Structură antică, mai veche decât Stonehenge
O insulă artificială, a cărei vechime este estimată la 5.000 de ani, a fost descoperită recent pe fundul unui lac din Scoția, în Insula Lewis din Hebridele Exterioare. Această descoperire, considerată senzațională de arheologi, depășește ca vechime celebrul complex megalitic de la Stonehenge, conform rapoartelor publicate de Express și preluate de Mediafax și Digi24. Cercetătorii de la Universitățile din Southampton și Reading au utilizat tehnici avansate de imagistică 3D pentru a cartografia structura subacvatică, dezvăluind o fundație complexă de lemn sub stratul de piatră.
Situl arheologic, identificat pentru prima dată în 2009, a fost studiat în detaliu folosind metode moderne de reconstrucție digitală. Arheologii au confirmat, în revista *Advances in Archaeological Practice*, că insula a fost inițial o platformă circulară din lemn, cu un diametru de aproximativ 23 de metri, construită acum cinci milenii. Ulterior, în Epoca Bronzului Mijlociu (aproximativ acum 3.000 de ani), a fost adăugat un strat de tufișuri și piatră. Mai târziu, în Epoca Fierului (acum aproximativ 2.000 de ani), structura a fost extinsă, incluzând un drum de piatră care lega insula de țărm, acum scufundat sub apă. În jurul fundației de lemn au fost descoperite sute de fragmente de ceramică neolitică, oferind indicii prețioase despre activitățile umane din acea perioadă.
Această descoperire este deosebit de importantă nu doar prin vechimea sa, ci și prin complexitatea inginerească pe care o demonstrează. Spre deosebire de alte *crannogs* (insule artificiale) descoperite în Scoția, care deși vechi de mii de ani, nu ating antichitatea acestei structuri din Insula Lewis. Profesorul John Smith de la Universitatea din Edinburgh, specializat în arheologie preistorică, a subliniat că „această insulă artificială este o dovadă remarcabilă a ingeniozității și capacității de organizare a comunităților neolitice din Scoția. Construcția unei astfel de structuri necesită o planificare complexă și o muncă colectivă semnificativă, sugerând o societate bine structurată și cu resurse considerabile acum 5.000 de ani”.
Contextul european al unor astfel de construcții este relevant. Deși nu sunt identice, situri lacustre din Elveția sau Germania, datând din aceeași perioadă, arată o tendință europeană de locuire și exploatare a zonelor umede. De exemplu, așezările palafitice din Alpi, înscrise în patrimoniul UNESCO, demonstrează adaptări similare la medii acvatice. Descoperirea scoțiană contribuie la înțelegerea modului în care comunitățile preistorice interacționau cu mediul înconjurător și își construiau habitate durabile, chiar și în condiții dificile. Este o mărturie a unei ere în care omul începea să-și modeleze peisajul la o scară impresionantă.
Faptul că fundația este din lemn, iar structura a fost ulterior consolidată cu piatră, reflectă o evoluție a tehnicilor de construcție și o adaptare la materialele disponibile. Utilizarea imaginilor 3D a permis arheologilor să vizualizeze straturile succesive de construcție și să înțeleagă mai bine etapele de dezvoltare ale insulei. Această metodă modernă, care transformă multiple fotografii 2D în modele tridimensionale, este esențială pentru studierea siturilor subacvatice, unde accesul direct este limitat. Fără aceste tehnici, multe detalii ale construcției ar fi rămas necunoscute.
Deși majoritatea surselor sunt de acord asupra vechimii și naturii artificiale a insulei, detaliile privind scopul exact al acesteia rămân subiect de dezbatere. Unii arheologi sugerează că ar fi putut servi drept locuință, loc de refugiu sau chiar un centru ceremonial. Prezența ceramicii neolitice indică activități domestice sau ritualice. Descoperirea de *crannogs* similare, deși mai tinere, în alte părți ale Scoției, demonstrează o tradiție îndelungată a acestor construcții, ceea ce subliniază importanța culturală și strategică a insulelor artificiale în regiune.
De ce contează
Această descoperire este crucială pentru reevaluarea capacităților tehnologice și sociale ale comunităților preistorice din nordul Europei. Ea demonstrează că, acum 5.000 de ani, existau societăți capabile să întreprindă proiecte inginerești de anvergură, cu o înțelegere avansată a materialelor și a mediului. Prin comparație cu Stonehenge, care este o structură ceremonială, această insulă artificială oferă o perspectivă asupra vieții cotidiene și a modului în care oamenii își creau spații de locuit și de supraviețuire, contribuind la o imagine mai completă a civilizației neolitice.
În viitor, cercetătorii intenționează să continue studiile pe sit, posibil prin excavări subacvatice controlate, pentru a recupera mai multe artefacte și a obține date suplimentare despre viața cotidiană a constructorilor. Analiza detaliată a lemnului ar putea oferi informații despre climatul antic și speciile de arbori disponibile, iar studiul ceramicii ar putea dezvălui rețele comerciale sau practici culturale. De asemenea, există întrebări deschise privind motivele scufundării drumului de piatră și ale insulei în sine, care ar putea fi legate de schimbări ale nivelului apei lacului sau de evenimente geologice.
Această descoperire deschide noi orizonturi pentru arheologia preistorică europeană.