Noi atacuri, controlul Strâmtorii Ormuz
Președintele american Donald Trump a notificat oficial Congresul, printr-o scrisoare datată 10 iulie 2026 și obținută de Politico, că Statele Unite au reluat operațiunile militare împotriva Iranului, marcând o nouă escaladare a conflictului. Această acțiune, care a început pe 7 iulie, este justificată de Trump ca fiind necesară pentru a proteja cetățenii americani și interesele SUA, atât pe teritoriul național, cât și în străinătate. "Forțele americane rămân pregătite să acționeze din nou, dacă va fi considerat necesar, pentru a răspunde amenințărilor împotriva Statelor Unite, aliaților și partenerilor acestora", a declarat președintele.
Această notificare nu constituie o declarație formală de război adoptată de Congres, însă Casa Albă o interpretează ca pe o activare a unui nou termen de 60 de zile prevăzut de War Powers Resolution din 1973. Această lege impune președintelui să înceteze operațiunile militare după 60 de zile dacă nu primește o autorizare din partea Congresului. Interpretarea administrației Trump este vehement contestată de adversarii războiului de la Capitoliu, care consideră că președintele forțează limitele constituționale ale puterii executive și încearcă să eludeze rolul Congresului în declararea războiului.
Confruntarea militară are ca miză imediată controlul asupra Strâmtorii Ormuz, o rută energetică vitală prin care, înainte de izbucnirea războiului, tranzita aproximativ o cincime (20%) din fluxurile mondiale de petrol și gaze naturale lichefiate. Un acord interimar încheiat în iunie 2026 trebuia să redeschidă ruta comercială, însă Washingtonul și Teheranul au oferit interpretări divergente asupra dreptului de a controla traficul naval. Potrivit Digi24, Trump a declarat că armata americană va reinstaura blocada asupra navelor iraniene și că Statele Unite vor prelua controlul securității în strâmtoare. Mai mult, liderul de la Casa Albă a propus ca navele comerciale să plătească echivalentul a 20% din valoarea încărcăturii pentru tranzit și protecție, o propunere criticată de experți și de președintele brazilian Lula da Silva, care a numit-o "piraterie", deoarece ar contraveni normelor internaționale privind libertatea navigației.
Comandamentul Central al Statelor Unite (CENTCOM) a anunțat că forțele americane au lovit peste 300 de ținte iraniene în decursul a trei nopți, începând cu 7 iulie 2026. Aceste operațiuni au vizat baze militare, sisteme de apărare de coastă, instalații pentru rachete și drone, precum și alte capacități menite să reducă abilitatea Teheranului de a ataca marinari și nave comerciale care traversează Strâmtorii Ormuz. Aceste atacuri, conform comunicatului CENTCOM, "vor continua să impună un cost ridicat forțelor iraniene și să le diminueze capacitatea de a ataca civili nevinovați și navele comerciale din Strâmtoarea Ormuz".
Noua escaladare a venit după ce Trump a declarat încheiat armistițiul cu Iranul. Acest armistițiu, considerat fragil încă de la început, fusese declarat inițial în aprilie 2026 și prelungit pe o perioadă nedeterminată. Cele două părți s-au acuzat reciproc de încălcarea înțelegerii și de atacuri asupra navelor sau a infrastructurii militare. Situația este complicată de faptul că, la începutul lunii mai 2026, administrația Trump notificase Congresul că ostilitățile declanșate pe 28 februarie 2026 se "încheiaseră". Casa Albă susținea atunci că armistițiul oprea sau anula termenul legal de 60 de zile, chiar dacă trupele americane au rămas în regiune, iar Marina SUA a continuat blocada.
Criticii administrației, atât din Congres, cât și din rândul experților în drept internațional, au afirmat că legea War Powers Resolution nu poate fi oprită și repornită prin declararea succesivă a unor armistiții temporare, în condițiile în care forțele americane au continuat să participe la blocade și confruntări militare. Această nouă scrisoare trimisă de Trump complică eforturile parlamentarilor care încearcă să limiteze operațiunile militare împotriva Iranului, deoarece oferă administrației un nou pretext pentru a continua acțiunile fără o autorizare explicită din partea legislativului.
Congresul a încercat deja să oprească războiul. În iunie 2026, Senatul a adoptat, cu 50 de voturi pentru și 48 împotrivă, o rezoluție prin care cerea oprirea operațiunilor militare neautorizate de Congres. Patru senatori republicani — Rand Paul, Susan Collins, Lisa Murkowski și Bill Cassidy — s-au alăturat democraților pentru a vota în favoarea măsurii. Anterior, Camera Reprezentanților adoptase o măsură similară cu 215 voturi la 208. Totuși, ambele rezoluții sunt de tip concurent și nu sunt trimise președintelui pentru promulgare, având astfel o valoare politică și simbolică, dar nu și una juridică obligatorie pentru Trump.
O eventuală rezoluție obligatorie care ar limita puterile militare ale președintelui s-ar confrunta aproape sigur cu un veto prezidențial din partea Casei Albe. Congresul ar avea apoi nevoie de o majoritate de două treimi în ambele camere pentru a trece peste opoziția președintelui, un scenariu considerat improbabil în actuala configurație politică, unde sprijinul pentru angajamentele militare ale lui Trump a cunoscut o erodare treptată, dar nu suficientă pentru a bloca decisiv acțiunile executive.
De ce contează
Această nouă escaladare a conflictului dintre SUA și Iran are implicații majore pentru stabilitatea regională și economia globală. Controlul Strâmtorii Ormuz, o arteră vitală pentru transportul de petrol și gaze, influențează direct prețurile la energie la nivel mondial, afectând consumatorii și industriile. Incertitudinea juridică legată de War Powers Resolution subliniază tensiunile constituționale dintre ramurile executive și legislative ale guvernului american, punând sub semnul întrebării capacitatea Congresului de a limita puterea prezidențială în chestiuni de război. Pentru România, dependentă de importurile energetice, orice perturbare a rutelor de transport global se traduce prin costuri mai mari și o presiune economică suplimentară.
Perspectivele imediate indică o continuare a tensiunilor și a operațiunilor militare americane în regiune pe durata celor 60 de zile invocate de Casa Albă. Rămâne de văzut dacă Congresul va reuși să găsească o modalitate legală de a contracara decizia președintelui sau dacă administrația Trump va continua să interpreteze legea în favoarea extinderii prerogativelor executive. Diplomația pare să fi eșuat momentan, iar riscul unui conflict pe scară largă persistă, cu consecințe imprevizibile pentru Orientul Mijlociu și comunitatea internațională.
Întrebarea fundamentală este dacă un acord de pace durabil mai este posibil sau dacă spirala violenței va continua să definească relațiile dintre cele două puteri.