Guvernul obligat să desecretizeze informații cheie
Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a obținut o victorie semnificativă în primă instanță împotriva Guvernului României, reprezentat de Secretariatul General al Guvernului (SGG). Decizia Tribunalului București, pronunțată pe 9 iulie 2026 prin Hotărârea nr. 7360/2026, obligă Executivul să comunice numărul și data hotărârilor de Guvern prin care au fost aprobate ajutoarele militare acordate Ucrainei începând cu anul 2020. Această hotărâre vine în urma refuzului inițial al Guvernului de a furniza aceste informații, solicitate în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Demersul APADOR-CH a început în vara anului 2025, când asociația a solicitat publicarea valorii ajutoarelor militare oferite de România Ucrainei. Potrivit unui comunicat al asociației, Ministerul Apărării Naționale (MApN) a răspuns că aceste informații sunt clasificate, fiind incluse în hotărâri de Guvern (HG) "nedestinate publicului". Ca urmare, APADOR-CH a restrâns solicitarea, cerând SGG doar numărul și data fiecărei HG de aprobare a ajutoarelor militare către Ucraina din 2020 până în prezent, precum și detalii despre clasificarea acestora: cine le-a clasificat, prin ce act, la ce dată și în ce clasă și nivel de clasificare se află, conform Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. "Nu am cerut, așadar, conținutul hotărârilor și nici detalii operative de natură militară, ci doar informații minimale despre existența și regimul juridic al acestor acte", a subliniat APADOR-CH, citată de Agerpres.
Pe 17 septembrie 2025, SGG a refuzat cererea, invocând excepțiile prevăzute de articolul 12 alineatul (1) litera a) din Legea nr. 544/2001, fără însă a demonstra că informațiile fuseseră clasificate efectiv conform Legii nr. 182/2002. APADOR-CH a argumentat în instanță că simpla invocare a faptului că o informație "ține de apărarea națională" nu este suficientă; legea impune autorității să demonstreze clasificarea printr-un act concret și cu respectarea procedurii legale. Organizația a reiterat că existența și numărul unui act normativ nu pot fi considerate informații secrete, catalogând această practică drept "absurdă și abuzivă".
Este important de menționat că APADOR-CH nu se află la prima confruntare juridică cu SGG pe tema accesului la informații publice. Asociația a amintit că, în 2002, a mai câștigat un proces împotriva SGG pentru desecretizarea stenogramelor ședințelor de guvern. O ironie notată de APADOR-CH este că la acea vreme, SGG era condus de actualul premier, Ilie Bolojan. Deși, la scurt timp după deschiderea procesului actual, premierul Bolojan a declarat public că va face cunoscute informațiile solicitate, poziția reprezentanților Guvernului în instanță a fost contrară. Aceștia au susținut că APADOR-CH nu ar avea interes să cunoască numărul și data hotărârilor, că simpla cunoaștere a acestor date ar periclita "valori importante" nespecificate și chiar că Guvernul, fiind "un organism colegial", nu ar putea fi dat în judecată. Instanța a respins aceste "non-argumente", confirmând dreptul cetățenilor de a afla informații minimale.
Această decizie a Tribunalului București, deși reprezintă o victorie pentru transparență, este considerată de APADOR-CH doar un prim pas. "Chiar și după această victorie în justiție, valoarea reală a ajutoarelor acordate Ucrainei rămâne, deocamdată, necunoscută", a declarat asociația, conform Digi24. Ei subliniază că au obținut, "cel mult, promisiunea că vom afla în ce hotărâri se ascund aceste cifre, dar nu și cifrele în sine." Drumul către un răspuns complet, care ar trebui să fie rapid și accesibil oricărui cetățean, este încă lung și incert. Experiența similară din 2002 cu desecretizarea stenogramelor ședințelor de guvern arată că procesul de obținere a informațiilor publice poate fi anevoios și de durată, chiar și după o decizie favorabilă a instanței.
În context european, România se aliniază normelor de transparență din Uniunea Europeană, care încurajează accesul la documentele publice, cu excepții clar definite și justificate. De exemplu, Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei stabilește principii similare, subliniind necesitatea unei justificări solide pentru refuzul accesului. Aceste practici contrastează cu situația din România, unde, conform APADOR-CH, "secretomania instituțională nu protejează securitatea națională. Dimpotrivă, ea alimentează neîncrederea și narativele conspiraționiste, împiedicând cetățenii să înțeleagă cum funcționează guvernarea și cum sunt cheltuiți banii publici."
Această victorie în instanță subliniază o problemă persistentă în administrația publică românească: reticența de a oferi informații de interes public, chiar și cele minimale. Într-o democrație modernă, responsabilitatea fiscală și transparența decizională sunt esențiale. Cetățenii români, care contribuie la bugetul de stat, au dreptul fundamental de a cunoaște cum sunt cheltuiți banii publici, mai ales în contextul unor eforturi bugetare și măsuri de austeritate cerute de același Guvern. O lipsă de transparență nu face decât să erodeze încrederea publică și să alimenteze speculațiile. Hotărârea Tribunalului București, deși poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, stabilește un precedent important pentru viitoarele solicitări de informații privind cheltuielile statului.
De ce contează
Această decizie este crucială pentru consolidarea transparenței guvernamentale în România și pentru exercitarea dreptului cetățenilor la informații de interes public. Prin obligarea Guvernului de a comunica numărul și data hotărârilor privind ajutoarele militare, instanța reconfirmă principiul conform căruia informațiile minimale despre actele normative nu pot fi clasificate arbitrar. Aceasta permite organizațiilor civice și publicului să monitorizeze mai eficient modul în care sunt cheltuiți banii publici, în special în domenii sensibile precum apărarea, unde secretizarea excesivă poate ascunde lipsa de responsabilitate. De asemenea, victoria APADOR-CH deschide calea pentru solicitări ulterioare privind valoarea exactă a acestor ajutoare, contribuind la o mai bună înțelegere a angajamentului României în sprijinul Ucrainei.
Următorul pas pentru APADOR-CH, după identificarea hotărârilor de Guvern, va fi solicitarea informațiilor privind valoarea exactă a ajutoarelor militare. Asociația a avertizat că, în cazul unui nou refuz, vor urma alte procese în instanță, ceea ce ar putea prelungi semnificativ obținerea datelor complete. Această perspectivă subliniază dificultățile cu care se confruntă societatea civilă în accesarea informațiilor esențiale și necesitatea unei schimbări de atitudine din partea instituțiilor guvernamentale.
Întrebarea deschisă rămâne: cât timp va mai dura până când cetățenii români vor avea acces deplin și fără obstacole la informațiile privind cheltuielile publice, în special în contextul geopolitic actual și al sprijinului acordat Ucrainei?