Inegalitatea de gen persistă, statele nu aplică directiva
Femeile angajate în Uniunea Europeană câștigă, în medie, cu aproape 3.900 de euro mai puțin pe an decât bărbații, generând pierderi anuale de peste 358 de miliarde de euro la nivelul întregului bloc comunitar. Aceste date alarmante, publicate de Confederația Europeană a Sindicatelor (CES) pe baza statisticilor Eurostat, subliniază persistența decalajului salarial de gen, în contextul în care majoritatea statelor membre nu au respectat termenul limită pentru transpunerea Directivei UE privind transparența salarială. Secretarul general al CES, Esther Lynch, a criticat vehement această pasivitate, declarând că „inacțiunea guvernelor naționale va costa lucrătoarele miliarde de dolari în salarii pierdute”, în ciuda costurilor reduse pe care le-ar implica implementarea măsurilor de transparență salarială pentru companii.
Potrivit Eurostat, câștigul orar brut al femeilor este, în medie, cu 11,1% mai mic decât cel al bărbaților. Aceasta înseamnă că, pentru fiecare 100 de euro câștigați de un bărbat, o femeie primește, în medie, doar 88,9 euro. Extrapolând la nivel anual, estimările CES, valabile pentru anul 2025, arată că fiecare dintre cele aproximativ 92,5 milioane de femei angajate în UE pierde aproape 3.900 de euro pe an din cauza acestei discrepanțe. Directiva europeană privind transparența salarială se adresează firmelor cu cel puțin 100 de angajați, ceea ce implică faptul că estimările vizează aproximativ 43 de milioane de femei care lucrează în astfel de companii. Termenul limită pentru transpunerea acestei directive în legislația națională a fost 7 iunie 2026, însă majoritatea statelor membre nu și-au îndeplinit această obligație.
Decalajul salarial variază semnificativ între statele membre. Luxemburgul este singurul stat în care femeile sunt plătite, în medie, mai bine decât bărbații, cu un avantaj anual estimat la aproximativ 474 de euro. La polul opus, pierderile anuale pentru o femeie angajată depășesc 5.000 de euro în țări precum Finlanda (7.592 de euro), Austria (6.854 de euro), Germania (6.049 de euro) și Suedia (5.116 euro). Alte țări cu pierderi peste media UE de 3.881 de euro includ Estonia (4.967 de euro), Franța (4.536 de euro), Cehia (4.499 de euro) și Irlanda (4.129 de euro).
România și Polonia se numără printre statele cu cele mai mici decalaje salariale, ambele sub pragul de 1.000 de euro anual. În Belgia, diferența este de doar 322 de euro pe an, în timp ce Italia, una dintre cele patru mari economii ale Uniunii, înregistrează un decalaj de aproximativ 1.557 de euro. Aceste diferențe subliniază eterogenitatea pieței muncii europene și a abordărilor naționale privind egalitatea salarială. Deși situația României pare favorabilă comparativ cu alte state, este esențial să se continue eforturile pentru eliminarea completă a inegalităților, având în vedere că orice decalaj, oricât de mic, reprezintă o formă de discriminare.
Directiva UE privind transparența salarială își propune să combată aceste disparități prin introducerea unor reguli clare privind salariile și obligații suplimentare pentru angajatori. Printre acestea se numără raportarea periodică a datelor salariale, audituri salariale și dreptul angajaților de a solicita informații despre nivelurile salariale pentru poziții similare. Esther Lynch a subliniat că „Timpul a expirat pentru cultura secretului, care a permis consiliilor de administrație dominate de bărbați să scape nepedepsite cu discriminarea salarială atât de mult timp.”.
Un aspect adesea neglijat în discuția despre decalajul salarial este impactul asupra pensiilor. Femeile, având salarii mai mici pe parcursul carierei, acumulează contribuții mai mici la sistemele de pensii, ceea ce duce la pensii semnificativ mai mici la vârsta de pensionare. Această inegalitate se perpetuează și se agravează pe termen lung, contribuind la un risc mai mare de sărăcie în rândul femeilor vârstnice. De asemenea, decalajul salarial reflectă adesea segregarea ocupațională, unde femeile sunt suprareprezentate în sectoare cu salarii mai mici sau în poziții part-time, adesea din cauza responsabilităților de îngrijire a familiei. Conform datelor Eurostat din 2023, aproximativ 30% dintre femeile angajate în UE lucrau cu normă parțială, comparativ cu doar 8% dintre bărbați, un factor care contribuie la diferențele de venituri anuale.
Confederația Europeană a Sindicatelor estimează că o reducere cu doar 10% a diferenței salariale ar aduce un câștig mediu de aproximativ 672 de euro pe an pentru fiecare femeie angajată din Uniunea Europeană. Cele mai mari beneficii ar fi în Franța, unde veniturile femeilor ar crește cu aproximativ 1.069 de euro anual, urmată de Irlanda, cu 1.033 de euro. Creșteri importante sunt estimate și în Finlanda, Germania, Italia și Danemarca. În Polonia, impactul ar fi cel mai redus, de aproximativ 221 de euro pe an, datorită unui decalaj salarial deja mai mic. Această proiecție subliniază potențialul economic al eliminării inegalităților salariale și beneficiile directe pentru milioane de femei.
De ce contează
Acest decalaj salarial nu este doar o problemă de echitate, ci are implicații economice și sociale profunde. Femeile pierd sume considerabile anual, ceea ce le afectează puterea de cumpărare, capacitatea de economisire și, pe termen lung, siguranța financiară la pensie. La nivel macro, pierderea anuală de peste 358 de miliarde de euro reprezintă o frână semnificativă pentru economia europeană, reducând consumul și investițiile. Nerespectarea Directivei UE privind transparența salarială de către majoritatea statelor membre arată o lipsă de voință politică, care perpetuează discriminarea și subminează principiile egalității de gen pe care Uniunea Europeană pretinde că le susține.
Următorul pas crucial este ca statele membre să transpună și să implementeze urgent Directiva UE privind transparența salarială. Comisia Europeană ar putea impune sancțiuni pentru nerespectarea termenului limită, însă presiunea publică și acțiunile sindicatelor, precum CES, sunt la fel de importante. Monitorizarea continuă a progresului și raportarea transparentă a datelor salariale vor fi esențiale pentru a asigura că angajatorii respectă noile reglementări. De asemenea, campaniile de conștientizare și educare, atât pentru angajatori, cât și pentru angajați, pot contribui la schimbarea mentalităților și la promovarea unei culturi organizaționale bazate pe echitate și merit.
Pe termen lung, o piață a muncii mai echitabilă va aduce beneficii nu doar femeilor, ci întregii societăți, stimulând creșterea economică și coeziunea socială.