O cursă diplomatică crucială într-o perioadă de crize globale
Mandatul actualului secretar general al Organizației Națiunilor Unite, Antonio Guterres, se va încheia la 31 decembrie 2026, după zece ani petrecuți la conducerea instituției. Într-o perioadă marcată de tensiuni geopolitice majore, conflicte armate, provocări financiare și presiuni pentru reformă, șase candidați își dispută această funcție de mare anvergură, prezentându-și viziunile și prioritățile la sediul ONU din New York, joi, 23 iulie 2026, potrivit Deutsche Welle. Viitorul secretar general va fi ales de Adunarea Generală a ONU, la recomandarea Consiliului de Securitate, unde cei cinci membri permanenți – China, Franța, Rusia, Regatul Unit și Statele Unite – dețin un rol decisiv și drept de veto.
Michelle Bachelet, fostă președintă a statului Chile și fost Înalt Comisar ONU pentru Drepturile Omului, este considerată una dintre favorite și ar putea deveni prima femeie care conduce Națiunile Unite. Ea a declarat la începutul anului că „lumea nu era pregătită pentru asta. Este pregătită acum? Sper că da. Va fi un semnal foarte bun”. Bachelet recunoaște provocările uriașe și lipsa soluțiilor simple pentru blocajele din Consiliul de Securitate, însă consideră că experiența sa la conducerea statului Chile și a Oficiului ONU pentru Drepturile Omului reprezintă principalul său avantaj, oferindu-i instrumentele necesare pentru a gestiona complexitatea diplomatică.
Rafael Mariano Grossi, diplomatul argentinian care conduce din 2019 Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA), subliniază importanța experienței sale într-o perioadă în care amenințările nucleare au revenit în prim-plan. „Este în mod clar un avantaj. Trebuie să înțelegi lumea în care trăiești”, a declarat el pentru publicația Geneva Solutions. Grossi susține reformarea ONU, însă argumentează că schimbările ar trebui să vizeze eficientizarea structurilor existente, reducerea suprapunerilor administrative și eliminarea „duplicărilor, triplicărilor, chiar cvadruplicărilor sau cvintuplicărilor structurilor”, care generează costuri suplimentare, fără a fi nevoie de o „reinventare a roții”.
Maria Fernanda Espinosa, o personalitate complexă cu o carieră ce îmbină diplomația, poezia și expertiza în dezvoltare durabilă și schimbări climatice, în special în regiunea Amazonului, a ocupat funcția de ministru de externe al Ecuadorului. Ea consideră că cea mai mare provocare a organizației este lipsa resurselor financiare. Într-un interviu pentru publicația britanică The Observer, Espinosa a avertizat că „ONU trebuie să se reformeze, să se transforme sau să moară”. Ea pledează pentru o colaborare mai strânsă cu organizațiile regionale, subliniind că Europa poate juca un rol important atât prin sprijin financiar, cât și prin capacitatea de a media conflictele.
Rebeca Grynspan, fostă vicepreședintă a Costa Ricăi și actual secretar general al Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD), este recunoscută pentru rolul său în negocierea acordului privind exportul de cereale ucrainene după invazia rusă din 2022. Ea identifică excesul de prudență birocratică drept o problemă majoră a organizației. „Birocrațiile sunt foarte averse față de riscuri prin natura lor și nu poți avea o idee bună sau să-ți asumi riscuri”, a declarat Grynspan la un eveniment Chatham House. De asemenea, candidata susține extinderea reprezentării în Consiliul de Securitate, în special pentru statele din Africa și America Latină, pentru a asigura o guvernanță globală mai echitabilă.
Macky Sall, fost președinte al Senegalului între 2012 și 2024, aduce în cursă o experiență recentă în conducerea unui stat. Mandatul său a fost marcat de investiții semnificative în infrastructură, însă și de controverse legate de amânarea alegerilor prezidențiale din 2024 și de un val de proteste. Deși inițial nu a avut sprijinul guvernului senegalez, acesta și-a schimbat ulterior poziția, susținându-l oficial în cursa pentru șefia ONU.
Carolyn Rodrigues Birkett, reprezentanta permanentă a Guyanei la Națiunile Unite și fost ministru de externe, a intrat în competiție la mijlocul lunii iunie 2026. Fiind amerindiană, ea a deținut și funcții guvernamentale legate de comunitățile indigene. Președintele Guyanei, Irfaan Ali, i-a exprimat public susținerea, afirmând că „viziunea ambasadorului Rodrigues Birkett pentru Națiunile Unite se concentrează pe consolidarea multilateralismului, sporirea eficacității și a capacității de reacție a organizației, promovarea unei guvernanțe globale incluzive și asigurarea faptului că Națiunile Unite rămân capabile să abordeze provocările contemporane”.
Procesul de selecție a secretarului general al ONU este unul complex, implicând atât Consiliul de Securitate, cât și Adunarea Generală. Rolul decisiv al celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, cu dreptul lor de veto, face ca această alegere să fie profund influențată de dinamica geopolitică globală. Dezbaterile actuale oferă o platformă crucială pentru ca fiecare candidat să își expună strategia pentru a naviga prin aceste provocări. Spre deosebire de alte organizații internaționale, unde votul este mai democratic, aici puterea este concentrată, ceea ce poate duce la compromisuri diplomatice intense.
De ce contează
Alegerea noului secretar general al ONU este crucială pentru direcția și eficacitatea multilateralismului global. Într-o eră a fragmentării geopolitice și a crizelor interconectate, de la conflicte armate la schimbări climatice și inegalități economice, liderul ONU trebuie să fie un mediator eficient, un reformator capabil și un avocat al cooperării internaționale. Capacitatea noului secretar general de a depăși blocajele din Consiliul de Securitate și de a revitaliza organizația va influența direct stabilitatea globală și capacitatea comunității internaționale de a răspunde provocărilor critice. O alegere neinspirată ar putea adânci criza de încredere în instituțiile internaționale, slăbind și mai mult eforturile de gestionare a crizelor.
Viitorul lider va prelua conducerea renumitei organizații într-o perioadă considerată una dintre cele mai dificile din istoria recentă a Națiunilor Unite. Pe lângă războaie și probleme geopolitice, ONU se confruntă cu probleme financiare cronice și presiuni tot mai mari pentru reformarea structurilor sale. Necesitatea unei reforme profunde, așa cum subliniază Maria Fernanda Espinosa, sau a unei eficientizări a birocrației, propusă de Rafael Grossi, va fi o provocare majoră. Mandatul noului secretar general va fi esențial pentru a demonstra relevanța și capacitatea de adaptare a ONU în fața unui peisaj global în continuă schimbare, cu implicații directe asupra păcii, securității și dezvoltării durabile la nivel mondial.
Rămâne de văzut dacă noul lider va reuși să aducă stabilitatea și direcția necesară.