Sindicaliștii avertizează cu grevă generală împotriva Legii Salarizării
Angajații din sistemul Finanțelor Publice din România au ieșit miercuri, 15 iulie 2026, în stradă, protestând vehement împotriva proiectului noii Legi a Salarizării, inițiat de ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru. Revendicările principale vizează instituirea unei grile de salarizare distincte pentru administrația fiscală, o recunoaștere a specificului muncii lor și nu simple majorări salariale, ci salarii considerate „corecte”. Protestele, care au adunat zeci de sindicaliști în fața sediilor ANAF și Direcției Generale Antifraudă Fiscală, ar putea escalada într-o grevă generală, avertizează liderii sindicali, conform Gândul.
Nicolae Liviu Toader, liderul sindicatului SindFisc, a declarat că, în funcție de forma finală a legii salarizării din Parlament, se va trece la o a doua etapă de proteste. Acesta a subliniat că, deși nu doresc să afecteze activitatea Fiscului și relația cu contribuabilii, o eventuală întrerupere parțială a programului de lucru ar avea consecințe directe asupra bugetului consolidat al statului. „Nu e vorba de niște măriri salariale, ci de niște salarii corecte. Despre legea salarizării este o secretomanie totală”, a afirmat Toader, criticând lipsa de dialog cu Ministerul Muncii.
Una dintre principalele nemulțumiri ale sindicaliștilor, reiterată și de Gabriela Apostol, inspector superior în cadrul Finanțelor Publice Galați, este lipsa consultărilor reale privind proiectul de lege. Aceasta a accentuat că angajații sunt încadrați greșit, având în vedere compatibilitățile și complexitatea muncii lor. „Am solicitat, în ultimii ani, să avem o grilă salarială distinctă față de cea din Administrația Publică, adică a celor din Finanțe, dacă se dorește păstrarea specialiștilor în cadrul Ministerului de Finanțe, atunci aceștia trebuie remunerați corect”, a explicat Apostol.
Revendicările specifice ale sindicaliștilor, așa cum au fost prezentate, includ: instituirea unei grile salariale distincte, dedicată strict administrației fiscale, cu coeficienți superiori celor din grila generală, având în vedere complexitatea și importanța socială a muncii finanțiștilor. De asemenea, se cere includerea expresă a funcției de inspector antifraudă fiscală și a altor funcții specifice în această grilă dedicată. O altă cerință importantă este încadrarea Direcțiilor Generale Regionale ale Finanțelor Publice (DGRFP) ca unități ANAF și nu ca unități teritoriale, precum și legiferarea statutului profesional al finanțiștilor.
Sindicaliștii solicită, de asemenea, recunoașterea specificului activității prin compensarea salarială a interdicțiilor, riscurilor profesionale și complexității muncii. Ei cer stimularea performanței profesionale și a aportului instituțional, alături de o finanțare adecvată a activității profesionale și asigurarea unor condiții de muncă decente. Aceste aspecte sunt cruciale pentru menținerea unui nivel de calitate în domeniu și pentru a preveni exodul specialiștilor către sectorul privat, unde condițiile de salarizare sunt adesea superioare.
Contextul acestor proteste este dat de o serie mai amplă de nemulțumiri generate de proiectul Legii Salarizării, prezentat oficial în luna mai 2026. Deși legea a stârnit multiple reacții negative, ministrul interimar Dragoș Pîslaru a confirmat, pe 15 iulie, că demersurile pentru implementarea acesteia continuă. Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale finalizează procesul de elaborare a proiectului, conform angajamentelor asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Această reformă a salarizării în sectorul public este o componentă esențială a cerințelor PNRR, vizând o mai bună echitate și eficiență în sistemul bugetar.
În comparație cu alte țări din Uniunea Europeană, unde instituțiile fiscale beneficiază adesea de grile salariale specifice și de un statut profesional bine definit, sistemul românesc se confruntă cu provocări semnificative. De exemplu, în Germania sau Franța, specialiștii din domeniul fiscal sunt remunerați la un nivel care reflectă responsabilitatea și expertiza necesară, contribuind la o stabilitate mai mare a personalului și la o eficiență sporită în colectarea veniturilor. În România, fluctuația personalului calificat din Finanțe este o problemă persistentă, afectând capacitatea statului de a combate evaziunea fiscală și de a asigura conformitatea fiscală.
Datele Institutului Național de Statistică (INS) din 2025 arată că salariul mediu net în administrația publică centrală, incluzând și Finanțele, este sub media europeană pentru poziții similare de înaltă calificare, ceea ce duce la o lipsă de atractivitate a acestor posturi. De exemplu, un inspector fiscal din România câștigă, în medie, cu aproximativ 30% mai puțin decât un omolog din Polonia sau Ungaria, conform unui raport Eurostat din 2024. Această discrepanță salarială, alături de lipsa unui statut profesional clar, contribuie la frustrarea angajaților și la demotivare, afectând direct calitatea serviciilor publice.
De ce contează
Aceste proteste sunt cruciale deoarece ele subliniază o problemă sistemică în administrația publică românească: subevaluarea și lipsa de recunoaștere a specialiștilor. O remunerație inadecvată și absența unui statut profesional clar pot duce la o scădere a calității serviciilor fiscale, la creșterea evaziunii fiscale și la o colectare deficitară a veniturilor la bugetul de stat. Stabilitatea și expertiza personalului din Finanțe sunt esențiale pentru buna funcționare a economiei și pentru îndeplinirea angajamentelor României față de Uniunea Europeană, inclusiv cele din PNRR. Ignorarea acestor revendicări riscă să destabilizeze și mai mult un sector vital.
În ciuda continuării demersurilor pentru implementarea noii Legi a Salarizării, rămâne de văzut dacă Ministerul Muncii va iniția un dialog real cu sindicatele din Finanțe sau dacă va menține poziția actuală. Liderii sindicali au avertizat că, în lipsa unor soluții concrete, sunt hotărâți să escaladeze protestele până la o grevă generală. Această acțiune ar putea paraliza activitatea instituțiilor fiscale, cu implicații majore asupra colectării impozitelor și a funcționării statului. Dialogul social autentic și ajustările legislative care să reflecte specificul muncii finanțiștilor sunt esențiale pentru a evita o criză și mai profundă în acest sector.
Viitorul Legii Salarizării și al relației dintre guvern și angajații din Finanțe depinde de capacitatea de a găsi un echilibru între reformele asumate prin PNRR și revendicările legitime ale personalului.