Comandanți IRGC și echipamente militare, transportate în Yemen
Iranul a trimis în această lună comandanți ai Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), consilieri militari și echipamente avansate, inclusiv rachete și drone, către rebelii houthi din Yemen. Această acțiune, raportată de Reuters și confirmată de surse din Iran și din guvernul yemenit recunoscut internațional, indică o intensificare semnificativă a sprijinului Teheranului pentru aliații săi din Yemen și o posibilă amenințare la adresa securității transportului maritim din Marea Roșie și Strâmtoarea Bab al-Mandab. Moammar al-Iryani, ministrul Informațiilor din guvernul yemenit susținut de Arabia Saudită, a declarat pentru Reuters că misiunea acestor militari iranieni este de a "consolida capacitățile militare ale milițiilor și de a le pregăti pentru a amenința securitatea maritimă internațională".
Transferul ar fi avut loc pe 13 iulie 2026, printr-un zbor al companiei iraniene Mahan Air. Potrivit a două surse iraniene anonime, ministrului Informațiilor yemenit și analistului regional de securitate Mzahem Alsaloum, citate de Reuters, la bordul aeronavei s-au aflat între 10 și 21 de membri ai IRGC, inclusiv comandanți de rang înalt. Inițial, avionul ar fi trebuit să aterizeze la Sanaa, capitala controlată de houthi, dar și-ar fi schimbat destinația către portul Hodeidah, de la Marea Roșie, după ce aeroportul din Sanaa a fost atacat de forțele guvernamentale yemenite, sprijinite de Arabia Saudită, pentru a împiedica aterizarea avionului, potrivit Gândul.
O sursă iraniană a declarat pentru Reuters că militarii iranieni au fost trimiși pentru a sprijini operațiunile houthi și pentru a instrui luptătorii în utilizarea unor noi sisteme de rachete. Aceeași sursă a menționat că aeronava ar fi transportat și aur, destinat finanțării activităților grupării, o informație unică raportată de Reuters. Mzahem Alsaloum, analist de securitate care monitorizează de ani de zile activitatea grupurilor susținute de Iran, a susținut că încărcătura aeronavei a inclus componente pentru rachete cu rază scurtă și medie de acțiune, precum și echipamente destinate dronelor, similare celor utilizate în atacurile anterioare asupra Arabiei Saudite și Emiratelor Arabe Unite, conform Reuters.
Teheranul a negat în repetate rânduri că ar furniza rebelilor houthi tehnologii balistice sau alte capabilități militare. Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a declarat, într-o conferință de presă pe 20 iulie 2026, că zborul din 13 iulie a avut exclusiv scopul de a repatria delegația houthi care participase la funeraliile liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, precum și cetățeni yemeniți care primiseră tratament medical în Iran. Potrivit versiunii oficiale iraniene, aeronava transporta exclusiv membri ai delegației și civili, fără a face referire la prezența unor comandanți ai Gărzii Revoluționare sau a unor echipamente militare. Abdel Rahman al-Ahnomi, un oficial media al mișcării houthi, care susține că s-a aflat la bordul aeronavei, a respins informațiile, calificându-le drept "minciuni și invenții" și afirmând că toți pasagerii erau civili.
Rebelii houthi au susținut în repetate rânduri că își dezvoltă propriile sisteme de armament și că nu acționează ca un intermediar al Iranului. Cu toate acestea, potrivit Reuters, la câteva zile după presupusa sosire a comandanților iranieni, Teheranul ar fi cerut rebelilor houthi să fie pregătiți să blocheze transportul petrolier prin Marea Roșie în cazul unor noi atacuri americane asupra infrastructurii energetice iraniene. Ulterior, gruparea a anunțat instituirea unei blocade navale împotriva Arabiei Saudite, pe care a prezentat-o drept răspuns la bombardarea aeroportului din Sanaa. În ultimele zile, houthi au revendicat atacuri asupra a două petroliere saudite din Marea Roșie, amplificând temerile privind securitatea uneia dintre cele mai importante rute comerciale maritime din lume.
Această escaladare a tensiunilor în Marea Roșie nu este un fenomen nou. Conflictele din Yemen, care au început în 2014, au transformat țara într-un teatru de război prin procură între Iran și Arabia Saudită. Potrivit unui raport al ONU din 2023, peste 377.000 de oameni au murit direct sau indirect din cauza conflictului, iar milioane de yemeniți suferă de foamete. Sprijinul iranian pentru houthi a fost documentat și în trecut, cu rapoarte din 2019 care indicau transferuri de arme și expertiză tehnică, deși Iranul a negat constant aceste acuzații. Rolul Gărzii Revoluționare, o forță militară ideologică a Iranului, este esențial în strategia de proiecție a puterii iraniene în regiune, prin sprijinirea unor grupuri precum Hezbollah în Liban sau diverse miliții în Irak și Siria. Această strategie vizează extinderea influenței iraniene și contracararea prezenței americane și a aliaților săi în Orientul Mijlociu.
De ce contează
Această intensificare a sprijinului iranian pentru rebelii houthi are implicații majore pentru stabilitatea regională și economia globală. Blocarea Strâmtorii Bab al-Mandab, o rută vitală pentru transportul petrolier, ar putea duce la o creștere dramatică a prețurilor la energie și la perturbări semnificative ale lanțurilor de aprovizionare globale. Mai mult, prezența comandanților IRGC și a echipamentelor avansate în Yemen crește riscul de confruntări directe în Marea Roșie, atrăgând potențial și alte puteri regionale și internaționale într-un conflict deja devastator. Aceasta subliniază natura interconectată a conflictelor din Orientul Mijlociu și impactul lor asupra securității și economiei mondiale.
Situația rămâne extrem de volatilă. Deși Iranul neagă implicarea, iar rebelii houthi resping acuzațiile, informațiile multiple citate de Reuters, inclusiv cele provenite de la oficiali guvernamentali yemeniți, sugerează o realitate diferită. Rămâne de văzut cum vor reacționa Arabia Saudită și aliații săi, inclusiv Statele Unite, la această escaladare. Este posibil ca presiunea internațională să crească pentru o rezolvare diplomatică a conflictului yemenit, dar, în absența unui acord, riscul unor noi atacuri asupra infrastructurii energetice și a transportului maritim rămâne ridicat.
Întrebarea centrală este dacă această mișcare va duce la o detensionare sau la o escaladare și mai mare a conflictului din regiune, cu consecințe imprevizibile la nivel global.