România, partener cu drepturi depline într-un proiect strategic
Europarlamentarul PNL Virgil Popescu, fost ministru al Energiei, a solicitat, pe 20 iulie 2026, ca România să participe cu drepturi depline la dezvoltarea hidrocentralei cu acumulare prin pompaj Porțile de Fier III, un proiect sârbesc care ar utiliza lacul Porțile de Fier I și ar influența sistemul hidroenergetic comun al celor două țări. Popescu a subliniat că „România trebuie să fie partener cu drepturi depline, nu un simplu spectator”, avertizând că, înainte de orice decizie, trebuie evaluate cu atenție implicațiile tehnice, economice, juridice și de mediu, precum și efectele asupra centralelor Porțile de Fier I și II, navigației pe Dunăre, irigațiilor și alimentării cu apă a Centralei Nucleare de la Cernavodă.
Această poziție vine în contextul semnării, pe 16 iulie 2026, la București, a unui Memorandum de Înțelegere între România și Serbia, reprezentată de premierul interimar Ilie Bolojan și, respectiv, de ministrul sârb al Mineritului și Energiei, Dubravka Đedović Handanović. Documentul vizează schimbul de informații referitoare la proiectul centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj Đerdap III – Porțile de Fier III. Virgil Popescu a clarificat că acest memorandum nu reprezintă o aprobare a investiției sau o decizie de participare a României, ci doar un cadru pentru analiză și schimb de date. Guvernul Serbiei a confirmat că memorandumul permite analizarea unei posibile dezvoltări și construcții a hidrocentralei „pe teritoriul Serbiei”, în zona Golubac, vizavi de județul Caraș-Severin, pe malul drept al Dunării, și nu pe teritoriul României, cum ar fi putut sugera unele declarații inițiale.
Proiectul Porțile de Fier III, ale cărui prime variante datează din anii ’70, este conceput ca o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj, având o putere instalată estimată la 2.400 MW. Investiția este evaluată de partea sârbă la peste 2,6 miliarde de euro. Funcționarea sa ar presupune pomparea apei din lacul Porțile de Fier I în rezervoare construite la altitudine pe versanții din Serbia, în perioadele cu energie electrică excedentară și prețuri reduse. Ulterior, apa ar fi eliberată prin turbine pentru a produce electricitate atunci când consumul și prețul energiei cresc. Acest sistem ar avea rolul de a echilibra sistemele energetice și de a facilita integrarea unor capacități mai mari de producție eoliană și solară, conform comunicatului oficial al Guvernului de la Belgrad. Partea sârbă a anunțat că studii și analize preliminare au fost deja realizate, iar proiectul este dezvoltat și în cadrul Acordului de cooperare strategică în domeniul energiei dintre Serbia și Statele Unite.
Virgil Popescu, deși susține dezvoltarea capacităților de stocare necesare securității energetice și integrării energiei regenerabile, a avertizat că proiectul nu poate fi tratat ca o investiție exclusiv sârbească, deoarece utilizează lacul Porțile de Fier I, un element cheie al unui sistem hidroenergetic exploatat în comun de România și Serbia. Acordurile bilaterale încheiate inițial cu fosta Iugoslavie reglementează exploatarea comună a sistemelor hidroenergetice și de navigație Porțile de Fier I și II. Prin urmare, orice investiție care folosește acest lac și poate modifica regimul de exploatare a apei necesită consultarea și acordul părții române. În acest sens, europarlamentarul a cerut implicarea activă a Hidroelectrica în proiect, argumentând că „nu este vorba doar despre apă și energie, ci și despre drepturile și interesele economice ale statului român”.
Fostul ministru a subliniat necesitatea evaluării efectelor asupra exploatării centralelor Porțile de Fier I și II, asupra nivelurilor și debitelor Dunării, navigației și terenurilor riverane. De asemenea, a solicitat ca analiza să includă scenariile de secetă și eventualele efecte asupra rezervelor de apă utilizate pentru agricultură și irigații, aspecte cruciale în contextul schimbărilor climatice. Un alt punct important ridicat de Popescu este corelarea proiectului Porțile de Fier III cu proiectul BALA II, derulat de Administrația Fluvială a Dunării de Jos. Proiectul BALA II vizează restaurarea și renaturarea zonei de bifurcație a brațului Bala, cu scopul de a îmbunătăți navigația, de a proteja mediul și de a asigura debitul minim necesar răcirii celor patru reactoare de la Cernavodă, inclusiv a viitoarelor Unități 3 și 4, cu o probabilitate de peste 97%.
„Cum se corelează Porțile de Fier III cu proiectul BALA II? Există studii hidrologice comune? Au fost analizate efectele asupra exploatării întregului sistem al Dunării? Care este impactul asupra proiectelor strategice ale României, inclusiv asupra dezvoltării CNE Cernavodă?”, a întrebat europarlamentarul, extinzând condițiile formulate anterior de partea română, care vizau neafectarea centralelor Porțile de Fier I și II, a debitelor din aval, a terenurilor riverane și a navigației, inclusiv a proiectului FAST DANUBE II.
Virgil Popescu a contestat și declarațiile unor politicieni, precum președintele Consiliului Județean Mehedinți, Aladin Georgescu, care a prezentat investiția ca o „șansă uriașă” pentru județ, promițând locuri de muncă și investiții în infrastructură. Popescu a pus sub semnul întrebării aceste beneficii, având în vedere că proiectul este amplasat în Serbia, în zona Golubac. El a cerut clarificări privind lucrările ce se vor realiza efectiv în județul Mehedinți, numărul locurilor de muncă permanente în România, investițiile pe teritoriul român și veniturile ce vor reveni Hidroelectrica și statului român. „Între o declarație politică și un studiu de fezabilitate este o diferență foarte mare”, a conchis Popescu, subliniind importanța transparenței și a studiilor serioase.
Anterior semnării memorandumului, europarlamentarul ECR/ACT Șerban Dimitrie Sturdza sesizase Comisia Europeană în legătură cu Porțile de Fier III, avertizând că proiectul ar putea afecta regimul apelor Dunării, producția hidrocentralelor Porțile de Fier I și II, funcționarea Centralei Nucleare de la Cernavodă și comunitățile riverane. Sturdza a cerut Comisiei să monitorizeze proiectul și să se asigure că sunt respectate normele europene privind protecția mediului și concurența, afirmând că „România nu trebuie să fie pusă în fața faptului împlinit, ca de obicei, iar Dunărea nu este proprietatea unui singur stat”. Ambele voci politice subliniază necesitatea unei abordări prudente și a apărării intereselor naționale în acest proiect transfrontalier.
De ce contează
Proiectul Porțile de Fier III este de o importanță strategică majoră pentru România, dată fiind implicația sa directă asupra sistemului hidroenergetic comun româno-sârb și impactul potențial asupra infrastructurii critice naționale. Fără o participare activă și cu drepturi depline, România riscă să fie afectată de decizii privind resurse vitale (apă, energie) și să piardă oportunități economice. De asemenea, corelarea cu proiectul BALA II și asigurarea debitului pentru Cernavodă sunt esențiale pentru securitatea energetică a țării și pentru viitoarele sale capacități nucleare. O abordare transparentă și bazată pe studii concrete este crucială pentru a proteja interesele României și ale cetățenilor săi.
Concluzie În lumina preocupărilor exprimate de Virgil Popescu și Șerban Dimitrie Sturdza, viitorul proiectului Porțile de Fier III depinde critic de negocierile și studiile care vor urma. Memorandumul semnat este doar un prim pas, iar decizia finală a României de a participa sau nu la proiect va fi influențată de rezultatele acestor analize aprofundate. Rămâne de văzut cum vor fi integrate interesele Hidroelectrica și ale statului român în structura proiectului și cum vor fi abordate potențialele impacturi asupra infrastructurii strategice și a mediului.
Este esențial ca dialogul cu Serbia să continue într-un spirit de transparență și respect reciproc al drepturilor, pentru a asigura beneficii echitabile și a minimiza riscurile pentru ambele părți.