Europarlamentarul denunță lipsa producției locale în apărare
Europarlamentarul Rareș Bogdan a criticat dur, în cadrul emisiunii „Subiectul Zilei cu Răzvan Dumitrescu”, alocarea contractelor din cadrul Strategic Armed Forces Enhancement (SAFE) către compania Rheinmetall de către Ilie Bolojan, președintele Comisiei de Apărare din Parlament. Bogdan susține că această decizie, care ar direcționa aproximativ 6,7 miliarde de euro dintr-un total de 17 miliarde de euro către o singură companie, nu include obligația de a produce echipamentele în România, ignorând astfel un model strategic adoptat de alte țări, precum Polonia. „Părerea mea e că a fost sfătuit prost (n.r. Ilie Bolojan). În momentul în care tu alegi să dai o bună parte din SAFE, din 17 mld. de euro, către o singură companie, ca să încaseze aproape 6,7 mld., și nu-i obligi pe aceștia să producă în România, după modelul polonezilor, unde atât președintele, cât și premierul se află într-un război politic extrem de dur, au înțeles că trebuie să ridice industria militară, de armament”, a declarat Rareș Bogdan, subliniind necesitatea investițiilor în producția internă.
Critica europarlamentarului vizează o problemă mai largă a economiei românești, pe care o consideră prea dependentă de consum și insuficient orientată spre investiții. El a avertizat că o scădere a consumului va genera „probleme extrem de serioase cu contractarea economică”. Această tendință este agravată, în opinia sa, de o balanță inversă a migrației, unde pentru prima dată în ultimii 4-5 ani, numărul românilor care au părăsit țara este mai mare decât cel al celor reîntorși din diaspora. Această afirmație contrazice datele recente ale Institutului Național de Statistică (INS) din 2023, care indicau o creștere a numărului de români reveniți în țară, deși fluxul este fluctuant și influențat de factori economici și sociali.
Rareș Bogdan a accentuat potențialul istoric al României în industria de apărare, amintind că, până în 1992, țara se afla în top 6 economii ale lumii la capitolul producerii de armament, ajungând astăzi în poziția 58. Această regresie este un argument central în pledoaria sa pentru revitalizarea producției locale. El a menționat că, deși nu crede în intențiile rele ale lui Ilie Bolojan, consideră că acesta „s-a ocupat prea mult pe micromanagement și nu a înțeles că România nu poate crește decât prin investiții. Nu a văzut fenomenul macro. A fost foarte bun pe chestiuni mărunte, dar nu a înțeles chestiunile majore. Cred că nu a avut viziune.” Această perspectivă sugerează o lipsă de viziune strategică la nivelul conducerii, esențială pentru dezvoltarea pe termen lung a României.
Contextul european și regional confirmă importanța investițiilor în industria de apărare. Polonia, un exemplu adus în discuție de Rareș Bogdan, a investit masiv în modernizarea forțelor armate și în dezvoltarea capacităților de producție locală, în contextul agresiunii rusești din Ucraina. În 2023, Polonia a alocat peste 3% din PIB pentru apărare, depășind media NATO de 2%, și a semnat contracte semnificative care includ transfer de tehnologie și producție în țară. Această abordare contrastează cu decizia criticată de Rareș Bogdan privind contractele SAFE din România, care, potrivit europarlamentarului, nu impun o astfel de condiție, limitând beneficiile economice pentru țară.
Programul Strategic Armed Forces Enhancement (SAFE) este un plan ambițios al României de modernizare a armatei, cu un buget total de 17 miliarde de euro. Obiectivul principal este dotarea forțelor armate cu echipamente de ultimă generație, compatibile NATO. Totuși, modul de implementare și criteriile de selecție a partenerilor strategici au generat dezbateri intense. Critica lui Rareș Bogdan nu este singulară; experți în economie și securitate națională au semnalat în trecut necesitatea de a condiționa achizițiile militare de beneficii economice directe, precum crearea de locuri de muncă, transferul de tehnologie și dezvoltarea capacităților industriale autohtone. De exemplu, un raport al Centrului Român de Politici Europene (CRPE) din 2022 a subliniat că, fără o strategie clară de offset industrial, achizițiile militare pot deveni simple importuri, cu un impact limitat asupra economiei naționale.
Un aspect crucial al acestei discuții este rolul capitalului românesc. Rareș Bogdan a subliniat că „avem probleme serioase, în special în zona capitalului românesc”. Într-adevăr, datele Băncii Naționale a României (BNR) din 2024 arată o pondere redusă a capitalului autohton în sectoarele strategice, inclusiv în industrie și servicii cu valoare adăugată mare. Această dependență de capitalul străin, deși aduce investiții, poate limita capacitatea României de a-și dezvolta propria bază industrială și de a controla lanțurile de aprovizionare, mai ales în domenii sensibile precum apărarea. Dezvoltarea unor programe naționale de încurajare a investițiilor locale și a parteneriatelor public-private ar putea contribui la consolidarea capitalului românesc și la reducerea vulnerabilităților economice.
Pe lângă criticile aduse lui Bolojan, Rareș Bogdan a evocat și situația migrației, menționând că în ultimii șase ani, creșterea economică a României a fost bazată excesiv pe consum. Această afirmație este susținută parțial de datele Eurostat din 2025, care indică o contribuție semnificativă a consumului privat la PIB-ul României, adesea depășind media europeană. Cu toate acestea, criticii acestei abordări susțin că o creștere bazată predominant pe consum este nesustenabilă pe termen lung și că este esențială o reorientare către investiții productive, inovare și exporturi cu valoare adăugată. Fără o bază solidă de investiții, economia devine vulnerabilă la șocurile externe și la fluctuațiile cererii interne.
De ce contează
Această dezbatere contează pentru că vizează direcția strategică a economiei României și capacitatea sa de a-și asigura securitatea națională prin dezvoltarea unei industrii de apărare robuste. Alocarea fondurilor SAFE fără obligații ferme de producție locală riscă să transforme România într-un simplu importator de tehnologie, pierzând oportunități semnificative de dezvoltare economică, creare de locuri de muncă și transfer de know-how. Pe termen lung, o astfel de abordare poate submina autonomia strategică a țării și o face dependentă de deciziile și capacitățile de producție ale altor state, într-un context geopolitic tot mai volatil. Este esențial ca deciziile de investiții să prioritizeze beneficiile economice pe termen lung pentru România.
În concluzie, criticile lui Rareș Bogdan la adresa modului în care au fost gestionate contractele SAFE subliniază o tensiune fundamentală între achizițiile rapide de echipamente militare și dezvoltarea strategică a industriei naționale de apărare. Rămâne de văzut dacă autoritățile române, inclusiv președintele Comisiei de Apărare, Ilie Bolojan, vor reconsidera strategia, adoptând o abordare mai integrată care să combine modernizarea forțelor armate cu stimularea producției interne. O soluție ar putea include revizuirea clauzelor contractuale pentru a impune cerințe stricte de offset industrial și de transfer de tehnologie, similar modelelor implementate cu succes în alte state membre NATO.
De asemenea, este necesară o dezbatere publică mai amplă privind viziunea economică pe termen lung a României, axată pe investiții și capital românesc, pentru a asigura o creștere sustenabilă și o reziliență sporită în fața provocărilor viitoare.