Dispută de 5,2 miliarde lei, cu ramificații constituționale și europene
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a amânat, la data de 23 iulie 2026, pentru 6 august, pronunțarea verdictului în procesul intentat Guvernului României pentru plata restanțelor salariale ale magistraților. Suma totală revendicată se ridică la aproximativ 5,2 miliarde de lei, echivalentul unui miliard de euro, potrivit Digi24. Această amânare, a doua consecutivă după cea din 9 iulie, subliniază complexitatea și miza financiară și juridică a litigiului, care se află în faza de recurs după ce Guvernul și Ministerul Finanțelor au pierdut în primă instanță, conform HotNews.
Disputa nu vizează majorări salariale noi, ci executarea unor drepturi recunoscute anterior, inclusiv prin hotărâri judecătorești definitive, unele mai vechi de zece ani. Președinta ÎCCJ, Lia Savonea, a subliniat în cererea de chemare în judecată că neplata acestor sume afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor și subminează autoritatea hotărârilor judecătorești, afectând separația puterilor în stat. „Neplata afectează dreptul de proprietate al beneficiarilor și lasă neexecutate titluri executorii care, în unele cazuri, sunt mai vechi de zece ani”, a declarat președinta ÎCCJ, Lia Savonea, citată de HotNews.
Curtea de Apel București a admis, pe 5 mai 2026, acțiunea ÎCCJ și a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să asigure fondurile necesare, inclusiv printr-o rectificare bugetară, în termen de zece zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Instanța a prevăzut penalități de 1% pe zi de întârziere și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de nerespectare a obligației, potrivit HotNews. Guvernul, reprezentat în instanță, a susținut că termenul de zece zile este prea scurt și că soluția Curții de Apel ar fi nelegală, deoarece ar obliga executivul să favorizeze bugetar o anumită categorie profesională.
În fața Înaltei Curți, Guvernul a ridicat o excepție de neconstituționalitate privind dispoziții din Legea contenciosului administrativ și a cerut sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară. Executivul dorește ca judecătorii constituționali să clarifice dacă o instanță poate obliga Guvernul la alocări bugetare suplimentare și dacă puterea judecătorească poate dispune plata unor drepturi pentru care nu au fost prevăzute fonduri suficiente în buget. Poziția Înaltei Curți față de aceste cereri va fi anunțată tot pe 6 august 2026, conform Digi24. Prin aceste demersuri, Guvernul încearcă să mute disputa la nivelul Curții Constituționale a României (CCR) și al CJUE, suspendând procesul principal până la pronunțarea acestora.
Argumentul Înaltei Curți este că lipsa sau insuficiența alocărilor bugetare nu poate anula drepturi recunoscute prin hotărâri executorii. ÎCCJ a avertizat că, în caz contrar, Guvernul ar putea anula efectiv orice sentință care implică o plată din fonduri publice, prin simplul refuz de a include sumele respective în buget. Această abordare ar submina grav principiul securității juridice și rolul Justiției în statul de drept, o preocupare constantă a Comisiei Europene în rapoartele sale privind Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV).
În paralel, pe 2 iulie 2026, premierul interimar Ilie Bolojan a anunțat că Guvernul a sesizat CCR pentru soluționarea unui presupus conflict juridic de natură constituțională cu Înalta Curte. Bolojan a susținut că instanța de judecată s-ar fi substituit puterii executive și celei legislative în gestionarea finanțelor publice, atribuții care revin Guvernului și Parlamentului. CCR a dezbătut acest conflict, dar a amânat pronunțarea pentru 23 septembrie 2026. Această sesizare schimbă planul disputei, de la executarea unor drepturi recunoscute la întrebarea dacă judecătorii pot indica modalitatea bugetară de punere în aplicare a hotărârilor.
Contextul acestor restanțe salariale este important. Proiectul de buget transmis Parlamentului în martie 2026 prevedea aproape 5 miliarde de lei pentru Înalta Curte, o creștere de aproximativ 50% față de anul precedent, destinată plății drepturilor restante. Aceste restanțe au apărut după ce Înalta Curte și Parchetul General au decis, în 2023, majorarea cu 25% a salariilor judecătorilor și procurorilor, pentru punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești. Majorarea a fost recunoscută retroactiv, începând cu anul 2018. Cu toate acestea, Guvernul a amânat o parte dintre plăți, redirecționând fondurile către pachetul de ajutoare sociale în valoare de 1,1 miliarde de lei, conform HotNews. Această decizie a generat tensiuni semnificative între puterea executivă și cea judecătorească.
Disputa actuală nu este unică în istoria recentă a României. De-a lungul anilor, au existat multiple litigii similare între diverse categorii profesionale din sectorul public și Guvern privind drepturile salariale restante, adesea culminând cu intervenția instanțelor de judecată. Spre exemplu, cazurile profesorilor sau ale personalului medical care au obținut în instanță plata unor sporuri sau majorări salariale au demonstrat dificultatea implementării deciziilor judecătorești atunci când acestea implică alocări bugetare substanțiale. Diferența în cazul actual este că ÎCCJ, însăși vârful sistemului judiciar, este reclamantă, punând în lumină o problemă sistemică de respectare a hotărârilor judecătorești de către stat.
**De ce contează**
Acest proces are implicații profunde nu doar pentru magistrați, ci pentru întregul sistem de justiție și pentru stabilitatea statului de drept în România. Neplata drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri definitive subminează încrederea în justiție și poate afecta independența magistraților. Mai mult, crearea unui precedent prin care Guvernul ar putea ignora deciziile instanțelor prin invocarea lipsei fondurilor ar deschide calea către o criză constituțională, punând sub semnul întrebării principiul separației puterilor în stat și capacitatea justiției de a-și impune deciziile chiar și asupra instituțiilor publice. Rezolvarea acestui conflict este esențială pentru consolidarea democrației și a respectului față de lege.
Amânarea verdictului pe 6 august 2026 menține incertitudinea asupra deznodământului acestui litigiu major. Rămâne de văzut dacă Înalta Curte va accepta cererile Guvernului de sesizare a CCR și CJUE, ceea ce ar prelungi semnificativ procesul și ar adăuga noi dimensiuni juridice disputei. Indiferent de decizie, conflictul dintre puterea judecătorească și cea executivă privind respectarea hotărârilor judecătorești și alocările bugetare va continua să fie un subiect de maxim interes.
Soluția finală va stabili un precedent important pentru modul în care statul român gestionează obligațiile financiare rezultate din deciziile instanțelor și va influența relațiile dintre puterile statului pe termen lung.