Temeri privind refacerea programului nuclear iranian
Serviciile secrete israeliene estimează că Iranul a transferat mii de centrifuge folosite pentru îmbogățirea uraniului într-o instalație subterană secretă, adânc îngropată sub Muntele Târnăcop, lângă complexul nuclear Natanz. Această evaluare, transmisă Statelor Unite și citată de The Wall Street Journal, amplifică îngrijorările internaționale că Teheranul își reface programul nuclear într-un loc aproape imposibil de distrus prin atacuri aeriene. Mișcarea echipamentelor ar fi avut loc în toamna anului 2025, după conflictul de 12 zile din iunie 2025, în timpul căruia Israelul și Statele Unite au bombardat principalele instalații nucleare iraniene de la Natanz, Fordow și Isfahan, potrivit oficialilor americani și israelieni.
Președintele american Donald Trump a alimentat aceste tensiuni declarând public, pe 13 iulie, într-un interviu pentru Hugh Hewitt, că „Muntele Târnăcopului este o posibilă țintă pentru un proiectil mare și gras chiar lângă ușa din față”. El a adăugat: „Nu vedem nicio activitate acolo. Nu se descurcă bine cu situația lor nucleară... Probabil că vom încerca Târnăcopul relativ curând”. Această amenințare a venit în contextul în care, la începutul lunii iulie, CNN a relatat că imagini din satelit au arătat camioane intrând și ieșind din instalația de la Muntele Târnăcop, indicând posibile lucrări de reconstrucție sau depozitare.
Complexul subteran este construit sub Kuh-e Kolang Gaz La, un munte al cărui nume a fost tradus aproximativ ca „Muntele Târnăcopului”, situat la aproximativ 220 de kilometri sud de Teheran și la doar doi kilometri de instalația nucleară Natanz. Imaginile din satelit, analizate de experți, indică existența a două perechi de intrări care conduc spre una sau mai multe rețele de tuneluri. Unele încăperi s-ar afla la cel puțin 100 de metri sub munte, iar diferențele de nivel dintre intrări sugerează că instalația ar putea avea mai multe etaje subterane. Accesul este protejat prin porțiuni de tunel întărite cu beton și pământ, precum și printr-un perimetru de securitate format din garduri, ziduri și drumuri de patrulare. După atacurile din 2025, autoritățile iraniene ar fi acoperit parțial două dintre intrări, aparent pentru a îngreuna accesul vehiculelor sau o eventuală operațiune terestră.
Adâncimea complexului ar putea să îl plaseze dincolo de capacitatea celor mai puternice bombe americane pentru distrugerea buncărelor. Analiștii citați de Reuters consideră că un atac aerian ar putea bloca intrările sau distruge alimentarea cu energie și sistemele de ventilație, dar nu ar garanta eliminarea instalațiilor aflate în interior. Această rezistență la atacuri este un factor cheie care amplifică temerile privind intențiile nucleare ale Iranului. Construcția instalației a început în 2020, după ce un incendiu, considerat de Teheran un act de sabotaj, a distrus o hală de asamblare a centrifugelor avansate de la Natanz. Ali Akbar Salehi, șeful de atunci al programului nuclear iranian, anunța că Iranul va construi „în inima muntelui” o hală mai modernă, mai mare și mai complexă pentru producerea centrifugelor, menită să înlocuiască instalația supraterană capabilă să asambleze aproximativ 6.000 de centrifuge avansate pe an.
Teheranul susține că această instalație este destinată exclusiv fabricării și asamblării centrifugelor, nu îmbogățirii uraniului. Cu toate acestea, specialiștii în neproliferare nucleară avertizează că dimensiunea spațiilor subterane ar permite instalarea unor cascade de centrifuge și chiar desfășurarea unor activități asociate producerii uraniului puternic îmbogățit. O analiză a imaginilor din satelit publicată la 14 iulie de Institute for Science and International Security aprecia că instalația nu era încă operațională, deși lucrările continuau. Noua evaluare a serviciilor israeliene nu contrazice neapărat această concluzie, deoarece centrifugele pot fi depozitate în interior fără ca instalația de îmbogățire să fi fost pusă în funcțiune.
Directorul general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), Rafael Grossi, a declarat în martie 2026 că inspectorii agenției nu au avut acces la instalație. Iranul nu a declarat complexul drept instalație de îmbogățire, ceea ce a limitat posibilitățile AIEA de a verifica ce echipamente sau materiale se află în interior. Această problemă este amplificată de pierderea accesului internațional la o mare parte a programului nuclear iranian după atacurile din iunie 2025. Înainte de începerea bombardamentelor, inspectorii AIEA verificaseră în Iran peste 400 de kilograme de uraniu îmbogățit până la 60%. Ulterior, agenția a avertizat că nu mai poate confirma în mod continuu localizarea și starea întregului inventar nuclear. Atacurile din 2025 au distrus partea supraterană a instalației-pilot de la Natanz și infrastructura sa electrică. AIEA aprecia că pierderea bruscă a alimentării cu energie ar fi putut deteriora și centrifugele aflate în halele subterane. Alte instalații pentru producerea rotoarelor și componentelor de centrifuge, aflate la Teheran și Karaj, au fost, de asemenea, lovite. Dacă mii de centrifuge au fost însă evacuate înainte sau după atacuri și transportate la Muntele Târnăcopului, Iranul ar putea dispune de baza tehnică necesară pentru reconstruirea mai rapidă a capacității de îmbogățire.
De ce contează
Această situație este critică pentru securitatea globală, deoarece un program nuclear iranian avansat și protejat subteran ar putea destabiliza Orientul Mijlociu și ar putea declanșa o cursă a înarmării nucleare în regiune. Capacitatea Iranului de a-și ascunde echipamentele nucleare face inspecțiile internaționale extrem de dificile, subminând eforturile de neproliferare. Pentru România și statele europene, o astfel de escaladare ar putea avea repercusiuni economice și geopolitice, inclusiv creșterea prețurilor la energie și intensificarea fluxurilor migratorii, consolidând necesitatea unei soluții diplomatice urgente și a unei monitorizări stricte.
Evaluarea serviciilor israeliene, potrivit căreia mii de centrifuge s-ar afla deja sub munte, poate crește presiunea asupra administrației americane pentru a cere accesul inspectorilor AIEA sau pentru a lua în calcul o nouă operațiune militară. O eventuală lovitură ar avea însă un rezultat incert. Bombardarea intrărilor ar putea izola temporar complexul, dar nu ar distruge neapărat echipamentele aflate la peste 100 de metri sub stâncă. O operațiune terestră sau de sabotaj ar fi considerabil mai riscantă și ar putea provoca o nouă escaladare directă între Statele Unite, Israel și Iran, cu consecințe imprevizibile pentru stabilitatea regională și globală.
Următorii pași vor implica, probabil, eforturi diplomatice intense pentru a obține accesul AIEA, în paralel cu menținerea unei presiuni militare credibile, dar cu riscul unei noi confruntări majore.