Declarații la Băile Tușnad despre declinul demografic
La cea de-a 35-a ediție a Universității de Vară de la Băile Tușnad, cunoscută sub numele de Tusványos, fostul episcop reformat Laszlo Tokes, președintele Consiliului Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT), a lansat sâmbătă, 25 iulie 2026, o acuzație gravă: populația maghiară din România se numără printre grupurile etnice amenințate din Europa. Declarația sa a fost făcută în cadrul panelului intitulat „Cu tine suntem complet!” și a stârnit dezbateri ample privind situația demografică și identitară a comunității maghiare din Transilvania.
Potrivit lui Tokes, această concluzie se bazează pe datele privind scăderea numărului de membri ai principalelor confesiuni maghiare. El a afirmat că numărul membrilor Diecezei Reformate din Transilvania scade cu aproximativ o sută de mii de persoane la fiecare deceniu. O scădere de aceeași magnitudine, a adăugat Tokes, este observată și în cadrul Bisericii Romano-Catolice, a Bisericii Evanghelice și a Bisericii Unitariene din Transilvania. „Datele menționate demonstrează că populația maghiară din România se numără printre grupurile etnice amenințate din Europa”, a avertizat Tokes, conform relatărilor mti.hu.
Această perspectivă este una care necesită o analiză aprofundată, având în vedere că recensământul populației din 2021, conform Institutului Național de Statistică (INS), a înregistrat o diminuare a numărului de persoane care s-au declarat de etnie maghiară în România. În 2021, numărul maghiarilor era de aproximativ 1.002.151, reprezentând 6,0% din populația rezidentă declarată, în scădere față de 1.227.623 de persoane (6,5%) în 2011 și 1.431.807 persoane (7,1%) în 2002. Această tendință de declin demografic nu este specifică doar comunității maghiare, ci afectează, într-o anumită măsură, întreaga populație a României, marcată de îmbătrânire și emigrație.
Laszlo Tokes, fost deputat în Parlamentul European, a mers mai departe, afirmând că, după emigrarea sașilor, a șvabilor și a evreilor, „acum a venit rândul maghiarilor”. El a adăugat o notă de auto-critică, subliniind: „Noi înșine, maghiarii de astăzi, suntem vinovați de acest lucru”. Această afirmație sugerează că factorii interni, pe lângă cei externi, contribuie la situația actuală. Desigur, contextul mai larg al migrației forței de muncă din România către țările din Europa de Vest, în special după aderarea la Uniunea Europeană în 2007, a afectat toate comunitățile etnice, inclusiv pe cea maghiară, care a avut și opțiunea de a emigra în Ungaria.
Liderul CNMT a contestat, de asemenea, modul în care Transilvania este descrisă. Deși „din punct de vedere al corectitudinii politice, folosind o expresie de fațadă referitoare la minorități”, Transilvania este adesea descrisă ca fiind multiculturală, Tokes consideră că această calificare este astăzi „un simplu eufemism”. El a argumentat că diversitatea transilvăneană aparține din ce în ce mai mult trecutului, sugerând o eroziune a caracterului multietnic al regiunii.
Această percepție a unei „amenințări” poate fi analizată și prin prisma politicilor guvernamentale și a cadrului legislativ privind minoritățile naționale din România. Constituția României și Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, alături de diverse alte acte normative, garantează drepturi extinse minorităților, inclusiv dreptul la educație în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrație și reprezentare politică. Cu toate acestea, interpretările și aplicarea acestor legi pot fi subiect de dispută, iar percepția asupra respectării drepturilor poate varia semnificativ între comunități și liderii acestora.
În context european, declarațiile lui Tokes pot fi comparate cu situația altor minorități etnice. De exemplu, în state membre ale Uniunii Europene, există comunități cu un număr mult mai mic de membri care se confruntă cu provocări similare legate de asimilare sau emigrație. Cu toate acestea, Ungaria, prin politici precum Legea cetățeniei din 2010, care facilitează obținerea cetățeniei pentru maghiarii din diaspora, a încercat să contracareze aceste tendințe, oferind o opțiune suplimentară pentru maghiarii din România și din alte țări vecine. Această politică a fost, de altfel, o sursă de tensiuni diplomatice între România și Ungaria în trecut.
De ce contează
Declarațiile lui Laszlo Tokes la Băile Tușnad sunt semnificative deoarece atrag atenția asupra unei probleme demografice reale și a percepțiilor identitare în rândul comunității maghiare din România. Scăderea numărului de maghiari, confirmată de recensăminte, ridică întrebări despre viitorul acestei comunități și despre eficacitatea politicilor de conservare a identității culturale. Aceste discuții pot influența relațiile interetnice și pot genera noi solicitări politice din partea reprezentanților maghiari, subliniind importanța dialogului continuu și a identificării de soluții pentru a asigura un viitor prosper pentru toate minoritățile din România.
Concluzie Situația demografică a maghiarilor din Transilvania, așa cum a fost prezentată de Laszlo Tokes, este un subiect complex, influențat de factori multipli, inclusiv emigrația și ratele scăzute ale natalității. Este esențial ca autoritățile române, împreună cu reprezentanții comunității maghiare, să analizeze aceste tendințe și să colaboreze pentru a identifica soluții viabile. Discuțiile de la Tusványos subliniază necesitatea unei abordări echilibrate, care să respecte drepturile minorităților și să promoveze coexistența pașnică, evitând polarizarea.
Viitorul va depinde de capacitatea de a transforma aceste preocupări în acțiuni concrete, capabile să susțină vitalitatea culturală și demografică a comunității maghiare în contextul european actual.