Echilibrul viață-muncă primează în fața promovării
Generația evită reprezintă subiectul principal al acestui articol. Un fenomen emergent, raportat de Euronews și preluat de Mediafax, arată o schimbare semnificativă în aspirațiile profesionale ale Generației Z din România și Europa. Tot mai puțini tineri din această generație își doresc să preia funcții de conducere, prioritizând echilibrul dintre viața profesională și cea personală în detrimentul unui salariu mai mare sau al responsabilităților sporite asociate unui post de manager. Această tendință creează dificultăți considerabile pentru companii în pregătirea unei noi generații de lideri, cu implicații potențiale asupra eficienței organizaționale pe termen lung.
Potrivit cercetărilor globale, citate de Tomasz Szklarski, CEO al Enpulse și expert în implicarea angajaților, doar aproximativ 6% din Generația Z aspiră la roluri de management superior. „Pentru organizații și structurile acestora, aceasta este o problemă foarte mare”, a declarat Szklarski pentru Euronews. Principalul motiv invocat de tineri pentru această reticență este volumul mare de responsabilități care însoțește un rol de conducere. În ultimii ani, numărul angajaților coordonați de un singur manager a crescut exponențial, de la o medie de șase persoane în trecut la aproximativ 12 în prezent, conform datelor analizate de Enpulse.
Această creștere a numărului de subordonați pune o presiune considerabilă asupra managerilor, care trebuie să răspundă atât în fața conducerii companiei pentru atingerea obiectivelor, cât și în fața echipelor, pe care trebuie să le motiveze și să le sprijine constant. Szklarski a explicat că „Generația Z a cântărit cu atenție ce înseamnă echilibrul dintre viața profesională și cea personală în raport cu sacrificiile necesare pentru a deveni șef. Tinerii pot vedea clar povara care vine odată cu managementul. Un manager este responsabil atât față de superiorii săi, cât și pentru echipe din ce în ce mai mari care necesită sprijin constant”. Această perspectivă pragmatică asupra rolului de lider, observată la nivel global în 2024-2026, contribuie la scăderea interesului pentru promovare.
Fenomenul nu afectează doar companiile individuale, ci poate deveni o problemă sistemică pentru întreaga economie, în special în Europa. Pe fondul scăderii populației active, o provocare demografică majoră, lipsa unei noi generații de manageri poate exacerba problemele legate de menținerea eficienței organizaționale. Institutul Național de Statistică (INS) din România a raportat în 2023 o scădere a populației active, iar prognozele Eurostat pentru 2025-2050 indică o tendință similară la nivel european. Dacă nu se instruiește o nouă generație de manageri, a avertizat Szklarski, „ne vom confrunta cu provocări tot mai mari în menținerea eficienței organizaționale”.
Deși inteligența artificială (IA) este tot mai prezentă în mediul de afaceri și automatizează numeroase procese, Szklarski subliniază că aceasta nu poate rezolva lipsa managerilor. Rolul unui șef presupune calități umane esențiale precum empatia, construirea relațiilor, motivarea oamenilor și luarea unor decizii care țin cont de nevoile specifice ale fiecărui grup. Aceste calități sunt dificil, dacă nu imposibil, de reprodus de tehnologie în stadiul actual al dezvoltării IA. Rămâne de văzut, conform expertului, dacă angajații vor accepta în viitor să fie coordonați de algoritmi și dacă IA va putea înlocui integral rolul unui șef.
În România, deși date specifice pentru Generația Z și rolurile de management lipsesc la nivel național, tendințele globale se reflectă și în piața muncii locală. Angajatorii români, în special din sectoarele IT și servicii, se confruntă deja cu provocări similare în atragerea și reținerea talentelor tinere în poziții de conducere. Un studiu realizat de o platformă de recrutare din România în 2025 arăta că 70% dintre respondenții sub 30 de ani consideră flexibilitatea programului și beneficiile pentru wellbeing mai importante decât avansarea rapidă în carieră. Această prioritate contrastează cu mentalitatea generațiilor anterioare, unde promovarea era un indicator cheie al succesului profesional.
Criticii acestei tendințe, în special din rândul managerilor cu experiență, susțin că tinerii nu înțeleg pe deplin oportunitățile de dezvoltare și impactul pozitiv pe care un rol de conducere îl poate avea. Ei argumentează că responsabilitatea, deși mare, vine la pachet cu autonomie, influență și posibilitatea de a modela viitorul unei organizații. Totuși, Generația Z, crescută într-o eră a conștientizării sporite a sănătății mintale și a burnout-ului, pare să privească aceste argumente prin prisma unei balanțe cost-beneficiu, unde costurile percepute ale managementului depășesc beneficiile.
De ce contează
Această reticență a Generației Z de a prelua roluri de conducere are implicații profunde pentru piața muncii din România și din întreaga Europă. Fără o nouă generație de lideri, companiile vor avea dificultăți în inovație, creștere și adaptare la provocările economice. Este esențial ca organizațiile să-și reevalueze strategiile de management, oferind modele de conducere mai flexibile, care să prioritizeze bunăstarea angajaților și să reducă presiunea excesivă, pentru a atrage și pregăti viitorii lideri. Altfel, se riscă un deficit critic de expertiză managerială.
În fața acestei tendințe, companiile sunt nevoite să regândească modul în care definesc și recompensează rolurile de conducere. Este posibil să asistăm la o restructurare a ierarhiilor tradiționale, cu modele de leadership mai distribuite sau cu o redefinire a responsabilităților manageriale pentru a le face mai atractive. De asemenea, investițiile în programe de mentorat și dezvoltare personală care subliniază aspectele pozitive ale leadershipului, dar și sprijinul pentru echilibrul viață-muncă, vor deveni cruciale.
Rămâne de văzut dacă organizațiile vor reuși să se adapteze suficient de rapid pentru a naviga această schimbare culturală profundă în aspirațiile profesionale ale forței de muncă tinere.