Beijingul profită de dependența Moscovei
Beijingul își extinde discret influența asupra Rusiei și își consolidează legăturile cu oficialii care ar putea modela viitorul țării după plecarea lui Vladimir Putin, pe măsură ce Moscova devine tot mai dependentă de Beijing din punct de vedere economic și geopolitic. Această strategie este detaliată într-o analiză recentă publicată de The Wall Street Journal, care subliniază modul în care China exploatează izolarea Rusiei pentru a obține concesii semnificative, fără a-și afișa public superioritatea, pentru a nu umili Kremlinul.
Potrivit WSJ, chinezii își consolidează legăturile cu oficialii și reprezentanții elitei rusești care vor determina viitorul țării, anticipând o eră post-Putin. O persoană apropiată serviciilor secrete ruse a declarat pentru ziar că, deși în Rusia se descoperă tot mai des cazuri de spionaj chinezesc și de recrutare a funcționarilor de nivel mediu, Moscova evită să facă publice aceste informații sau să le discute cu Beijingul, de teama de a deteriora relațiile bilaterale. Această reticență subliniază dependența crescândă a Rusiei față de China, o dependență pe care Beijingul o gestionează cu prudență, dar cu insistență.
Alexander Gabuev, sinolog și director al Centrului Carnegie din Berlin pentru studiul Rusiei și Eurasiei, afirmă că „China are o șansă cu adevărat excelentă de a transforma Rusia într-un fel de Laos gigantic, un Pakistan gigantic. O țară mult mai dependentă de China, mult mai strâns legată de aceasta, care percepe China într-o măsură mult mai mare ca model și sursă de concepții despre modernitate.” Această viziune reflectă o schimbare fundamentală în dinamica puterii dintre cele două națiuni, unde Rusia, odinioară un jucător dominant în propriul său spațiu de influență, este acum forțată să cedeze teren.
Un exemplu elocvent al influenței chineze este modul în care Putin cedează treptat Asia Centrală Chinei, chiar dacă o face cu reticență. Timp de peste un deceniu, temându-se de intensificarea influenței chineze, liderul rus s-a opus ideii de a face din yuan moneda principală a Băncii de Dezvoltare a Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), menită să finanțeze proiecte în Asia Centrală. Totuși, în ultimul an, Xi Jinping a reușit să obțină această concesie importantă, conform consilierilor guvernului chinez și diplomaților citați de WSJ. Izolarea financiară a obligat Rusia să-și revizuiască poziția, iar acum este dispusă să devină membru al băncii, cerând în schimb garanții că activitatea acesteia nu va fi limitată de sancțiunile occidentale. Această situație demonstrează leverage-ul semnificativ pe care China îl are asupra Rusiei în contextul sancțiunilor internaționale impuse Moscovei după invazia Ucrainei din 2022.
Cu toate acestea, alte instituții financiare internaționale dominate de China au refuzat să ofere Rusiei căi de ocolire a sancțiunilor. Sub presiunea Occidentului, Rusia a fost exclusă atât din Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB), cu sediul la Beijing, cât și din Noua Bancă de Dezvoltare (NBD) a BRICS, cu sediul la Shanghai, deoarece acestea nu-și puteau continua activitatea cu participarea Rusiei. Această prudență a Chinei subliniază dorința Beijingului de a-și proteja propriile interese economice și de a evita sancțiunile secundare, chiar și atunci când colaborează cu Rusia.
Comerțul dintre cele două țări a crescut exponențial. Când Xi Jinping s-a întâlnit pentru prima dată cu Putin în 2013, China reprezenta aproximativ 10% din volumul total al schimburilor comerciale ale Rusiei. De atunci, această cifră a crescut de patru ori, ajungând la aproximativ 40% din comerțul total al Rusiei în 2025, conform datelor preliminare, în timp ce ponderea Rusiei în comerțul chinez este de mai puțin de 4%. Rusia rămâne o sursă crucială de materii prime pentru China, furnizându-i în principal petrol și gaze la prețuri cu reduceri semnificative, precum și alte resurse naturale. Această asimetrie comercială indică o dependență economică unilaterală a Rusiei față de China.
Un exemplu clar al acestei dinamici este saga gazoductului „Puterea Siberiei 2”. În timpul vizitei delegației ruse conduse de Putin în China, în septembrie 2025, președintele consiliului de administrație al Gazprom, Alexei Miller, a anunțat semnarea unui „memorandum cu caracter juridic obligatoriu privind construirea gazoductului”. Însă, el a comunicat acest lucru doar jurnaliștilor ruși, fără a oferi detalii despre condiții sau prețuri, iar Beijingul nu a confirmat public o astfel de înțelegere. În mai 2026, înainte de cea de-a 14-a vizită în China, Putin a încercat din nou să forțeze un acord.
Cu toate acestea, delegația rusă s-a lovit de un zid la Beijing. Surse citate de WSJ, familiarizate cu negocierile, au indicat că oficialii chinezi i-au transmis lui Miller că vor accepta construirea gazoductului doar dacă Rusia va furniza gazul la prețul pieței interne ruse, care este puternic subvenționat. Mai mult, rușilor li s-a cerut să nu mai abordeze această chestiune până când nu vor accepta condițiile impuse de Beijing. Dintre cele 42 de acorduri și declarații semnate de Putin a doua zi, niciunul nu se referea la „Puterea Siberiei 2”. Jörg Wuttke, un om de afaceri german cu experiență în relațiile chino-ruse, a comentat că „Xi l-a primit pe Putin așa cum un împărat își primește oaspetele în castelul său și l-a trimis acasă.”
Wuttke consideră că, din punct de vedere economic, China nu are niciun interes să accepte construirea unui nou gazoduct. Producția globală de GNL este abundentă, iar consumul de gaz importat în China, care derulează un program gigant de dezvoltare a energiei verzi, va atinge, conform previziunilor, un nivel maxim la mijlocul anilor 2030. „De ce ar vrea să-și asume angajamente privind construirea unui gazoduct, care va dura cinci-șase ani, și să-și sporească astfel dependența de Rusia, dacă pot cumpăra gaz de la orice altă țară?”, a adăugat Wuttke. Gabuev confirmă această strategie: „Este mai bine să-i ținem pe ruși în așteptare. Să așteptăm până când situația economică din Rusia se va înrăutăți și mai mult, până când rușii vor ajunge în genunchi – pentru a accepta condiții avantajoase pentru China.”
De ce contează
Această consolidare a influenței chineze asupra Rusiei are implicații profunde pentru ordinea geopolitică globală. Pe termen scurt, dependența crescândă a Rusiei de China îi limitează opțiunile diplomatice și economice, transformând-o într-un partener junior. Pe termen lung, o Rusie subordonată Beijingului ar putea altera echilibrul de putere în Asia Centrală și Eurasia, având consecințe asupra securității energetice globale și a rutelor comerciale. Pentru Europa, această alianță consolidată ar putea însemna o reducere a influenței occidentale în regiune și o reconfigurare a lanțurilor de aprovizionare. De asemenea, ar putea accelera tranziția energetică globală, pe măsură ce China își reduce dependența de combustibilii fosili, afectând și mai mult economiile bazate pe exporturile de energie.
În concluzie, strategia Beijingului de a-și extinde influența asupra Rusiei este una calculată și pe termen lung, profitând de vulnerabilitățile Moscovei. Această abordare include atât tactici economice, cum ar fi controlul asupra proiectelor energetice și financiare, cât și consolidarea legăturilor cu elitele rusești pentru a asigura o tranziție favorabilă intereselor chinezești în era post-Putin. Rămâne de văzut cum va gestiona Rusia această subordonare crescândă și dacă va reuși să-și diversifice parteneriatele economice și politice. Întrebarea crucială este dacă sentimentele antioccidentale adânc înrădăcinate în societatea rusă vor persista și vor influența viitoarele decizii, chiar și în fața unei dependențe tot mai mari față de un partener din Est.
Viitorul relațiilor chino-ruse va fi definit de echilibrul dintre nevoile economice ale Rusiei și ambițiile geopolitice ale Chinei, într-un context internațional în continuă schimbare.