Salvarea transportului public bucureștean, sub semnul întrebării
Consiliul General al Municipiului București (CGMB) a aprobat marți, 21 iulie 2026, propunerea primarului general Ciprian Ciucu privind declanșarea procedurii de insolvență a Societății de Transport București (STB). Decizia, susținută de 39 de voturi „pentru” și șapte abțineri, conform MEDIAFAX, vine la doar o zi după ce edilul a avertizat că societatea nu mai poate funcționa în forma actuală, iar acumularea datoriilor riscă să destabilizeze întregul buget al Capitalei. „Fără insolvență, la un moment dat, efectiv, STB va intra direct în faliment”, a declarat Ciucu înaintea votului, subliniind urgența situației.
Această hotărâre conferă conducerii STB mandatul politic și administrativ necesar pentru a depune o cerere de deschidere a procedurii de insolvență la Tribunalul București. Din punct de vedere juridic, STB nu este încă oficial în insolvență; statutul va fi acordat doar printr-o decizie a judecătorului-sindic. Legea insolvenței (Legea 85/2014) prevede că scopul acestei proceduri este atât acoperirea datoriilor, cât și acordarea unei șanse de redresare a activității, dacă este posibilă. Primarul general a argumentat că insolvența este singurul mecanism prin care societatea poate fi protejată de executări silite, popriri de conturi și acumularea de noi penalități, fiind esențială chiar și pentru plata salariilor și evitarea blocării serviciului public de transport. „Doar așa o putem salva. Doar așa putem plăti salariile. Doar așa putem evita falimentul orașului”, a mai precizat Ciucu.
Situația financiară a STB este critică. Potrivit datelor prezentate de primarul Ciucu, compania a încheiat anul 2025 cu datorii de aproximativ 1,72 miliarde de lei. Din această sumă, aproape 1,49 miliarde de lei reprezintă obligații către Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), iar circa 402 milioane de lei sunt penalități acumulate. Edilul a acuzat conducerile succesive ale STB, începând cu perioada 2019-2020, că nu au virat integral către stat TVA-ul, impozitul pe venit și contribuțiile sociale reținute pentru angajați. Mai mult, municipalitatea estimează că expunerea totală a STB ar putea ajunge la aproximativ trei miliarde de lei, dacă sunt incluse litigiile comerciale, precum cel cu VFU Pașcani, și alte obligații neachitate către furnizori.
Ciucu a subliniat că problemele companiei nu mai pot fi rezolvate doar prin subvenții de la bugetul Capitalei. Deși Primăria a direcționat anual peste un miliard de lei către transportul public, STB a continuat să acumuleze datorii și penalități. Printre principalele cauze ale crizei, primarul a enumerat neplata obligațiilor către ANAF, managementul defectuos și politizarea conducerii STB și a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București–Ilfov (ADI TPBI). Aceste acuzații vizează o serie de decizii manageriale care au prioritizat alte cheltuieli în detrimentul obligațiilor fiscale, o practică ce a erodat stabilitatea financiară a companiei pe termen lung. Spre comparație, alte capitale europene, precum Viena sau Berlin, unde transportul public este, de asemenea, puternic subvenționat, au implementat mecanisme de control financiar mult mai stricte pentru a preveni acumularea unor astfel de datorii sistemice.
Declanșarea procedurii de insolvență nu înseamnă suspendarea imediată a transportului public din București. Dimpotrivă, legea este concepută pentru a permite continuarea activității unei societăți în timp ce datoriile sunt inventariate și este pregătit un plan de reorganizare. Conform legislației în vigoare, după deschiderea procedurii, executările silite pentru recuperarea creanțelor asupra companiei sunt suspendate, iar contractele în derulare sunt considerate menținute, neputând fi reziliate automat. Un administrator judiciar va fi numit pentru a analiza situația financiară, contractele, numărul de angajați și cheltuielile societății, operând sub controlul judecătorului-sindic și al creditorilor, dintre care ANAF este principalul. Acest proces poate duce la restructurarea organigramei, renegocierea sau denunțarea unor contracte, vânzarea unor active neesențiale și adoptarea unui plan de eșalonare sau reducere a datoriilor. Cu toate acestea, insolvența nu garantează ștergerea automată a obligațiilor și nici salvarea companiei; dacă reorganizarea eșuează, falimentul rămâne o posibilitate.
Următorul pas este ca conducerea STB să adopte formal decizia de solicitare a insolvenței și să depună documentele financiare la Tribunalul București. Instanța va verifica îndeplinirea condițiilor legale și va decide dacă deschide procedura. Până la pronunțarea tribunalului, compania va continua să funcționeze în regimul actual. După eventuala deschidere a insolvenței, STB va intra într-o perioadă de observație, timp în care administratorul judiciar va evalua viabilitatea unui plan de reorganizare. Această abordare, deși radicală, este văzută de susținători ca o soluție de ultim resort pentru a evita colapsul total al unei entități vitale pentru capitală, similar cu situații întâlnite în trecut la alte companii de stat din România care au trecut prin procese de restructurare sub insolvență, cu rezultate mixte.
De ce contează
Decizia de a trimite STB în insolvență are implicații majore pentru toți locuitorii Bucureștiului. Aceasta reprezintă o tentativă de a salva un serviciu public esențial de la faliment, asigurând continuitatea transportului în comun pentru milioane de pasageri zilnic. Reorganizarea STB ar putea duce la o eficientizare a costurilor și la o îmbunătățire a calității serviciilor, dar și la posibile restructurări de personal sau modificări de rute. Pe termen lung, succesul sau eșecul acestei proceduri va influența nu doar bugetul local, ci și percepția publică asupra capacității administrației de a gestiona eficient companiile municipale, având un impact direct asupra calității vieții urbane.
În concluzie, aprobarea de către Consiliul General a cererii de insolvență pentru STB marchează începutul unei perioade de incertitudine, dar și de speranță pentru salvarea transportului public bucureștean. Următoarele etape, incluzând decizia Tribunalului București și activitatea administratorului judiciar, vor fi cruciale în stabilirea viitorului societății. Rămâne de văzut dacă planul de reorganizare va reuși să redreseze finanțele STB și să asigure un management eficient, sau dacă dificultățile acumulate vor duce în cele din urmă la faliment.
Presiunea publică și necesitatea unui serviciu de transport funcțional vor impune o monitorizare atentă a întregului proces, iar răspunsul la întrebările legate de soarta angajaților și a calității serviciilor va veni abia după implementarea măsurilor de restructurare.