Transformarea unui banc de nisip într-un refugiu pentru biodiversitate
Jadav Payeng, cunoscut sub numele de „Omul-Pădure al Indiei”, a transformat un banc de nisip arid de pe insula Majuli, statul indian Assam, într-o pădure luxuriantă de peste 500 de hectare, un efort susținut timp de peste patru decenii. Inițiativa sa solitară, începută în 1979, a creat un habitat vital pentru specii sălbatice rare, inclusiv elefanți, rinoceri indieni și tigri bengalezi, demonstrând impactul profund pe care un individ îl poate avea asupra mediului. „Am început să plantez copaci pentru că am văzut cum animalele mureau din cauza lipsei de adăpost și umbră. Nu am vrut să aștept ca alții să facă ceva”, a declarat Payeng, subliniind motivația sa profundă.
Povestea lui Payeng a început în adolescență, în 1979, când, după o inundație puternică a fluviului Brahmaputra, a descoperit un număr mare de șerpi morți pe o întindere de pământ complet lipsită de vegetație. Această imagine l-a marcat profund, determinându-l să acționeze. El și-a propus să planteze copaci pe acel teren arid, o zonă puternic afectată de eroziunea cauzată de Brahmaputra, care își schimbă frecvent cursul și reduce suprafața insulei Majuli, cea mai mare insulă fluvială din lume. Această insulă este, potrivit Times of India, un exemplu elocvent al vulnerabilității ecosistemelor în fața schimbărilor climatice și a intervenției umane.
Primele plante alese de Payeng au fost fire și puieți de bambus, specii cunoscute pentru rezistența lor în condiții dificile. Chiar dacă solul era sărac, temperaturile ridicate, iar fluviul Brahmaputra modifica permanent peisajul, Payeng nu a renunțat. A continuat să planteze și să îngrijească puieții zi de zi, sezon după sezon. Treptat, bambusul și primii arbori au început să crească, oferind umbră și contribuind la îmbogățirea solului prin descompunerea frunzelor căzute, creând astfel materia organică necesară. Această regenerare naturală a fost esențială pentru dezvoltarea ulterioară a ecosistemului, transformând un loc aproape pustiu într-o pădure densă și diversă.
Pădurea, cunoscută astăzi sub numele de Molai Forest sau Molai Kathoni (după porecla sa), se întinde pe aproximativ 550 de hectare, conform unei surse, în timp ce o altă sursă menționează circa 526 de hectare. Indiferent de cifra exactă, dimensiunea sa depășește pe cea a Central Park din New York, devenind o barieră naturală crucială împotriva eroziunii solului, o problemă majoră pentru insula Majuli. Rădăcinile arborilor ajută la fixarea solului, iar vegetația densă oferă refugiu pentru plante și animale în timpul inundațiilor, chiar dacă nu poate opri complet efectele acestora. Această funcție de protecție este vitală într-o regiune unde, potrivit datelor istorice, eroziunea a cauzat pierderi semnificative de teren de-a lungul deceniilor.
Pe măsură ce pădurea a crescut și s-a densificat, în zonă au început să revină animale sălbatice care nu mai fuseseră văzute de mult timp. Turme de elefanți asiatici, rinoceri indieni, tigri bengalezi, cerbi, iepuri, maimuțe și numeroase specii de păsări, inclusiv vulturi, au găsit în Molai Forest un refugiu. Specialiștii descriu pădurea ca un coridor ecologic esențial pentru animalele care se deplasează între habitate sau caută terenuri mai înalte în timpul inundațiilor. Este important de menționat că Molai Forest nu este o grădină zoologică, ci un ecosistem deschis, unde animalele migrează liber în funcție de sezon, disponibilitatea hranei și nivelul apei.
Timp de zeci de ani, munca lui Jadav Payeng a rămas aproape necunoscută în afara comunității locale. Recunoașterea a venit în 2007, când fotograful și jurnalistul Jitu Kalita a descoperit pădurea în timpul unei călătorii pe Brahmaputra și l-a întâlnit pe Payeng. Un an mai târziu, în 2008, angajații Departamentului Silvic din Assam, urmărind o turmă de peste 100 de elefanți, au fost surprinși să găsească o pădure atât de întinsă și de deasă pe un banc de nisip. Această descoperire a adus povestea lui Payeng în atenția presei indiene și internaționale, transformându-l într-o figură emblematică a conservării.
În 2015, Jadav Payeng a primit Padma Shri, una dintre cele mai importante distincții civile acordate de statul indian, pentru contribuția sa la conservarea pădurilor, fiind menționat în documentele oficiale ale premiilor Padma la categoria conservarea pădurilor, pentru statul Assam. Această recunoaștere a consolidat statutul său de activist ecologist și l-a propulsat pe scena internațională. Ulterior, a fost invitat să susțină discursuri în școli, universități și la evenimente internaționale, inspirând documentare, cărți pentru copii și campanii de plantare a copacilor. Cu toate acestea, Payeng a continuat să sublinieze că plantarea arborilor este o responsabilitate zilnică și nu o realizare încheiată.
Revenirea animalelor sălbatice a adus, însă, și provocări. Deoarece Molai Forest nu beneficiază de același nivel de protecție ca un parc național, specialiștii au avertizat că rinocerii și alte animale pot deveni ținte pentru braconieri. Payeng însuși a alertat autoritățile în trecut cu privire la tentative de braconaj, solicitând o implicare mai mare a comunităților locale și măsuri mai bune împotriva braconajului și a tăierilor ilegale. Spre exemplu, la sfârșitul anului 2025, un incendiu provocat a afectat o nouă zonă împădurită pe care Payeng o dezvolta împreună cu fiica sa, demonstrând vulnerabilitatea constantă a acestui ecosistem creat cu atâta trudă.
De ce contează
Povestea lui Jadav Payeng este un exemplu remarcabil al modului în care efortul individual poate genera schimbări ecologice monumentale, oferind o lecție valoroasă despre conservarea mediului în fața provocărilor climatice. Transformarea unui teren steril într-o pădure luxuriantă, care acum adăpostește specii pe cale de dispariție, subliniază importanța acțiunilor locale în combaterea degradării ecosistemelor. Acest caz demonstrează că refacerea habitatelor naturale este posibilă chiar și în absența unor proiecte guvernamentale ample, inspirând comunități și indivizi din întreaga lume să se implice activ în protejarea și regenerarea naturii.
În ciuda succesului remarcabil, viitorul Molai Forest rămâne sub amenințare din cauza braconajului și a tăierilor ilegale, probleme care necesită o implicare sporită a autorităților și a comunităților locale. Protecția pe termen lung a acestei păduri unice și a biodiversității pe care o adăpostește depinde de implementarea unor măsuri de conservare mai stricte și de educarea continuă a publicului. Este esențial ca eforturile lui Payeng să fie susținute și extinse pentru a asigura supraviețuirea acestui ecosistem vital și pentru a inspira noi generații de activiști de mediu.
Întrebarea rămâne cum va reuși India să echilibreze dezvoltarea cu protejarea unor astfel de inițiative private de succes.