Tensiunile cresc după atacuri reciproce în Strâmtoarea Ormuz
Statele Unite au lansat o a treia rundă consecutivă de atacuri împotriva Iranului, la data de 14 iulie 2026, la ora 22:15 ET (ora locală), conform unui anunț al Comandamentului Central al SUA (CENTCOM). Această nouă operațiune survine după două nopți de bombardamente menite să reducă capacitatea Iranului de a amenința navigația comercială în Strâmtoarea Ormuz și de a ataca țările vecine, așa cum a raportat TVR. În replică, Iranul a vizat Bahrainul cu multiple valuri de atacuri, inclusiv cu rachete și drone, un incident confirmat de Ministerul de Interne al Bahrainului, care a emis avertizări de siguranță pentru cetățeni.
Atacurile americane din a treia noapte, care au durat aproximativ cinci ore, au vizat ținte militare iraniene în locații precum Bushehr, Chah Bahar, Jask, Konarak, Abu Musa și Bandar Abbas. CENTCOM a precizat, într-o postare pe platforma X, că forțele americane au utilizat muniție de precizie împotriva sistemelor iraniene de apărare costieră, a bazelor de rachete și drone, precum și a capacităților maritime. Anterior, în prima noapte de atacuri, o persoană a fost ucisă și patru rănite într-un atac asupra unei stații de pompare a apei de la Golful Persic, potrivit agenției de presă de la Teheran, informație preluată și de TVR. Presa de stat iraniană a semnalat explozii în sud-vestul țării, la granița cu Irakul, în zone asociate cu denumirile unor rachete din arsenalul regimului.
Escaladarea a început după ce Iranul a atacat o navă comercială în Strâmtoarea Ormuz. Mike Waltz, ambasadorul SUA la ONU, a declarat într-un interviu pentru Reuters că „nu poți începe să tragi în toate direcțiile, să-ți ataci vecinii, să ataci navele civile și infrastructura civilă, să arunci mine în căile navigabile internaționale. Lumea este de acord cu Statele Unite că acesta este un comportament inacceptabil.” Acesta a subliniat că președintele american a afirmat întotdeauna că memorandumul de înțelegere cu Iranul se baza pe rezultate, iar Iranul nu și-a respectat angajamentele, lăsând „toate opțiunile pe masă”.
În ciuda tensiunilor militare, Washingtonul a asigurat că discuțiile tehnice privind dosarul nuclear iranian continuă. Ambasadorul Mike Waltz a confirmat că experții continuă negocierile referitoare la uraniul puternic îmbogățit și programul de îmbogățire al Iranului, chiar și după încălcarea armistițiului. Această situație subliniază o dualitate a abordării americane, care combină presiunea militară cu menținerea canalelor diplomatice pe anumite subiecte sensibile.
Iranul a ripostat, la rândul său, lansând drone ca răspuns la ceea ce a descris drept „agresiuni ale Statelor Unite” în sudul țării. Garda Revoluționară Islamică a revendicat atacuri cu rachete și drone asupra Bahrainului, vizând „depozite de armament, un centru de comunicații prin satelit și o clădire care găzduia forțele americane la baza Juffair”. Cu toate acestea, CNN menționează că afirmațiile Iranului despre distrugerea instalațiilor americane nu sunt întotdeauna susținute de dovezi concrete. Bahrainul, Kuweitul, Qatarul și Omanul s-au numărat printre țintele ripostei iraniene la sfârșitul săptămânii trecute, înainte de actuala escaladare.
Monitorizarea datelor de zbor a arătat o prezență aeriană semnificativă a SUA în regiune în dimineața zilei de marți, 14 iulie 2026. Cel puțin o duzină de avioane militare americane, inclusiv nouă avioane de realimentare KC-135R și două KC-46A, precum și aeronave de informații și supraveghere, cum ar fi un avion E3-B Sentry (AWACS) și un avion de supraveghere maritimă Poseidon P-8 al Marinei SUA, au fost observate survolând Golful Persic, Golful Oman și deasupra Arabiei Saudite. Sistemul E3-B Sentry, capabil să monitorizeze până la 120.000 de mile pătrate și să urmărească simultan aproximativ 600 de ținte, de la aeronave la rachete și chiar tancuri, este esențial în operațiunile de luptă, conform CNN. Avioanele de realimentare sunt cruciale pentru menținerea în aer a aeronavelor de atac pe durata operațiunilor prelungite, permițându-le să evite aterizările frecvente.
Consecința imediată a acestei escaladări militare a fost o creștere bruscă a prețului petrolului pe piețele internaționale. Prețul țițeiului Brent, etalon pentru Europa, a urcat cu aproape 4% în dimineața zilei de 14 iulie 2026, ajungând la 79 de dolari pe baril, după ce Iranul a amenințat cu închiderea Strâmtorii Ormuz. Piețele financiare asiatice au deschis în scădere, iar contractele futures indicau pierderi și pentru piețele europene și americane. Investitorii s-au refugiat în dolar, care s-a întărit față de principalele valute, atingând cel mai ridicat nivel din ultimele cinci zile. Aurul, considerat un activ de refugiu, a pierdut aproximativ un procent, ajungând la 4.076 de dolari uncia, pe fondul temerilor că scumpirea petrolului va alimenta inflația și va determina Rezerva Federală americană să mențină dobânzile ridicate pentru o perioadă mai lungă, conform TVR.
De ce contează
Această escaladare militară în Strâmtoarea Ormuz și Golful Persic are implicații profunde pentru securitatea energetică globală și stabilitatea economică. Blocarea sau perturbarea traficului maritim prin Strâmtoarea Ormuz, prin care tranzitează aproximativ o cincime din petrolul mondial, ar putea duce la o criză energetică majoră și la creșteri semnificative ale prețurilor la pompă la nivel global. Pentru România, dependentă de importurile de energie, acest lucru ar însemna o presiune inflaționistă suplimentară și costuri mai mari pentru consumatori și industrie. De asemenea, tensiunile în regiune pot atrage și alți actori, complicând eforturile diplomatice și sporind riscul unui conflict regional extins.
Situația rămâne extrem de volatilă, cu atacuri reciproce și avertismente din ambele părți. Deși discuțiile tehnice privind programul nuclear iranian continuă, tensiunile militare sugerează o lipsă de progres în dezescaladarea generală. Rămâne de văzut dacă presiunea militară americană va forța Iranul să-și modifice comportamentul în Strâmtoarea Ormuz sau dacă Teheranul va continua să riposteze, alimentând un ciclu periculos de violență.
Comunitatea internațională urmărește cu îngrijorare evoluțiile, sperând că diplomația va prevala în cele din urmă pentru a preveni un conflict de proporții mai mari, cu consecințe devastatoare pentru economie și securitate globală.