Mii de lei mită, milioane prejudiciu, niciun vinovat penal
O doctoriță din Prahova, Viorica Oniga, fost președinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap, trimisă în judecată de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în 2014 pentru acuzații grave de corupție, a scăpat de procesul penal după ce Tribunalul Prahova a constatat prescrierea faptelor. Decizia, pronunțată joi, 16 iulie 2026, nu este definitivă și poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare. Cazul subliniază dificultățile sistemului judiciar românesc în soluționarea dosarelor complexe de corupție, mai ales în contextul termenelor de prescripție.
Potrivit informațiilor obținute de la Tribunalul Prahova, dr. Oniga a fost acuzată că, în urmă cu peste un deceniu, ar fi primit zeci de mii de lei mită pentru a elibera 198 de certificate false de handicap. Aceste documente frauduloase au permis beneficiarilor să încaseze indemnizații necuvenite, cauzând un prejudiciu semnificativ bugetului de stat. Alături de Viorica Oniga, alți membri ai Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap Prahova, precum și intermediari ai mitei, beneficiază de asemenea de prescrierea răspunderii penale.
DNA a trimis-o în judecată pe Viorica Oniga în 2014 sub acuzațiile de luare de mită în formă continuată, abuz în serviciu în formă continuată și fals intelectual în formă continuată. Dosarul detaliază 211 acte materiale specifice infracțiunii de abuz în serviciu. Pe lângă certificările ilegale, dr. Oniga era cunoscută și pentru practica de a elibera certificate pe termen determinat pentru persoane cu dizabilități grave, obligându-le la reevaluări inutile și împovărătoare, o practică contestată vehement de comunitatea persoanelor cu dizabilități.
Prejudiciul total cauzat prin plata unor sume necuvenite, incluzând indemnizații de handicap, bugete complementare personale și indemnizații de însoțitor, a fost estimat inițial de Consiliul Județean Prahova – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) la 3.073.726 lei. Ulterior, printr-o adresă emisă la 9 septembrie 2025, DGASPC Prahova a comunicat că prejudiciul ne recuperat la 1 septembrie 2025 era de 1.508.311,39 lei. Aceste sume nu au fost recuperate încă prin executare silită de la beneficiarii care au fost obligați la plată prin hotărâri de condamnare.
Instanța a admis acțiunea civilă, obligând inculpații la plata sumei de 1.508.311,39 lei către Consiliul Județean Prahova - DGASPC. De asemenea, a fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanță a DNA încă din anul 2013 asupra unor bunuri aparținând inculpaților. Această decizie civilă, deși separată de cea penală, oferă o șansă de recuperare a unei părți din prejudiciu, chiar dacă responsabilitatea penală a dispărut.
Cazul Vioricăi Oniga nu este singular în România. De-a lungul anilor, au existat multiple cazuri de corupție în sistemul de evaluare a persoanelor cu dizabilități, un domeniu vulnerabil din cauza impactului direct asupra vieții unor categorii sociale defavorizate și a sumelor semnificative gestionate prin indemnizații. Un raport al Curții de Conturi din 2023 a evidențiat nereguli similare la nivel național, estimând că milioane de euro sunt sifonate anual prin certificate false, afectând atât bugetul de stat, cât și credibilitatea sistemului de asistență socială.
Comparativ cu alte state membre ale Uniunii Europene, unde sistemele de evaluare a dizabilităților sunt adesea centralizate și digitalizate, sistemul românesc prezintă încă lacune. De exemplu, în țări precum Suedia sau Olanda, procesele de evaluare sunt mult mai stricte, implicând echipe multidisciplinare și verificări periodice riguroase, reducând astfel oportunitățile de fraudă. Lipsa unor mecanisme eficiente de prevenire și control în România contribuie la persistența acestui tip de infracțiuni.
Un aspect crucial al acestui dosar este durata lungă a procesului judiciar. Zece ani de la trimiterea în judecată de către DNA, în 2014, până la constatarea prescripției în 2026, demonstrează lentoarea justiției. Această întârziere este adesea cauzată de complexitatea cazurilor, numărul mare de inculpați și recursurile succesive, dar și de lipsa de resurse umane și materiale din instanțe. Potrivit unui studiu al Ministerului Justiției din 2024, durata medie a unui proces de corupție la fond depășește doi ani, iar cu apel și recurs, poate ajunge la cinci-șapte ani, mult prea aproape de termenele de prescripție pentru multe infracțiuni.
Criticii sistemului judiciar, inclusiv organizații civice precum România Curată, susțin că modificările legislative privind prescripția, survenite în ultimii ani, au contribuit la un număr tot mai mare de dosare clasate sau soluționate prin încetarea procesului penal din cauza prescrierii. Această situație generează un sentiment de impunitate și subminează eforturile de combatere a corupției, mai ales în cazurile unde prejudiciul adus statului este considerabil.
**De ce contează** Acest caz este emblematic pentru problemele sistemului judiciar românesc și ale luptei anticorupție. Prescrierea faptelor într-un dosar de corupție cu un prejudiciu de peste 1,5 milioane de lei demonstrează vulnerabilitățile justiției și erodează încrederea publică. Chiar dacă sechestrul asigurător este menținut și se încearcă recuperarea prejudiciului pe cale civilă, lipsa unei condamnări penale pentru acte de corupție de o asemenea anvergură transmite un mesaj negativ. Pentru cetățenii de rând, mai ales pentru persoanele cu dizabilități care se confruntă cu dificultăți reale, astfel de situații sunt demoralizatoare și scot în evidență ineficiența statului în protejarea banului public și în asigurarea egalității în fața legii.
Viitorul acestui dosar depinde acum de soluția Curții de Apel. Indiferent de decizia finală, cazul Vioricăi Oniga rămâne un punct de referință în dezbaterea privind necesitatea reformării sistemului judiciar și a legislației privind prescripția. Se impune o analiză aprofundată a cauzelor care duc la tergiversarea proceselor, dar și o reevaluare a politicilor anticorupție.
Comisia Europeană, prin rapoartele sale anuale privind statul de drept, a semnalat în repetate rânduri necesitatea îmbunătățirii eficienței justiției în România, inclusiv prin accelerarea soluționării dosarelor de corupție și prin asigurarea recuperării integrale a prejudiciilor.