Analiză detaliată a diferențelor de remunerație
Doi angajați din sistemul de sănătate publică din România, având aceeași funcție, pot ajunge să încaseze salarii semnificativ diferite, o situație care generează frustrare și afectează moralul personalului medical. Această concluzie alarmantă este evidențiată de un studiu recent realizat de Federația Sanitas, una dintre cele mai reprezentative organizații sindicale din sectorul sanitar. Potrivit președintelui Sanitas, Leonard Bărăscu, „inechitățile salariale reprezintă o rană deschisă în sistemul de sănătate românesc, subminând coeziunea și eficiența acestuia”.
Studiul, publicat în iulie 2026, arată că un asistent medical debutant poate câștiga cu până la 1.000 de lei brut mai puțin decât un coleg cu aceeași vechime, dar angajat într-un alt spital sau în altă zonă geografică. Variațiile sunt și mai pronunțate în cazul personalului auxiliar, unde diferențele pot ajunge la 30% din salariul de bază, conform datelor colectate de Sanitas. Aceste disparități nu sunt doar o chestiune de sume, ci și de principiu, afectând percepția echității și a valorii muncii prestate.
Principalele cauze identificate de studiu includ aplicarea neunitară a Legii Salarizării Unice (Legea 153/2017), autonomia spitalelor în stabilirea anumitor sporuri și interpretarea diferită a legislației de către departamentele de resurse umane. De exemplu, în timp ce un spital municipal poate acorda sporuri de condiții de muncă la nivel maxim permis de lege, un spital județean, confruntat cu constrângeri bugetare, ar putea opta pentru valori minime, chiar dacă riscurile și complexitatea muncii sunt similare. HotNews.ro a relatat anterior, în 2025, despre cazuri izolate de medici specialiști care, deși aveau aceeași vechime și specializare, primeau salarii diferite în funcție de unitatea medicală, situație confirmată acum de analiza Sanitas la o scară mult mai largă.
Un aspect crucial subliniat de Digi24 este că aceste diferențe pot fi exacerbate de negocierile colective la nivel de unitate, unde sindicatele locale pot obține avantaje suplimentare, dar care nu se aplică uniform la nivel național. Astfel, un asistent medical dintr-un spital mare din București, unde sindicatul este puternic și activ, ar putea beneficia de sporuri și beneficii pe care un asistent dintr-un spital mic de provincie nu le are, chiar dacă amândoi lucrează în condiții similare de stres și responsabilitate. Această fragmentare a negocierilor contribuie la adâncirea inechităților.
Potrivit datelor Eurostat din 2024, România se află printre țările UE cu cele mai mari disparități salariale în sectorul public, un fenomen care nu este specific doar sănătății, dar care aici capătă o amploare deosebită din cauza importanței sociale a domeniului. Spre comparație, în țări precum Suedia sau Danemarca, unde există o tradiție puternică a negocierilor centralizate și a grilelor salariale bine definite, diferențele pentru funcții identice sunt mult mai mici, adesea limitate la vechime sau la performanțe excepționale documentate.
Criticile vin și din partea Federației Solidaritatea Sanitară, care, deși recunoaște eforturile Sanitas, a subliniat în mai multe rânduri necesitatea unei reforme radicale a Legii 153/2017. Vicepreședintele Solidaritatea Sanitară, Marius Sepi, a declarat pentru România Liberă în 2026 că „actuala lege a salarizării, în loc să aducă echitate, a creat un haos și mai mare, permițând interpretări subiective și abuzuri. Este nevoie de o nouă lege, clară și coerentă, care să elimine orice portiță pentru discrepanțe”.
Ministerul Sănătății, prin vocea secretarului de stat Andrei Baciu, a recunoscut existența acestor probleme, dar a subliniat că soluția este complexă și necesită o abordare interministerială, implicând și Ministerul Finanțelor și Ministerul Muncii. „Lucrăm la o analiză aprofundată a impactului Legii 153/2017 și la propuneri de modificare, dar orice ajustare trebuie să țină cont de sustenabilitatea bugetară”, a precizat Baciu într-o conferință de presă din iunie 2026. Această poziție, deși înțelegătoare, nu oferă o soluție rapidă pentru angajații afectați.
Un exemplu concret de discrepanță, citat de Sanitas, este cel al unui asistent medical principal cu 10 ani vechime, angajat la Spitalul Clinic de Urgență București, care primește un salariu de bază de 5.500 lei și sporuri de 1.500 lei, totalizând 7.000 lei brut. Un alt asistent, cu exact aceeași vechime și calificare, dar angajat la Spitalul Județean de Urgență Călărași, primește un salariu de bază de 5.200 lei și sporuri de doar 800 lei, ajungând la 6.000 lei brut. Această diferență de 1.000 lei brut lunar, sau 12.000 lei anual, este semnificativă și nemotivată de diferențe obiective de performanță sau responsabilitate. Mai mult, surse din cadrul sindicatelor citate de HotNews.ro au menționat că în unele cazuri, anumite spitale au interpretat diferit reglementările privind plata gărzilor sau a orelor suplimentare, adăugând un strat suplimentar de inechitate.
De ce contează
Aceste discrepanțe salariale nu sunt doar o chestiune de aritmetică, ci erodează încrederea în sistemul public de sănătate și demotivează personalul. Ele pot duce la migrația forței de muncă din spitalele mai puțin avantajate către cele care oferă salarii mai bune, creând dezechilibre regionale severe în accesul la servicii medicale. Pe termen lung, lipsa echității salariale descurajează tinerii să aleagă o carieră în sănătate și poate compromite calitatea actului medical prin inducerea unui sentiment de nemulțumire și subapreciere în rândul profesioniștilor.
Pe viitor, se așteaptă ca discuțiile privind o nouă lege a salarizării unice să se intensifice, având în vedere presiunile sindicale și recunoașterea problemelor de către autorități. Este probabil ca Guvernul să propună un pachet legislativ până la sfârșitul anului 2026, care să vizeze o standardizare mai bună a sporurilor și o clarificare a grilelor salariale. Cu toate acestea, implementarea unei astfel de reforme va fi dificilă, necesitând consens politic și resurse bugetare considerabile.
Întrebarea rămâne dacă o nouă lege va reuși să elimine cu adevărat aceste inechități profunde sau doar le va reconfigura sub o altă formă, fără a rezolva cauza fundamentală a aplicării discretionare a normelor.