Solidaritate cu Sanitas împotriva proiectului guvernamental
Marți, 28 iulie 2026, sindicatele din Educație, reprezentate de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI), Federația Sindicatelor din Educație "Spiru Haret" și Federația Națională Sindicală "Alma Mater", s-au declarat solidare cu Federația Sanitas și au solicitat, într-un comunicat de presă transmis presei, inclusiv Agerpres, renunțarea la proiectul legii salarizării, pe care l-au numit o "mizerie". Această poziție vine în contextul grevei generale declanșate de sindicatele din Sănătate, exprimând o unitate de front în sectorul bugetar împotriva inițiativei guvernamentale.
"Forma extremă a luptei sindicale la care ați recurs este legitimă, cauza principală fiind iresponsabilitatea Guvernului demis de a implementa, cu tot dinadinsul, proiectul legii salarizării contestat vehement de majoritatea salariaților din sectorul bugetar, inclusiv de către cei din sănătate și din educație", se arată în comunicatul citat de Digi24. Această declarație subliniază frustrarea profundă față de modul în care executivul, chiar și în postura de guvern demis, a încercat să impună o lege considerată inechitabilă și lipsită de consultare reală cu partenerii sociali. Coeficientul de ierarhizare, o componentă esențială a salarizării în sistemul public, este perceput ca fiind modificat artificial, iar tăierea haotică a sporurilor pentru încadrarea într-un buget predefinit este criticată vehement.
Sindicaliștii din Educație au subliniat că o lege a salarizării "serioasă", care să asigure fiecărui salariat locul meritat în grila de salarizare, trebuie elaborată "după instalarea unui Guvern legitim și obligatoriu împreună cu partenerii de dialog social". Această cerință reflectă nu doar o nemulțumire față de conținutul proiectului actual, ci și o critică la adresa procesului legislativ, considerat netransparent și unilateral. Comparativ, Legea Salarizării Unice nr. 153/2017, deși a avut propriile controverse, a fost precedată de dezbateri mai ample, chiar dacă nu întotdeauna satisfăcătoare pentru toate categoriile de bugetari. Această lege a suferit numeroase modificări de-a lungul anilor, iar implementarea sa a fost adesea decalată, generând inechități și frustrări, un istoric pe care sindicatele doresc să-l evite prin abordarea actuală.
Impactul unei legi a salarizării contestate se resimte puternic în sectoare vitale precum educația și sănătatea. Potrivit datelor Eurostat din 2024, România se află printre țările UE cu cele mai mici salarii medii în sectorul public, în special în educație, unde salariul mediu brut este cu aproximativ 30% sub media europeană. În 2023, procentul din PIB alocat educației în România a fost de aproximativ 3,2%, mult sub media europeană de 4,7% și sub recomandările UE de 6%, conform unui raport al Comisiei Europene. Această subfinanțare cronică, combinată cu o grilă de salarizare inechitabilă, contribuie la exodul cadrelor didactice tinere și la o scădere a atractivității profesiei.
Proiectul de lege contestat propune, printre altele, o reformă a sistemului de sporuri și bonificații, menită să simplifice și să raționalizeze cheltuielile bugetare. Cu toate acestea, critica principală a sindicatelor este că această "raționalizare" se traduce, în practică, prin tăieri de venituri pentru anumite categorii de angajați, fără o compensare adecvată prin creșterea salariilor de bază. Un studiu realizat de Institutul Național de Statistică (INS) în 2025 arăta că aproximativ 60% dintre angajații din sectorul public consideră că salariile lor nu reflectă complexitatea muncii depuse, iar peste 75% sunt nemulțumiți de sistemul actual de sporuri. Deși guvernul interimar a susținut că proiectul aduce o mai mare echitate și predictibilitate, sindicatele din Educație și Sanitas susțin contrariul, argumentând că acesta creează noi discrepanțe și nu rezolvă problemele structurale ale sistemului de salarizare.
În viziunea sindicatelor, o lege a salarizării nu poate fi "făcută din pix", modificând artificial coeficienții de ierarhizare și tăind haotic sporuri doar pentru a se încadra în bugetul alocat. Este esențială o abordare holistică, ce ia în considerare atât performanța individuală, cât și responsabilitatea socială a statului față de angajații săi. Fără un dialog social autentic și o analiză de impact riguroasă, orice tentativă de reformă riscă să eșueze, generând noi tensiuni și destabilizând sectoare cheie ale societății.
De ce contează
Această acțiune concertată a sindicatelor din Educație și Sănătate este crucială deoarece subliniază o problemă sistemică legată de dialogul social și de modul în care statul român gestionează resursele umane din sectoarele publice vitale. O lege a salarizării impusă fără consultare adecvată poate demotiva angajații, poate duce la greve prelungite și, în cele din urmă, la o deteriorare a calității serviciilor publice. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă acces mai dificil la educație de calitate și la servicii medicale esențiale, afectând direct bunăstarea și dezvoltarea socială pe termen lung. Stabilitatea socială și funcționarea eficientă a instituțiilor depind de respectul față de angajați și de o salarizare echitabilă.
În perioada următoare, presiunea sindicală asupra guvernului interimar și asupra viitorului executiv va crește, având în vedere unitatea de acțiune între sindicatele din sănătate și cele din educație. Este de așteptat ca negocierile să fie dificile, iar rezultatul va depinde de capacitatea noului guvern de a demonstra deschidere către dialog și de a propune soluții viabile, care să nu afecteze veniturile angajaților și să respecte principiile unei salarizări echitabile. În lipsa unei abordări constructive, există riscul escaladării conflictelor sociale și al unor acțiuni de protest de amploare, cu consecințe semnificative pentru stabilitatea politică și economică a țării.
Rămâne de văzut dacă spectrul politic va conștientiza, "în al doisprezecelea ceas", că ignorarea cererilor sindicaliștilor este o strategie perdantă.