Culisele formării Guvernului de specialiști
Eugen Tomac, primul premier desemnat de președintele Nicușor Dan după căderea guvernului anterior, a oferit detalii semnificative despre dificultățile și presiunile întâmpinate în timpul negocierilor pentru formarea unui executiv de specialiști. Într-o serie de declarații pentru Mediafax și alte publicații, Tomac a subliniat că cea mai mare presiune politică s-a exercitat asupra funcțiilor de secretari de stat și prefecți, considerate miza principală de către partidele implicate, în ciuda intenției declarate de a sprijini un guvern apolitic.
„La PSD au fost puncte de vedere diferite pe principiu: Ok, guvern tehnic, dar ce faceți cu secretarii de stat? Domnul Bolojan la fel a spus: Am înțeles, propuneți o echipă de specialiști, ce faceți cu secretarii de stat, dar și cu prefecții?”, a relatat Eugen Tomac, evidențiind că aceste întrebări au relevat rapid adevărata miză a discuțiilor. El a adăugat că a simțit „foarte multă presiune pe acest subiect”, consultându-se atât cu președintele Nicușor Dan, cât și cu membrii propuși ai echipei sale guvernamentale, potrivit Digi24.
Pentru a debloca negocierile, Tomac a propus ca nu doar miniștrii, ci și secretarii de stat și prefecții să fie persoane fără apartenență politică, iar numirile să fie făcute după consultarea formațiunilor parlamentare. „Am spus că, pentru a avea credibilitatea necesară în relația cu partidele, trebuie să fim cât mai flexibili și să-i asigurăm, dacă este nevoie și printr-un acord în scris, că toți membrii cabinetului vor fi oameni din afara partidelor care se află în Parlament. Toți secretarii de stat urmau să fie numiți de mine după ce voi consulta toate partidele care susțin guvernul la învestire. Secretarii de stat urmau să fie apolitici. Din afara partidelor politice. Inclusiv prefecții”, a explicat Tomac, conform HotNews.ro. Această abordare viza asigurarea unui caracter cu adevărat tehnic și apolitic al administrației la nivel central și local.
Tomac a solicitat liderilor politici să propună, la rândul lor, specialiști din afara partidelor, din societatea civilă, corporații sau companii, recunoscând că nu poate identifica singur pe toți cei mai potriviți. „Mi s-a părut de bun-simț să spun: Eu nu cunosc atât de mulți specialiști în această țară încât să cred că îi pot găsi singur pe cei mai potriviți. Vă rog să propuneți oameni în care aveți încredere”, a transmis Tomac. Ulterior, au fost organizate peste 50 de interviuri și au fost analizate două sau trei variante pentru aproape fiecare minister, demonstrând un proces riguros de selecție, așa cum a declarat pentru Mediafax.
Negocierile au inclus și discuții informale, uneori „comice”, legate de profilul candidaților. Tomac a relatat două tipuri de obiecții: „Unii erau: Dom’le, ăștia au înjurat prea mult PSD-ul, deci nu puteți să veniți, pentru că la grup nu vor avea suport.” Pe de altă parte, au existat situații paradoxale: „A fost mult mai comică uneori situația: Dom’le, pe ăsta nu îl puteți propune că n-a înjurat niciodată PSD-ul. Acestea erau unele dintre discuțiile informale”, a dezvăluit europarlamentarul. Aceste aspecte subliniază dificultatea de a construi un guvern de tehnocrați într-un peisaj politic polarizat, unde criteriile de selecție depășeau competența profesională pură.
Pentru a maximiza șansele de obținere a votului de învestitură, Tomac a precizat că toți miniștrii propuși au fost de acord să se retragă, dacă acest lucru ar fi ajutat la deblocarea negocierilor. „Am avut inclusiv înțelegere din partea tuturor miniștrilor propuși că, atunci când lucrurile se blochează în negocierile cu partidele în ceea ce privește votul, să putem să înlocuim orice nume din lista propusă”, a declarat Eugen Tomac, informând partidele despre această disponibilitate pentru a facilita un compromis. Această flexibilitate, deși menită să ajute, nu a fost suficientă pentru a depăși impasul, potrivit afirmațiilor sale de la Mediafax.
Eugen Tomac a decis să își depună mandatul de premier desemnat, considerând că nu mai putea debloca criza politică și că prelungirea acesteia ar fi fost incorectă. „Am hotărât să mă retrag tocmai pentru că mi se părea incorect din partea mea să prelungesc cu bună știință încă 5 zile criza politică”, a explicat el. Un moment crucial, potrivit lui Tomac, a fost reacția primarului general, după discuțiile cu PNL, care a afirmat că „sunt prea mulți oameni pe care îi propun eu apropiați de PSD”, blocând astfel construcția politică. Această situație l-a făcut să realizeze că exista un curent de opoziție față de varianta sa de guvernare, chiar dacă inițial exista un acord de principiu, așa cum a detaliat pentru HotNews.ro.
Cu toate acestea, consilierul prezidențial a exprimat optimism, vineri, 17 iulie 2026, cu privire la ieșirea din criză. „Tind să cred că da. Sunt soluții pentru ca, până în septembrie, să avem un guvern cu puteri depline”, a declarat Tomac la Mediafax OFF the Record, deși a adăugat că nu este sigur pe formula exactă a guvernului. El a subliniat că președintele Nicușor Dan este interesat de fructificarea oportunităților României și „se uită mai puțin spre ambițiile politice ale lui X sau Y”, având în vedere că alegerile sunt abia în 2028. Tomac a menționat că, deși este „preferabil un guvern majoritar”, există și „soluția unui guvern minoritar, așa cum au mai funcționat și în alte situații la fel de complicate”, conform experienței politice românești din anii 2000, când guverne minoritare au reușit să funcționeze cu sprijin punctual.
De ce contează
Aceste dezvăluiri ale lui Eugen Tomac sunt cruciale pentru înțelegerea mecanismelor subterane ale negocierilor politice din România. Ele arată că, dincolo de discursul public despre stabilitate și guverne de specialiști, controlul asupra funcțiilor administrative de eșalon doi – secretari de stat și prefecți – rămâne o miză fundamentală pentru partide. Această presiune constantă pentru numiri politice subminează eforturile de depolitizare a administrației și de creștere a profesionalismului, având un impact direct asupra eficienței guvernamentale și a implementării politicilor publice. Transparența acestor negocieri oferă cetățenilor o perspectivă esențială asupra modului în care se iau deciziile politice și de ce formarea unor guverne stabile și competente este adesea un proces anevoios.
În ciuda retragerii sale, declarațiile lui Tomac sugerează că președintele Nicușor Dan rămâne angajat în găsirea unei soluții guvernamentale, fie majoritare, fie minoritare, până în septembrie 2026. Prioritatea declarată a președintelui este funcționarea României și fructificarea oportunităților, fără a se lăsa ghidat de ambiții politice personale. Rămâne de văzut dacă partidele politice vor reuși să ajungă la un consens care să permită formarea unui executiv stabil, capabil să gestioneze provocările actuale.
Discuțiile viitoare vor continua să se concentreze pe distribuția influenței administrative, un barometru constant al puterii politice în România post-decembristă, și pe găsirea unui echilibru între exigențele politice și necesitatea unei administrații performante.