Studiu inovator în neurologie
Un nou studiu publicat în revista Cell Reports Medicine sugerează că boala Alzheimer ar putea fi reversibilă în anumite condiții, conform cercetătorilor de la University Hospitals, Case Western Reserve University și Louis Stokes Cleveland VA Medical Center. Studiul a fost realizat atât pe modele animale, cât și pe probe de creier uman, iar rezultatele au fost descrise de către Dr. Andrew A. Pieper, autor principal senior al studiului, ca fiind „neașteptat de încurajatoare”.
Boala Alzheimer a fost considerată, timp de peste un secol, o afecțiune ireversibilă, iar cercetarea s-a concentrat aproape exclusiv pe prevenirea sau încetinirea progresiei acesteia. Conform datelor publicate, cercetătorii au identificat o scădere semnificativă a nivelului de NAD+, o moleculă esențială pentru producerea energiei celulare, în creierul persoanelor afectate de Alzheimer.
Studiul a utilizat două modele de șoareci modificați genetic, unul cu mutații umane implicate în procesarea amiloidului și altul cu o mutație a proteinei tau. Ambele proteine sunt asociate cu stadiile timpurii ale bolii Alzheimer și au fost observate modificări cerebrale similare celor întâlnite la pacienți, inclusiv deteriorarea barierei hemato-encefalice și deficite cognitive severe.
Cercetătorii au confirmat scăderea accentuată a NAD+ și au testat două strategii: prevenirea pierderii acestui echilibru energetic înainte de apariția bolii și refacerea acestuia după instalarea bolii. Abordarea s-a bazat pe cercetări anterioare care sugerau că restabilirea echilibrului NAD+ ar putea conduce la recuperare după traumatisme cerebrale severe.
În studiul actual, echilibrul NAD+ a fost restabilit prin administrarea unui agent farmacologic numit P7C3-A20. Rezultatele au arătat că menținerea echilibrului NAD+ a prevenit apariția bolii Alzheimer la șoareci, iar tratamentul inițiat în stadii avansate a dus la corectarea principalelor modificări patologice. Funcția cognitivă a fost complet recuperată în ambele modele animale studiate.
Mai mult, nivelurile sanguine ale proteinei tau fosforilate la poziția 217, un biomarker recent aprobat pentru boala Alzheimer, au revenit la valori normale, susținând ipoteza inversării procesului patologic. Dr. Pieper a subliniat că obținerea acestor efecte în două modele animale diferite sugerează relevanța potențială a acestei abordări și pentru pacienți.
Totuși, cercetătorii subliniază că datele sunt bazate exclusiv pe modele animale și că eficiența tratamentului trebuie testată în studii clinice. De asemenea, este important de menționat că suplimentele disponibile fără prescripție care cresc nivelul de NAD+ pot avea efecte adverse, inclusiv un risc crescut de cancer. P7C3-A20 oferă o alternativă mai sigură, menținând NAD+ în limite fiziologice.
Cercetările viitoare se vor concentra pe identificarea componentelor critice ale echilibrului energetic cerebral și aplicarea acestei strategii în alte boli neurodegenerative asociate cu vârsta.
Aceasta ar putea deschide noi orizonturi în tratamentul bolii Alzheimer și în abordarea afecțiunilor neurodegenerative în general.