Decizie istorică privind libertatea de conștiință a deținuților
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Elveția, într-o decizie publicată luni, 20 iulie 2026, pentru că nu a asigurat un regim alimentar vegan unor deținuți și pentru că le-a refuzat acestora dreptul la un recurs efectiv. Instanța europeană a considerat că autoritățile elvețiene au avut o atitudine „excesiv de formalistă”, iar nemulțumirile reclamanților nu au fost „luate în serios”, potrivit informațiilor transmise de AFP și preluate de Digi24 și HotNews.
Cazul, o premieră pentru CEDO în privința respectării regulilor alimentare legate de o convingere etică, a fost sesizat în 2020 de doi cetățeni elvețieni, ambii în jurul vârstei de 30 de ani. Unul dintre ei fusese arestat preventiv din noiembrie 2018 până în octombrie 2019, iar celălalt fusese internat într-un spital de psihiatrie din februarie până în aprilie 2021. Ambii au cerut autorităților să primească alimentație exclusiv vegană, fără niciun conținut de origine animală, conform convingerilor lor etice, dar nu au reușit să obțină acest drept, așa cum menționează HotNews.
CEDO a subliniat că nu s-a luat nicio decizie administrativă oficială privind cererile celor doi, privându-i astfel de posibilitatea de a face recurs. Această omisiune a autorităților elvețiene a fost crucială în decizia Curții. Magistrații CEDO au decis, cu o majoritate de șase la unu, că au fost încălcate atât Articolul 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, referitor la libertatea de gândire și de conștiință, cât și Articolul 13, care garantează dreptul la un recurs efectiv. Curtea a apreciat că „convingerile vegane ale reclamanților aveau suficientă forță, seriozitate, coerență și importanță” pentru a fi protejate în baza Articolului 9, așa cum a subliniat Agerpres.
Această hotărâre reprezintă un moment semnificativ, extinzând aplicabilitatea Articolului 9 la convingerile etice legate de regimul alimentar, nu doar la cele religioase sau filosofice tradiționale. Decizia subliniază responsabilitatea statelor membre de a asigura nu doar libertatea de a avea anumite convingeri, ci și libertatea de a le manifesta, chiar și în contextul restrictiv al detenției sau internării medicale. Faptul că autoritățile nu au emis o decizie administrativă oficială demonstrează o lacună procedurală gravă, care a împiedicat accesul la justiție al reclamanților. În mod normal, o decizie formală ar fi permis contestarea în instanțele naționale, oferind o cale de atac eficientă, așa cum prevede Articolul 13.
Elveția a fost condamnată să le achite celor doi daune morale de 12.000, respectiv 4.000 de euro. În plus, pentru cel de-al doilea reclamant, statul elvețian trebuie să achite 10.000 de euro reprezentând cheltuieli de judecată. Suma totală de 26.000 de euro, deși nu este enormă, subliniază costurile pe care le pot implica încălcările drepturilor fundamentale și lipsa unor proceduri administrative adecvate. Comparativ, cazuri similare din alte țări europene, unde s-au invocat libertăți religioase sau culturale pentru regimuri alimentare speciale, au arătat o abordare mai nuanțată și, în general, o mai mare disponibilitate a autorităților de a găzdui astfel de cereri, în limita posibilităților logistice și financiare.
Deși în România nu există un număr semnificativ de cazuri publice legate de cereri de regim vegan în penitenciare sau spitale, această decizie CEDO ar putea crea un precedent important. Instituțiile românești, precum Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) sau spitalele de psihiatrie, ar trebui să revizuiască protocoalele interne pentru a se asigura că cererile bazate pe convingeri etice serioase sunt tratate cu respect și că există mecanisme clare de soluționare și recurs. În 2023, numărul deținuților în România depășea 22.000 de persoane, conform datelor ANP, iar o proporție, chiar și mică, a acestora ar putea avea convingeri similare. Ignorarea acestor aspecte ar putea duce la litigii similare și la posibile condamnări ale statului român la CEDO.
Această hotărâre reconfirmă rolul CEDO de a proteja drepturile individuale împotriva acțiunilor statale percepute ca fiind arbitrare sau formaliste excesiv. Cazul Elveției servește drept avertisment pentru toate statele membre ale Consiliului Europei, inclusiv România, cu privire la necesitatea de a respecta nu doar litera, ci și spiritul convențiilor internaționale privind drepturile omului, în special în ceea ce privește libertatea de conștiință și dreptul la un recurs efectiv. Este esențial ca autoritățile să nu trateze cu superficialitate cererile bazate pe convingeri profunde, chiar și atunci când acestea par neconvenționale.
De ce contează
Această hotărâre a CEDO este crucială deoarece stabilește un precedent legal important la nivel european, recunoscând veganismul drept o convingere etică serioasă, protejată de dreptul la libertatea de gândire și conștiință. Pentru cetățenii români și instituțiile statului, decizia subliniază importanța respectării drepturilor individuale, chiar și în contexte de privare de libertate, și impune o revizuire a procedurilor administrative pentru a asigura că cererile legate de regimuri alimentare bazate pe convingeri etice sunt tratate cu seriozitate și că există căi de atac eficiente. Ignorarea acestor principii poate duce la condamnări internaționale și la costuri semnificative pentru stat.
Concluzie Decizia CEDO împotriva Elveției marchează o extindere a protecției drepturilor omului, incluzând acum explicit convingerile etice legate de alimentație sub umbrela Articolului 9. Aceasta impune statelor membre ale Consiliului Europei să adapteze reglementările și practicile din penitenciare și instituții medicale pentru a respecta cererile de regim vegan, cu condiția ca acestea să fie bazate pe convingeri autentice și serioase. Următorul pas pentru Elveția va fi implementarea măsurilor necesare pentru a se conforma deciziei, posibil prin elaborarea unor ghiduri clare pentru asigurarea hranei vegane și prin instituirea unor proceduri de recurs transparente.
Rămâne de văzut cum vor reacționa și celelalte state europene, inclusiv România, la acest precedent, și dacă va exista o armonizare a practicilor la nivel continental în viitorul apropiat.