Miliardarul critică adaptarea lui Nolan și finanțează o versiune alternativă
Elon Musk, proprietarul platformei X și directorul companiilor Tesla și SpaceX, a anunțat miercuri, pe platforma sa de socializare X, că este dispus să ofere 100 de milioane de dolari regizorului Mel Gibson pentru a produce o adaptare mai corectă istoric și mai puțin corectă politic a epopeii lui Homer, „Odiseea”. Această inițiativă vine ca răspuns la criticile aduse recentei adaptări a lui Christopher Nolan, lansată în cinematografele din întreaga lume, care a generat încasări de 306,3 milioane de dolari, dar a stârnit controverse semnificative în rândul publicului conservator și al susținătorilor lui Donald Trump, în special pe X.
Musk l-a criticat dur pe Christopher Nolan, declarând că „și-a pierdut integritatea” din cauza distribuirii actriței Lupita Nyong’o, de origine africană, în rolul Elenei din Troia, o figură recunoscută istoric ca fiind femeia cu „chipul care a lansat 1000 de corăbii”. Pe lângă această decizie de casting, numeroși internauți au semnalat prezența altor actori de diferite etnii (negri, chinezi, mexicani) în roluri de greci, subliniind o scenă în care un personaj de origine africană și unul de origine asiatică proclamă pe o insulă „suntem greci, suntem greci”, fapt considerat de unii, inclusiv de Musk, o denaturare a contextului istoric și cultural.
În replică, Musk a anunțat că va realiza o adaptare mai fidelă istoric. El a repostat un clip adaptat după „Odiseea”, generat de inteligența artificială Grok, și a declarat: „Înainte de finalul acestui an, Grok Imagine va realiza un film complet despre Ulise, care să fie corect din punct de vedere istoric și fidel operei lui Homer”. Această declarație sugerează că Grok ar putea produce în următoarele luni un lungmetraj bazat pe „Odiseea”, mult mai fidel din punct de vedere istoric, potrivit viziunii miliardarului.
Propunerea lui Musk de a-l implica pe Mel Gibson a stârnit însă și discuții despre reputația regizorului în privința acurateței istorice. Deși Gibson este cunoscut pentru succesul financiar al filmelor sale, precum „Braveheart” (1995), care a generat 209 milioane de dolari, și „The Patriot” (2000) cu 215 milioane de dolari, acestea au fost adesea criticate pentru libertăți istorice. De exemplu, în „Braveheart”, personajul William Wallace nu și-a pictat niciodată fața cu vopsea albastră, iar kilt-ul a apărut 300 de ani mai târziu decât perioada descrisă. Similar, „The Patriot” a fost criticat pentru portretizarea eronată a britanicilor ca responsabili pentru atrocități și masacre în timpul Războiului de Independență American.
Un alt exemplu este „Apocalypto” (2006), filmat în Mexic cu actori sud-americani și indigeni vorbind în limba maiașilor. Chiar dacă a încasat 120 de milioane de dolari la un buget de 40 de milioane, filmul a fost criticat pentru ilustrarea eronată a civilizației maiașe la apogeu în anul 1502, deși aceasta era demult în declin, și pentru propagarea ideii că maiașii ar fi practicat sacrificii umane în exces, similar aztecilor. Aceste exemple ridică întrebări privind consistența lui Gibson în menținerea rigorii istorice promise de Musk.
Pe de altă parte, Mel Gibson a demonstrat o mai mare acuratețe în filmele despre războaiele moderne. „Hacksaw Ridge” (2016), care a obținut încasări de 180 de milioane de dolari și două premii Oscar pentru montaj și sunet, a prezentat aproape cu exactitate povestea medicului Desmond Doss, un soldat care a salvat 75 de militari în Bătălia de la Okinawa fără să fi tras cu arma. De asemenea, „We Were Soldiers” (2002), despre Bătălia de la Drang din 1965, a fost considerat un succes cu încasări de 115 milioane de dolari, fiind inspirat din experiențele reale ale generalului-locotenent Hal Moore și ale reporterului Joseph L. Galloway.
Cea mai controversată producție a lui Gibson rămâne „The Passion of the Christ”, care, deși a generat încasări de 612 milioane de dolari și a fost lăudat pentru interpretarea actoricească, inclusiv a actriței române Maia Morgenstern, și pentru dialogurile în aramaică, ebraică și latină, l-a adus pe regizor în centrul unor acuzații de antisemitism. Criticii au susținut că filmul îi reprezintă pe preoții evrei ca principalii responsabili pentru crucificarea Mântuitorului, aproape excluzându-l pe Gibson de la Hollywood. În prezent, Gibson lucrează la o continuare a acestui film, axată pe Învierea Mântuitorului, o temă care, având în vedere apartenența sa la Partidul Republican și statutul de creștin convins, este de așteptat să genereze un interes similar.
De ce contează
Această inițiativă a lui Elon Musk, de a finanța o adaptare „corectă istoric” a „Odiseei”, subliniază o tendință crescândă de polarizare culturală și de contestare a reprezentărilor moderne în artă. Prin implicarea inteligenței artificiale Grok și prin apelul la un regizor cu un istoric controversat, Musk nu doar că își exercită influența financiară, ci și își promovează viziunea asupra autenticității istorice și a „corectitudinii politice”. Aceasta ar putea deschide un precedent pentru producții cinematografice finanțate de actori non-tradiționali de la Hollywood, care vizează o audiență specifică și care pot amplifica dezbaterile despre rolul și responsabilitatea artei în reflectarea istoriei și a diversității culturale.
Decizia lui Elon Musk de a intra în arena producției cinematografice, alături de o figură precum Mel Gibson, ridică întrebări despre viitorul finanțării și al realizării filmelor. Rămâne de văzut dacă un film generat de inteligența artificială, chiar și sub supravegherea unui regizor experimentat, va reuși să capteze esența unei opere epice precum „Odiseea” și să satisfacă exigențele de acuratețe istorică invocate de Musk. De asemenea, succesul sau eșecul acestei inițiative ar putea influența modul în care creatorii de conținut abordează temele istorice și mitologice în era digitală, marcând o potențială schimbare în peisajul cinematografic global. Rămâne de urmărit dacă reacția publicului la această nouă producție va valida sau contesta criticile aduse adaptării lui Nolan.
Conform unui sondaj realizat de Gândul, se pune în discuție și propunerea lui Sorin Grindeanu de a forma o Comisie de criză în Parlament pentru a debloca proiectele, indicând o preocupare mai largă în societatea românească pentru eficiența și implementarea inițiativelor, inclusiv cele culturale și economice.