Operațiunea lui Trump în Venezuela
Analiză: costuri reprezintă subiectul principal al acestui articol. După operațiunea președintelui american Donald Trump de a-l aresta pe președintele venezuelean Nicolas Maduro, Washingtonul a început rapid să ceară accesul companiilor americane la piața petrolieră a țării. În prezent, nu este clar dacă această presiune va da rezultate concrete, dar este evident că noua asertivitate a Americii a schimbat deja așteptările - și nu în favoarea Beijingului sau Moscovei. Pariul lui Trump pe Venezuela amenință să răstoarne ani de muncă depusă de Rusia și China într-o țară care deține cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume, conform unei analize publicate de Meduza.
Ambele puteri au investit masiv în țițeiul venezuelean, infrastructură și relații politice, ocupând golul lăsat de companiile occidentale afectate de sancțiuni. O eventuală revenire a SUA nu doar că ar contesta aceste poziții, dar ar putea slăbi accesul Chinei la petrol ieftin și ar diminua influența Rusiei în America Latină. Capturarea lui Nicolás Maduro și declarația ulterioară a secretarului de stat Marco Rubio, revendicând întreaga emisferă vestică, au crescut semnificativ riscurile pentru interesele economice ale Rusiei și Chinei în regiune.
Acțiunile Washingtonului afectează în primul rând principalul său rival pentru influența globală: China. În prezent, Beijingul este cel mai mare cumpărător de petrol venezuelean. Conform datelor din 2025, petrolul din Venezuela a reprezentat aproximativ 4% din totalul importurilor de petrol ale Chinei. Petrolul venezuelean are câteva avantaje cheie: este ieftin datorită reducerilor cauzate de sancțiuni și este valoros pentru construcții și drumuri. Expertul în energie Mikhail Meydan a declarat pentru Bloomberg că acest țiței este deosebit de apreciat de rafinăriile chineze mai mici și independente, care îl achiziționează mai activ decât giganții de stat.
Deocamdată, impactul asupra Beijingului este atenuat de volumele mari de petrol blocate pe tancurile petroliere sancționate. Conform estimărilor firmei de analiză Kpler, aproximativ 82 de milioane de barili sunt în prezent blocați în largul coastelor Chinei și Malaeziei, dintre care mai mult de un sfert provin din Venezuela. Pentru a achiziționa aceste rezerve, companiile chineze trebuie să recurgă la scheme de eludare a sancțiunilor, ceea ce complică inevitabil plățile, asigurările și drepturile de proprietate.
Marile companii petroliere din China sunt, de asemenea, profund implicate în sectorul upstream din Venezuela. Sinopec și China National Petroleum Corporation dețin drepturi de exploatare asupra unor câmpuri petroliere cu rezerve de 2,8 miliarde și, respectiv, 1,6 miliarde de barili, conform unui articol al Morgan Stanley care citează Wood Mackenzie. Și Rusia are o prezență semnificativă în Venezuela prin intermediul companiei de stat Roszarubezhneft, creată în 2020 pentru a prelua activele Rosneft. Analiștii estimează că compania controlează drepturile de exploatare a câmpurilor care dețin aproximativ 2,3 miliarde de barili de petrol.
„Întrebarea crucială este ce se va întâmpla cu producția Venezuelei de aici înainte”, scriu analiștii Morgan Stanley. „Pe termen mediu, însă, riscurile pentru producție sunt în mod clar în creștere, cel puțin din perspectiva resurselor și a aspectelor tehnice.” Pentru Rusia, cel mai mare risc pe care îl reprezintă revenirea SUA în Venezuela nu este neapărat pierderea unor active specifice, ci mai degrabă perspectiva unei presiuni descendente asupra prețurilor globale ale petrolului. Orice creștere susținută a producției venezuelene ar pune și mai multă presiune pe bugetul federal al Rusiei, deja destabilizat de cheltuielile militare masive.
Cu toate acestea, o adevărată renaștere a industriei petroliere din Venezuela ar fi un proces lent și incert, care ar necesita ani de investiții și condiții favorabile pe piața mondială, care s-ar putea să nu se materializeze până în următorul deceniu, arată Meduza. Deocamdată, investitorii au reacționat calm la evenimentele din Caracas și la retorica venită din Washington.
În ciuda discursului agresiv, nu s-a produs o prăbușire a prețului petrolului, conform sursei citate.