Araghchi vorbește despre asasinarea lui Ali Khamenei și avertismentele regionale
Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a oferit detalii inedite despre atacul din 2025, în care liderul suprem Ali Khamenei a fost ucis, și despre contextul geopolitic care a precedat și urmat evenimentul. Într-un interviu acordat jurnalistului iranian Javad Mogouyi, Araghchi a declarat că atât Israelul, cât și Statele Unite dețineau informații precise despre locația liderilor iranieni în momentul atacului, sugerând o breșă de securitate internă. „Ceea ce contează, în opinia mea, este faptul că Israelul deținea informații despre aceste întâlniri. Acest lucru ar putea indica o lacună de securitate care probabil încă există. Aceasta trebuie remediată”, a subliniat Araghchi, conform relatărilor din presă. Această declarație, făcută la aproape un an după eveniment, oferă o perspectivă rară asupra modului în care Teheranul percepe vulnerabilitățile sale.
Araghchi a descris momentul atacului, povestind cum se afla într-o clădire din complexul conducerii iraniene, unde îi prezenta un raport adjunctului șefului de cabinet al lui Ali Khamenei, Ali Asghar Hijazi. A treia explozie a lovit aproape de clădirea lor, distrugând complet o secțiune. „Secțiunea în care se afla biroul domnului Hijazi a fost lovită direct, iar partea stângă a clădirii a fost complet distrusă”, a relatat ministrul. Deși secretara lui Hijazi a murit, Araghchi și Hijazi au supraviețuit, reușind să se salveze dintr-o clădire în ruină, cu tavanul și pereții prăbușiți. „L-am apucat de mână pe domnul Hijazi și ne-am croit drum printre grinzi, scânduri și bucăți de lemn, auzind strigătele de ajutor”, a adăugat el. Experiența subliniază haosul și distrugerile masive provocate de atacul considerat un punct de cotitură în istoria recentă a Iranului.
În ciuda pierderii liderului suprem, Araghchi a precizat că Iranul avea un plan de răspuns codificat, numit „Cod 110”, o referire la articolul din Constituția Iranului care definește atribuțiile liderului suprem. Acest plan demonstrează pregătirea autorităților iraniene pentru un astfel de scenariu extrem, menținând continuitatea guvernării. Ministrul a declarat că nu s-a întâlnit încă cu noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, fiul lui Ali Khamenei, dar consideră că numirea acestuia transmite un mesaj clar lumii: „nu va exista nicio schimbare în politicile și idealurile regimului”. Această succesiune rapidă și aparent fără incidente majore a fost crucială pentru stabilitatea internă, contracarând așteptările inamicilor de a paraliza țara.
Înainte de conflict, Teheranul a transmis avertismente statelor din regiune, precizând că orice atac asupra Iranului va atrage represalii. „Dacă Israelul atacă instalațiile noastre nucleare, noi le vom ataca pe ale lor. Rachetele noastre nu ajung în America, așa că vom lovi bazele lor, care, din păcate, se află în țările voastre. Dacă vor ataca instalațiile noastre petroliere, ne vom asigura că nimeni din regiune nu va putea vinde petrol”, a declarat Araghchi, subliniind strategia de descurajare a Iranului. Aceste avertismente reflectă o doctrină militară bazată pe ripostă simetrică și asimetrică, cu implicații semnificative pentru securitatea regională, în special pentru țările care găzduiesc baze militare americane sau care depind de exporturile de petrol.
Un aspect notabil al interviului a fost dezvăluirea implicării Turciei în dejucarea unui complot american. Araghchi a afirmat că avertismentele iraniene adresate guvernului turc au determinat Ankara să blocheze planul lui Donald Trump de a încuraja o revoltă kurdă în Irak, cu scopul de a destabiliza Iranul. Ministrul de externe al Turciei, Hakan Fidan, „a discutat cu americanii și a adoptat o poziție foarte fermă în această privință. O serie de eforturi au dejucat acest complot”, a precizat Araghchi. Această cooperare, chiar și indirectă, între Iran și Turcia, două puteri regionale, evidențiază complexitatea alianțelor și intereselor în Orientul Mijlociu și capacitatea Iranului de a influența deciziile statelor vecine.
Oficialul iranian a mai menționat că guvernele regionale l-au sfătuit pe Donald Trump să nu se răzbune după atac, avertizând că atacarea Iranului nu ar fi la fel de ușoară ca raidul american asupra Venezuelei pentru a-l răpi pe președintele de atunci, Nicolás Maduro. „Iranul este diferit. Sprijinul său este o civilizație de câteva mii de ani, combinată cu gândirea și credințele șiite despre martiriu. Când acestea se combină, creează ceva ce nu poate fi învins ușor”, a explicat Araghchi, subliniind rezistența culturală și ideologică a Iranului. Această viziune contrastează cu percepția occidentală asupra vulnerabilității regimului și explică, în parte, reticența unor actori internaționali de a se angaja într-un conflict direct la scară largă.
Araghchi a afirmat că Iranul și-a îmbunătățit semnificativ capacitatea de reacție după campania de bombardamente israeliene din 2025. Timpul necesar pentru reactivarea unei baze după un atac a fost redus de la 10-15 ore la doar 35-40 de minute. Această îmbunătățire drastică a capabilităților militare iraniene arată o adaptare rapidă la amenințările externe și o consolidare a infrastructurii de apărare. Reducerea timpului de răspuns este crucială într-un scenariu de conflict intens, permițând Iranului să-și mențină operațiunile militare chiar și sub presiune. Această modernizare a fost probabil un răspuns direct la lecțiile învățate din atacurile anterioare, indicând o evaluare strategică profundă a vulnerabilităților și necesităților militare. În viziunea Teheranului, diplomația și conflictul militar sunt intrinsec legate, așa cum a explicat Araghchi: „Nu luptăm decât dacă costul neluptării este mai mare decât costul luptei.” Această filosofie pragmatică ghidează deciziile strategice ale Iranului pe scena internațională, subliniind o abordare calculată a conflictului și a păcii.
De ce contează
Declarațiile ministrului Araghchi sunt esențiale pentru înțelegerea dinamicii geopolitice actuale din Orientul Mijlociu și a capacității de reziliență a regimului iranian. Supraviețuirea și succesiunea rapidă după asasinarea lui Ali Khamenei demonstrează o structură de putere robustă și o planificare de urgență eficientă, contrazicând așteptările multora privind o prăbușire a regimului. Dezvăluirile despre breșele de securitate și avertismentele regionale subliniază tensiunile persistente și riscul de escaladare, afectând stabilitatea globală. Capacitatea îmbunătățită de reacție militară a Iranului, combinată cu o viziune strategică asupra conflictului, modifică echilibrul de putere în regiune și obligă actorii internaționali să își reevalueze abordările diplomatice și militare față de Teheran.
Concluzie
Interviul lui Abbas Araghchi oferă o fereastră rară în culisele puterii iraniene după un eveniment major, cum a fost asasinarea liderului suprem Ali Khamenei. Detaliile despre atac, supraviețuirea sa personală și strategiile de răspuns ale Iranului conturează o imagine a unui stat capabil să absoarbă șocuri severe și să-și mențină coeziunea. Mesajul privind continuitatea politicii sub noul lider, Mojtaba Khamenei, este un semnal clar că Teheranul nu intenționează să-și modifice cursul strategic. Îmbunătățirile militare și avertismentele transmise statelor din regiune sugerează o pregătire continuă pentru potențiale conflicte, dar și o dorință de a evita confruntările inutile, bazată pe un calcul pragmatic al costurilor și beneficiilor.
Rămâne de văzut cum vor influența aceste dezvăluiri percepția internațională asupra Iranului și deciziile viitoare ale actorilor regionali și globali, în special în contextul unei posibile revizuiri a strategiilor de securitate în regiune.