Acord cheie pentru gigantul energetic hibrid
Guvernele României și Serbiei au semnat joi, 16 iulie 2026, un Memorandum de Înțelegere crucial pentru facilitarea schimbului de informații privind proiectul hidrocentralei cu acumulare prin pompare Djerdap 3 (Porțile de Fier 3). Acest acord preliminar, semnat la Palatul Victoria din București de premierul interimar Ilie Bolojan și ministra Mineritului și Energiei din Serbia, Dubravka Đedović Handanović, deschide oficial calea pentru realizarea unui gigant energetic hibrid pe Dunăre, o investiție estimată la peste 2,63 miliarde de euro.
Ministra sârbă Dubravka Đedović Handanović a subliniat importanța proiectului pe 4 august 2025, pe Instagram, declarând: „Construcția acestei hidrocentrale cu acumulare prin pompare poate îmbunătăți stabilitatea sistemelor electroenergetice, poate facilita integrarea surselor regenerabile de energie în rețeaua energetică regională și poate asigura soluții pentru stocarea sezonieră a energiei electrice, în interesul ambelor părți.” Această declarație a venit în urma discuțiilor cu Ivan Bogdan, ministrul energiei al României de la acea dată, confirmând demersurile diplomatice intense care au precedat semnarea memorandumului.
Deși documentul oficial a fost semnat abia acum, demersurile diplomatice au început cu mult timp înainte. Primele consultări tehnice la nivel de ministere și companii de profil, inclusiv Hidroelectrica din România și „Industria Energetică Electrică din Serbia”, au fost demarate încă din vara anului 2025, fiind urmate de o fază intensă de armonizare a textelor inițiate de partea sârbă. O întâlnire online între reprezentanții ministerelor energiei din cele două țări și ai companiilor energetice a avut loc în iunie 2025 pentru a discuta dezvoltarea proiectului, conform Ministerului Energiei din Serbia.
Proiectul Porțile de Fier 3 nu este o idee nouă, având rădăcini în perioada comunistă, după construirea primelor două hidrocentrale Porțile de Fier. Cu toate acestea, versiunea actuală, așa cum este prezentată de presa sârbă și Economedia, depășește cu mult standardele clasice. Este conceput ca un proiect hibrid de amploare, cu o capacitate instalată de 2.400 MW din hidroenergie, la care se adaugă 400 MW din surse regenerabile de energie eoliană și solară. Această configurație îl transformă într-un gigant energetic hibrid și, potrivit Economedia, în cea mai mare „baterie” din Europa, cu o finalizare planificată până în 2038. Lacurile necesare pentru punerea în mișcare a turbinelor ar urma să fie construite în partea sârbă, în localitatea Dobra.
Amploarea tehnică a noii structuri o transformă într-un pilon central al tranziției energetice balcanice, integrând capacități masive de producție din surse alternative și funcționând ca un ecran de protecție pentru rețeaua regională. Această capacitate de stocare este vitală pentru echilibrarea rețelei în contextul creșterii ponderii energiei regenerabile, care prin natura sa este intermitentă. Comparativ, cea mai mare centrală de acest tip din Europa, până la realizarea Porților de Fier 3, este centrala de la Goldisthal din Germania, cu o capacitate de 1.060 MW, ceea ce subliniază magnitudinea proiectului româno-sârb.
Dimensiunea economică a proiectului este dublată de o miză geopolitică semnificativă. Washingtonul a intrat direct în schemă, exprimându-și interesul și invitând companii americane să participe. Pe 3 iunie 2025, Ambasada SUA la Belgrad a publicat un apel pentru „exprimarea interesului” (EOI), invitând firme americane cu experiență în hidroenergetică și stocarea energiei să se implice. Acest demers are la bază „Acordul de cooperare strategică în domeniul energiei” semnat între Serbia și SUA la 18 septembrie 2024 și o înțelegere stabilită la Washington între ministrul sârb al energiei și subsecretarul de stat american José Fernández. Implicarea capitalului american transformă hidrocentrala într-un punct nodal al independenței strategice din Balcani, oferind o alternativă solidă la influența chineză și rusă, care a dominat în mod tradițional marile șantiere de infrastructură din statele vecine, blocând potențial monopolul companiilor finanțate de Beijing sau Moscova în regiune.
De ce contează
Proiectul Porțile de Fier 3 este vital pentru securitatea energetică regională și pentru îndeplinirea angajamentelor României și Serbiei privind tranziția verde. Odată finalizat, va oferi o capacitate masivă de stocare a energiei regenerabile, esențială pentru stabilitatea rețelei electrice și pentru integrarea surselor eoliene și solare intermitente. Această „baterie” gigantică va reduce dependența de combustibilii fosili și va consolida poziția României și Serbiei ca actori cheie în producția de energie curată în sud-estul Europei, având un impact direct asupra costurilor energiei și a calității aerului pentru cetățeni.
Semnarea acestui memorandum reprezintă un pas concret, după ani de discuții și tatonări diplomatice, către realizarea unui proiect strategic cu implicații profunde. Următorii pași vor implica studii de fezabilitate aprofundate, obținerea finanțării și demararea efectivă a lucrărilor, un proces complex și de lungă durată, având în vedere termenul de finalizare din 2038. Rămâne de văzut cum se va concretiza implicarea capitalului american și cum vor fi gestionate provocările tehnice și de mediu inerente unui proiect de o asemenea anvergură.
Colaborarea transfrontalieră va fi esențială pentru succesul implementării, iar monitorizarea progresului va fi crucială pentru a asigura respectarea termenelor și bugetului, în contextul unei piețe energetice europene în continuă schimbare.