Oana Gheorghiu critică lipsa de coordonare a instituțiilor
Atacurile cibernetice recente care au vizat mai multe servicii publice din România sunt „inacceptabile” și scot în evidență deficiențe majore în gestionarea securității informatice și a cooperării digitale la nivel guvernamental, a declarat Oana Gheorghiu, o voce importantă în spațiul civic românesc. Potrivit acesteia, verificările preliminare sugerează posibile nereguli în respectarea procedurilor și obligațiilor privind securitatea cibernetică, iar prioritatea imediată a autorităților este restaurarea sigură și rapidă a serviciilor afectate. „Aceste incidente arată însă o problemă mai profundă: lipsa de coordonare dintre instituțiile statului în construirea și administrarea unor soluții digitale eficiente, interoperabile și sigure”, a transmis Gheorghiu într-o postare publicată pe rețelele de socializare, subliniind gravitatea situației.
Specialiștii instituțiilor competente lucrează intens la restaurarea sistemelor informatice, la verificarea integrității datelor și la eliminarea vulnerabilităților identificate. Oana Gheorghiu a insistat că serviciile publice afectate trebuie repornite doar după ce există garanții ferme că pot funcționa în siguranță, fără riscul unor noi incidente. Această abordare precaută este esențială pentru a reconstrui încrederea publicului și pentru a preveni viitoare compromiteri ale datelor și serviciilor cetățenilor. Fără aceste garanții, repornirea ar putea expune sistemele la noi atacuri, perpetuând ciclul vulnerabilităților.
Problema, în viziunea Oanei Gheorghiu, este mult mai profundă decât o simplă defecțiune tehnică. Ea a scos în evidență o problemă structurală persistentă: lipsa de coordonare între instituțiile statului în dezvoltarea și administrarea unor sisteme digitale eficiente, interoperabile și sigure. Această lipsă de coeziune duce la un mozaic de soluții informatice disparate, fiecare cu propriile standarde de securitate, sau lipsa acestora, creând astfel puncte slabe exploatabile. Securitatea cibernetică nu trebuie tratată ca o chestiune tehnică secundară sau gestionată diferit de la o instituție la alta; este o responsabilitate directă a conducerii fiecărei instituții și o condiție esențială pentru încrederea cetățenilor în statul român.
În context european, România se află încă la coada clasamentelor privind digitalizarea administrației publice. Potrivit Indicelui Economiei și Societății Digitale (DESI) 2023, România a înregistrat progrese, dar continuă să ocupe ultimul loc în UE. De exemplu, în 2022, doar 15% dintre serviciile publice esențiale erau pe deplin digitalizate, o cifră mult sub media europeană de 68%. Această discrepanță subliniază nu doar o problemă de infrastructură, ci și una de strategie și implementare, unde fiecare instituție pare să acționeze independent, fără o viziune unitară. Acest lucru este în contrast cu țări precum Estonia, care a investit masiv în digitalizare centralizată încă din anii 2000, ajungând la o interoperabilitate aproape totală a sistemelor guvernamentale și la o reziliență cibernetică exemplară.
Oana Gheorghiu a accentuat că incidentele nu trebuie considerate încheiate odată cu restabilirea funcționării sistemelor informatice. Este imperativă o analiză aprofundată a cauzelor care au permis producerea acestora. Aceasta implică stabilirea exactă a ceea ce nu a funcționat, identificarea persoanelor sau entităților care nu și-au îndeplinit obligațiile și definirea măsurilor necesare pentru a preveni situații similare pe viitor. Fără o astfel de introspecție critică și asumare a responsabilității, riscul repetării acestor blocaje rămâne ridicat.
Pentru a remedia aceste deficiențe, Oana Gheorghiu a susținut necesitatea implementării unor standarde unitare în materie de securitate cibernetică la nivelul întregii administrații publice. Aceasta include audituri periodice și riguroase, implementarea și testarea constantă a copiilor de siguranță (backup-uri), dezvoltarea și exersarea unor planuri de continuitate a activității în caz de dezastru cibernetic și, nu în ultimul rând, o coordonare mult mai eficientă între toate instituțiile statului. Aceste măsuri ar trebui să fie parte a unei strategii naționale coerente de securitate cibernetică, care să transcende mandatele politice și să asigure o reziliență pe termen lung.
Un exemplu concret al impactului acestor vulnerabilități a fost observat în 2021, când un atac de tip ransomware a afectat sistemele informatice ale Spitalului Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” din București, blocând accesul la fișele pacienților și la programările medicale. Costurile de recuperare și impactul asupra serviciilor medicale au fost semnificative, demonstrând că astfel de atacuri nu sunt doar probleme tehnice, ci au consecințe directe asupra vieții cetățenilor. Potrivit datelor publicate de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) în raportul anual pe 2025, numărul incidentelor cibernetice a crescut cu 25% față de anul precedent, vizând în special instituțiile guvernamentale și sectoarele critice, confirmând trendul ascendent al amenințărilor.
Oana Gheorghiu a concluzionat că aceste atacuri informatice trebuie să servească drept o lecție dură pentru autoritățile române. Este esențial ca vulnerabilitățile constatate să fie eliminate, responsabilitățile să fie asumate, iar riscul producerii unor blocaje similare în viitor să fie redus semnificativ printr-o abordare proactivă și integrată. Doar așa se poate asigura o infrastructură digitală sigură și funcțională, indispensabilă pentru o administrație publică modernă și eficientă. Fără aceste măsuri, încrederea cetățenilor în capacitatea statului de a-și proteja datele și serviciile va continua să se erodeze.
De ce contează
Aceste atacuri cibernetice asupra instituțiilor statului român sunt de o importanță crucială, deoarece subliniază nu doar vulnerabilitățile tehnice, ci și deficiențele structurale în guvernanța digitală. Blocarea serviciilor publice afectează direct cetățenii, de la accesul la informații și acte, până la servicii esențiale. Lipsa de coordonare inter-instituțională și standardele de securitate disparate creează o țintă ușoară pentru atacatori, erodând încrederea publicului în capacitatea statului de a-și proteja datele și de a asigura continuitatea serviciilor. Remedierile necesare nu sunt simple ajustări tehnice, ci impun o reformă profundă a modului în care România abordează digitalizarea și securitatea cibernetică la nivel național.
Concluzie
Situația actuală impune o acțiune rapidă și concertată din partea autorităților române. Pe termen scurt, prioritatea rămâne restabilirea securizată a sistemelor afectate și identificarea tuturor vulnerabilităților. Pe termen mediu și lung, este imperativă elaborarea și implementarea unei strategii naționale coerente de securitate cibernetică, bazată pe standarde unitare, audituri regulate și o coordonare eficientă între toate instituțiile. De asemenea, o investiție semnificativă în educația și formarea personalului din administrația publică în domeniul securității cibernetice este esențială.
Rămâne de văzut dacă aceste incidente vor genera impulsul necesar pentru o schimbare reală sau dacă vor fi tratate ca evenimente izolate, lăsând statul român vulnerabil în fața amenințărilor cibernetice viitoare.