Dezbatere aprinsă pe tema patriotismului european vs. național
Prim-vicepreședintele AUR, sociologul Dan Dungaciu, a reacționat vehement la un raport privind identitatea națională, emis de echipa prezidențială de la Palatul Cotroceni, condusă de Nicușor Dan. Dungaciu a calificat discursul președintelui drept „ideologizat”, susținând că acesta „împinge patriotismul românesc în plan secund în favoarea unui „patriotism european”, fără argumente istorice, sociologice sau științifice care să susțină această concluzie”. Criticile sale, exprimate public, subliniază o diviziune profundă în percepția rolului identității naționale în context european, o temă recurentă în discursul public românesc.
Controversa a pornit de la o declarație centrală a președintelui, citată de Dungaciu: „Viitorul aparține unui patriotism european plural. Nu este nicio contradicție între a te simți român și profund european. Cele două dimensiuni se întăresc reciproc.” Dan Dungaciu a contestat această formulare, întrebându-se de ce adjectivul „profund” este asociat exclusiv cu „european” și nu și cu „național”. El a subliniat că raportul nu oferă dovezi că viitorul va fi al unui patriotism european, considerând-o „doar o dorință” a autorilor. Această abordare, a adăugat el, amintește de „artă cu tendință” a lui Titu Maiorescu, unde concluzia este deja ipoteza, iar autorii „pledează în numele unei cauze”.
O altă critică majoră adusă de Dungaciu vizează teza raportului conform căreia națiunile ar fi „narațiuni” sau „constructe”. El a exemplificat cu afirmația autorilor că „narațiunea continuității daco-romane este inventată de istoricii români prin secolul al XIX-lea”. Această teză este considerată „foarte periculoasă” de către Dungaciu, mai ales că provine de la Palatul Cotroceni. El a făcut o paralelă cu istoricul Lucian Boia, despre care a menționat că a fost „premiat de instituții importante de la Budapesta” nu pentru creația sa istoriografică, ci pentru că „a deconstruit identitatea românească”, considerând aceasta un „joc politic”. Mai mult, Dungaciu a atras atenția, citându-l pe istoricul George Damian, că o viziune similară asupra continuității daco-romane a fost susținută și de „o parte a istoriografiei ruse sau sovietice”, calificând-o drept „scandaloasă”.
Dungaciu a continuat argumentația, întrebând, în logica autorilor raportului, dacă identitatea națională este o narațiune recentă, ce este atunci „ideea de identitate europeană”? El a remarcat că aceasta din urmă este „mult mai recentă decât identitatea națională” și că raportul nu justifică de ce ar trebui aleasă identitatea europeană în detrimentul celei naționale. „Nu există nicio probă și nicio obligativitate de a alege un anumit tip de identitate, dacă toate identitățile sunt narațiuni și, prin urmare, sunt egal așezate în raport cu adevărul. Aici este greșeala majoră a raportului”, a punctat sociologul.
În ceea ce privește argumentele teoretice, Dungaciu a criticat invocarea filosofului german Jürgen Habermas în contextul patriotismului european. El a susținut că Habermas a reprezentat un „eșec identitar” în această privință, amintind că reunificarea Germaniei în octombrie 1990 s-a realizat „în numele comunității de limbă, de istorie, în numele etnosimbolismului, în numele faptului că sunt germani”. Prin urmare, invocarea lui Habermas este considerată „cel puțin bizară, ca să nu spun diletantă”.
O problemă fundamentală a raportului, conform lui Dungaciu, este ignorarea realității sociologice. El a citat Eurobarometrele realizate între începutul anilor ’90 și 2018, care arătau că doar aproximativ 3% dintre cetățenii europeni se identificau „numai european”, în timp ce 10-11% se considerau „european și național”. În contrast, o majoritate covârșitoare, de 86-88%, se autoidentificau drept „național și european” sau „numai național”. Aceste date demonstrează că „cetățenii europeni de astăzi și de ieri se autoidentifică în primul rând național, iar intrarea lor în europenitate se face prin poarta naționalului”. Dungaciu a acuzat raportul de a promova o „viziune filozofică de stânga, de tip „woke”, care deconstruiește orice, pune realitățile între paranteze și intră permanent în contradicție cu faptele”.
Sociologul a accentuat diferența emoțională dintre identități. Deși autorii raportului sugerează că identitățile sunt plurale (ardelean, moldovean, român, european), Dungaciu a întrebat retoric „pentru ce identitate și-ar da viața europenii astăzi?”. El a subliniat că „nu există cineva care și-ar da viața pentru așa-zisa identitate europeană”, iar „nimeni nu vibrează când aude așa-zisul imn european” sau „când vede steagul european fluturând”. În schimb, „există încă mulți oameni în Europa care și-ar da viața pentru drapelul național și care vibrează când aud imnul național”. El a adus în discuție războiul din Ucraina ca un exemplu de „război identitar, național”, în care Ucraina luptă pentru identitatea, națiunea, teritoriul și biserica ei. Ignorarea acestei realități de la granița României în favoarea unui discurs despre patriotism european este considerată de Dungaciu o „inadecvare majoră”.
Dan Dungaciu a observat, de asemenea, că autorii raportului folosesc „constant termeni cu conotație negativă atunci când vorbesc despre identitatea națională și niciodată când se referă la identitatea europeană”, ceea ce „arată clar orientarea raportului”. El a concluzionat că, datele sociologice arată că „europenii și românii sunt ancorați, în prezent, într-o identitate națională” și că nu există nicio garanție că viitorul aparține unei identități europene plurale, calificând concluzia raportului drept „cel puțin exagerată, ca să nu spun ideologizată”.
Deși critic, Dungaciu a salutat faptul că raportul a deschis discuția despre identitate. El a anunțat că AUR își asumă „această provocare” și va organiza, începând din toamnă, conferințe, dezbateri și seminare în orașele României, alături de profesori de istorie, limba română și geografie, pentru a discuta despre „ce mai înseamnă astăzi identitatea națională și dacă ea poate fi înlocuită de abstracțiunea numită patriotism european”. El a precizat că nu a fost invitat să contribuie la raport, dar că partidul său va duce discuția despre identitatea românească „la firul ierbii”.
De ce contează
Această dezbatere este crucială pentru România, o țară membră a Uniunii Europene care se confruntă cu provocări legate de păstrarea identității naționale într-un context de globalizare și integrare europeană. Abordarea Palatului Cotroceni, percepută de unii ca o prioritizare a identității europene, poate influența politicile educaționale, culturale și chiar strategice ale țării. Reacția AUR, un partid cu o platformă naționalistă, subliniază tensiunile ideologice existente și necesitatea unui dialog echilibrat despre cum se pot armoniza cele două dimensiuni identitare, fără a le anula pe una în favoarea celeilalte. Modul în care aceste viziuni se vor confrunta va modela discursul public și, potențial, viitorul politic al României.
Controversa lansată de raportul prezidențial și reacția critică a lui Dan Dungaciu sugerează că această dezbatere este departe de a se încheia. Următorii pași vor include, probabil, o serie de evenimente și discuții publice organizate de AUR, așa cum a anunțat Dungaciu, începând cu luna septembrie. Este de așteptat ca și alte voci din spațiul academic și politic să se alăture acestei discuții, fie pentru a susține, fie pentru a contesta tezele raportului. Rămâne de văzut dacă Palatul Cotroceni va răspunde direct criticilor aduse sau dacă va iniția un dialog mai amplu și mai inclusiv pentru a clarifica poziția sa și a aduce argumente suplimentare în sprijinul viziunii sale despre patriotismul european.
Această dezbatere ar putea influența și viitoarele campanii electorale, identitatea națională și cea europeană fiind teme sensibile pentru electoratul român.