Întrebări despre îngrijirea vârstnicilor în spitalele românești
Moartea unei paciente de 93 de ani, internată la Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Apostol Andrei” din Galați, a declanșat multiple anchete și a stârnit un val de indignare publică. Familia femeii acuză că starea de sănătate a acesteia s-a degradat semnificativ pe parcursul spitalizării, deși fusese internată inițial pentru un hematom minor la cap. Conducerea spitalului a inițiat o verificare internă, în timp ce polițiștii au deschis un dosar de cercetare penală pentru a stabili exact circumstanțele decesului.
Femeia, care potrivit familiei era independentă și își făcea singură cumpărăturile înainte de internare, a fost adusă la spital pe 24 iunie 2026. Nepoata sa, Luminița Ghica, a povestit pentru Stirile ProTV că, în primele zile, bunica sa era lucidă, vorbea și mânca normal, iar hematomul pentru care fusese internată se resorbise rapid. Însă, starea ei de sănătate a început să se agraveze progresiv. „A ajuns să trăiască efectiv în spital cu o mască de oxigen și ne sunau medicii seara că este necesar să o ducă către Terapie Intensivă, pentru că starea se agravează”, a declarat Luminița Ghica.
Familia a refuzat să o ia acasă la un moment dat, în ciuda solicitărilor medicilor, susținând că femeia nu era în stare să fie externată. Ulterior, în timpul unei discuții cu medicii, pacienta a suferit o criză cardiacă. Membrii familiei afirmă, de asemenea, că femeia ar fi contractat pneumonie în timpul spitalizării, o complicație frecventă în mediile spitalicești, mai ales la pacienții vârstnici și imobilizați.
Una dintre cele mai controversate acuzații aduse de familie este legarea pacientei de mâini și picioare de pat. „Au hotărât să o pună în pampers și să o lege de mâini și de picioare. În momentul în care am făcut o poză, o infirmieră a țipat către mine: «Nu faceți poză, că vă vede doamna asistentă și nu avem voie să îi ținem legați». Legată a stat până ieri”, a relatat nepoata. Această practică, deși este adesea justificată de personalul medical ca măsură de siguranță, ridică semne de întrebare majore privind respectarea drepturilor pacientului și calitatea îngrijirilor.
Liliana Dragomir, purtător de cuvânt al Spitalului de Urgență Galați, a explicat că această măsură „se aplică tuturor pacienților care au starea de conștiență alterată și care nu colaborează sută la sută, pentru binele pacienților.” Această justificare, deși standard în multe unități medicale, contrastează puternic cu percepția familiei că pacienta a fost tratată „ca la măcelărie”.
Pacienta a rămas internată timp de trei săptămâni la secția de Neurochirurgie, fiind ulterior evaluată de mai multe specialități, inclusiv Medicină Internă, Cardiologie, Chirurgie Toracică și Chirurgie Generală. Reprezentanții spitalului susțin că deprecierea stării de sănătate a pacientei nu a depins de ei, ci a fost o evoluție naturală a afecțiunilor multiple. „Într-adevăr, la un moment dat s-a pus problema externării, pentru că evoluția, chiar și așa, era favorabilă, lent favorabilă”, a adăugat Liliana Dragomir. Cu toate acestea, Luminița Ghica a exprimat o opinie dură, considerând că „Dacă la Spitalul Județean ai peste 60-70 de ani, ei te tratează ca și cum, dacă ai zile de la Dumnezeu, trăiești, dacă nu, nu.”
Cazul de la Galați nu este izolat în sistemul medical românesc. Rapoarte ale APADOR-CH și ale Avocatului Poporului din anii precedenți (de exemplu, un raport din 2023 privind condițiile din spitale) au semnalat în mod repetat probleme legate de supraaglomerare, lipsa personalului calificat și, în unele cazuri, tratamente inumane aplicate pacienților vârstnici sau cu afecțiuni neurocognitive. Conform datelor Eurostat din 2024, România se află printre țările UE cu cele mai puține paturi de spital la mia de locuitori și cu o speranță de viață sănătoasă sub media europeană, indicatori ce subliniază presiunea constantă asupra sistemului medical.
În contextul european, utilizarea mijloacelor de contenție fizică este reglementată strict. De exemplu, în Germania și Olanda, se pune un accent deosebit pe alternative non-farmacologice și non-fizice, iar contenția este permisă doar în cazuri extreme, documentate riguros și revizuite constant. Decizia de a lega un pacient trebuie să fie întotdeauna ultima soluție, conform ghidurilor internaționale de etică medicală și drepturile pacientului, cum ar fi cele stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care interzice tratamentele inumane sau degradante.
**De ce contează**
Acest caz subliniază o problemă sistemică profundă în sănătatea românească: modul în care sunt îngrijiți pacienții vârstnici și vulnerabili. El atrage atenția asupra necesității stringente de a îmbunătăți protocoalele de îngrijire, de a asigura o mai bună monitorizare a pacienților și de a respecta demnitatea umană, indiferent de vârstă sau stare de sănătate. Investigațiile în curs trebuie să aducă claritate nu doar asupra circumstanțelor decesului, ci și asupra practicilor instituționale, pentru a preveni repetarea unor astfel de situații. Este esențial ca fiecare pacient să primească o îngrijire demnă și conformă cu standardele etice și medicale moderne.
Moartea pacientei din Galați și acuzațiile familiei au determinat deschiderea unei anchete interne la nivelul spitalului și a unui dosar penal de către Poliție. Rezultatele acestor investigații sunt așteptate pentru a clarifica dacă au existat neglijențe medicale sau încălcări ale drepturilor pacientei. Independent de rezultatele oficiale, acest incident readuce în discuție provocările cu care se confruntă sistemul medical românesc în asigurarea unei îngrijiri adecvate pentru populația vârstnică, mai ales în contextul unei societăți în curs de îmbătrânire.
Rămâne de văzut dacă aceste anchete vor duce la schimbări concrete în protocoalele de îngrijire și la o mai bună responsabilizare a personalului medical și a instituțiilor sanitare.