Indicii cosmice despre originea vieții pe Pământ
Astronomii au realizat o descoperire semnificativă în spațiul interstelar al Căii Lactee, identificând prezența eritrulozei, o moleculă de zahăr naturală, în norul molecular G+0,693−0,027, situat în apropierea centrului galaxiei noastre. Această identificare, publicată în prestigioasa revistă *Nature Astronomy*, întărește ipoteza că ingredientele esențiale pentru apariția vieții s-ar fi putut forma în spațiu înainte de nașterea stelelor și planetelor, inclusiv a Sistemului Solar.
Descoperirea a fost efectuată de o echipă de cercetători coordonată de astronomi ai Centrului de Astrobiologie din Spania, folosind două radiotelescoape performante amplasate la Observatorul Yebes, lângă Madrid, și la Institutul de Radioastronomie în Domeniul Milimetric (IRAM) din Sierra Nevada. Semnalele radio detectate din norul interstelar au fost comparate cu spectrele moleculare ale eritrulozei obținute în laborator, confirmând prezența acesteia în stare gazoasă. Potrivit Associated Press, eritruloza este un zahăr cu patru atomi de carbon, prezent în cantități mici în fructe precum zmeura și utilizat în produse autobronzante.
Izaskun Jiménez-Serra, astrofizician la Centrul de Astrobiologie din Spania și autor principal al studiului, a subliniat importanța acestei descoperiri: "Ingredientele cheie pentru apariția vieții ar putea fi prezente și în alte regiuni ale galaxiei, ceea ce deschide posibilitatea dezvoltării vieții și în alte locuri din univers." Ea a adăugat că această detectare a fost neașteptată, contrazicând opinia predominantă în astrochimie conform căreia moleculele interstelare își măresc dimensiunea prin adăugarea secvențială de atomi de carbon. "Descoperirea noastră demonstrează că zaharuri relativ complexe pot fi deja sintetizate în spațiul interstelar, înainte ca stelele și planetele să se nască", a explicat Jiménez-Serra.
Zaharurile joacă un rol fundamental în biologie, fiind esențiale pentru funcționarea celulelor, furnizarea de energie și formarea structurilor biologice, inclusiv a componentelor ADN-ului și ARN-ului. Prin urmare, identificarea lor în spațiu este crucială pentru înțelegerea proceselor chimice universale. Erika Hamden, astrofizician de la Universitatea din Arizona, care nu a fost implicată în studiu, a descris descoperirea ca fiind "un exemplu pur al substanțelor care plutesc în galaxie".
Aceasta nu este prima dată când oamenii de știință detectează molecule de zahăr sau derivate ale acestora în spațiu. Acum aproximativ 25 de ani, un derivat al zahărului de masă a fost descoperit în apropierea centrului galaxiei. Mai recent, misiunea OSIRIS-REx a adus pe Pământ, de pe asteroidul Bennu, probe care au evidențiat existența altor tipuri de zaharuri, inclusiv riboză și glucoză, componente esențiale ale ADN-ului și ARN-ului. Profesorul Yoshihiro Furukawa de la Universitatea Tohoku din Japonia, implicat în studiul probelor de pe Bennu, a declarat: "Această descoperire este foarte interesantă, întrucât așteptam o detectare concretă de acest gen."
Deși eritruloza nu este considerată indispensabilă pentru existența vieții în forma sa actuală, specialiștii subliniază că poate fi transformată în compuși despre care se crede că au jucat un rol important în apariția vieții pe Terra. Mai mult, este una dintre cele mai complexe molecule din această categorie detectate până acum în mediul interstelar. Mark Sephton, profesor la Imperial College London, a declarat că "descoperirea acestor compuși în spațiul interstelar întărește ipotezele conform cărora sistemul nostru solar ar fi putut fi însămânțat cu compuși organici preexistenți."
Una dintre marile întrebări ale astrobiologiei este dacă elementele necesare apariției vieții au ajuns pe Pământ transportate de comete și asteroizi sau dacă existau deja în norul de gaz și praf din care s-a format Sistemul Solar. Noua descoperire, conform ambelor surse, pare să ofere argumente puternice în favoarea celei de-a doua ipoteze, sugerând că eritruloza s-ar putea forma pe particulele înghețate de praf cosmic din spațiul interstelar, pornind de la molecule mult mai simple. Ulterior, aceasta poate participa la reacții chimice care duc la apariția unor compuși și mai complecși.
Cercetătorii estimează că, în timpul așa-numitului Bombardament Intens Târziu, petrecut în urmă cu aproximativ patru miliarde de ani, între 500.000 și 50 de milioane de tone de eritruloză ar fi putut ajunge pe suprafața Pământului transportate de asteroizi și meteoriți. Totuși, existența acestui episod din istoria Sistemului Solar este încă dezbătută în comunitatea științifică, arătând complexitatea și incertitudinile din domeniul astrobiologiei. Descoperirea eritrulozei într-o regiune a galaxiei sugerează că astfel de compuși ar putea fi mult mai răspândiți decât se credea până acum, alimentând speranța că ingredientele necesare apariției vieții ar putea exista și în alte colțuri ale Universului.
De ce contează
Această descoperire este crucială pentru înțelegerea originii vieții, nu doar pe Pământ, ci și potențial în alte părți ale Universului. Prin confirmarea prezenței unui zahăr complex precum eritruloza în spațiul interstelar, cercetătorii obțin indicii valoroase despre chimia pre-biotică și despre modul în care moleculele organice esențiale se formează în condiții cosmice. Acest lucru consolidează teoria că "semințele vieții" ar fi putut fi transportate pe Pământ de corpuri cerești sau ar fi existat deja în norul primordial din care s-a format sistemul nostru solar, reorientând direcția cercetărilor astrobiologice și amplificând perspectivele de descoperire a vieții extraterestre.
Pentru specialiști, descoperirea reprezintă un pas important în căutarea răspunsului la una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii: cum a apărut viața.
Carlos Briones, cercetător în evoluție moleculară și coautor al studiului, a declarat că "detectarea eritrulozei este foarte interesantă, deoarece deschide posibilitatea descoperirii în spațiu a altor zaharuri, precum riboza, care face parte din ARN, și a altor molecule importante pentru originea vieții." Această perspectivă încurajează continuarea căutării altor molecule similare în Univers, cu ajutorul instrumentelor tot mai performante, pentru a cartografia pe deplin "biblioteca" chimică a cosmosului și a înțelege mai bine drumul de la materia anorganică la viață.