Modificări cerebrale la foștii jucători profesioniști
Un studiu recent, coordonat de Imperial College London și UK Dementia Research Institute, a readus în prim-plan impactul îngrijorător al loviturilor repetitive la nivelul capului asupra sănătății pe termen lung a foștilor fotbaliști profesioniști din Marea Britanie. Cercetarea, prezentată la Conferința Internațională a Asociației Alzheimer și citată de Reuters și CNN, a relevat modificări structurale evidente la nivelul creierului, precum și o incidență semnificativ mai mare a anxietății și depresiei în rândul acestora.
Potrivit neurologului consultant Thomas Parker, autorul principal al studiului, „domeniul adoptă o perspectivă mai holistică asupra sănătății creierului și a riscului de demență”. Această investigație medicală a inclus un eșantion de 142 de foști fotbaliști cu vârste cuprinse între 30 și 60 de ani, comparați cu un grup de control de 56 de persoane sănătoase, de vârste similare, care nu au practicat sporturi de contact și nu au suferit comoții cerebrale. Metodologia a combinat chestionare standardizate, teste cognitive și analize imagistice avansate prin rezonanță magnetică (RMN).
Rezultatele RMN au arătat că foștii sportivi aveau o cantitate mai redusă de țesut cerebral în regiunile responsabile cu gestionarea emoțiilor, memoriei, luării deciziilor și atenției. Deși doar 2% dintre fotbaliști au prezentat semne individuale de atrofie cerebrală severă, evaluarea pe grupuri a indicat o reducere a volumului materiei cenușii. Este important de menționat că, deși modificările structurale sunt prezente, testele cognitive nu au evidențiat semne clare de declin cognitiv prematur sau diferențe semnificative în ceea ce privește memoria și gândirea, performanțele foștilor jucători încadrându-se în limitele normale pentru profilul lor de vârstă și educație.
Contrastul major apare însă la nivelul sănătății mintale. Foștii fotbaliști au raportat o incidență mult mai mare a tulburărilor afective: 31% dintre sportivi au îndeplinit criteriile clinice pentru diagnosticarea depresiei, comparativ cu doar 9% în grupul de referință. De asemenea, anxietatea clinică a fost prezentă la 42% dintre foștii jucători, față de 25% la grupul de control. Aceasta înseamnă un risc de peste trei ori mai mare de depresie și aproape dublu de anxietate pentru foștii fotbaliști, conform datelor studiului.
Cercetătorii subliniază că îngrijorarea principală nu este legată exclusiv de comoțiile cerebrale severe, ci de „miile de lovituri repetate la cap acumulate de-a lungul unei cariere”, fie din ciocniri, fie din lovirea repetată a mingii cu capul. Această abordare diferă de studiile anterioare care s-au concentrat pe encefalopatia traumatică cronică (CTE), o boală degenerativă gravă confirmată post-mortem și cauzată de traumatisme craniene repetate. Noul studiu, însă, monitorizează sportivi la vârsta mijlocie, permițând observarea transformărilor neurologice cu mulți ani înainte de debutul simptomelor demenței.
Aceste noi date confirmă concluziile anterioare ale aceleiași echipe, publicate în 2025 după o evaluare inter pares, care a analizat 200 de foști jucători de rugby și a evidențiat modificări similare: o reducere a volumului materiei cenușii și stări accentuate de anxietate, pe fondul unei capacități cognitive normale. Cu toate acestea, autorii studiului avertizează că rezultatele sunt preliminare și nu au fost încă supuse unui proces de evaluare inter pares pentru studiul actual. Ei intenționează să extindă cercetarea prin publicarea unui material mai detaliat în cursul acestui an, incluzând un eșantion mult mai mare.
În ciuda acestor descoperiri, cercetătorii cer prudență în interpretarea rezultatelor, afirmând că nu se poate concluziona încă faptul că modificările observate sunt cauzate exclusiv de practicarea fotbalului. Ei subliniază că aceste corelații generale nu pot fi folosite pentru a anticipa cu exactitate evoluția fiecărui individ în parte. „Ne aflăm într-un stadiu foarte incipient în ceea ce privește transpunerea acestor rezultate în predicția riscului individual”, a adăugat Parker. De asemenea, datele de până acum nu au indicat o conexiune directă cu boala Alzheimer.
Implicațiile pentru copiii și amatorii care practică fotbal nu pot fi extrapolate automat. Cu toate acestea, datele susțin adoptarea unor măsuri preventive. Federația Americană de Fotbal, de exemplu, a interzis încă din 2016 lovirea mingii cu capul pentru copiii sub 10 ani și a limitat antrenamentele pentru această tehnică la sportivii între 11 și 13 ani. Specialiștii insistă că beneficiile activității fizice rămân mult mai mari decât riscurile și că obiectivul este practicarea sportului în condiții cât mai sigure. Ei recomandă ca foștii sportivi care observă simptome precum anxietate, depresie sau probleme de memorie și concentrare să consulte un medic, deoarece multe dintre aceste afecțiuni pot fi tratate dacă sunt depistate la timp.
De ce contează
Acest studiu este crucial deoarece aduce o perspectivă nouă și proactivă asupra sănătății cerebrale în sportul de performanță. Prin monitorizarea sportivilor la vârste tinere și medii, se pot identifica semnele incipiente ale unor afecțiuni neurologice și psihice mult înainte de apariția demenței. Descoperirea unui risc dublu de depresie și anxietate la foștii fotbaliști subliniază necesitatea unor programe de screening și suport psihologic dedicate. Mai mult, studiul confirmă urgența implementării unor măsuri preventive în sportul juvenil, pentru a proteja creierul copiilor de impactul cumulativ al loviturilor repetitive, fără a descuraja beneficiile activității fizice.
În viitor, echipa de experți își propune să reevalueze starea de sănătate a subiecților o dată la doi ani, punând bazele unei monitorizări de lungă durată. Acest demers se înscrie într-un efort global de a aborda loviturile repetate la cap ca pe un factor de risc modificabil pentru demența instalată la vârste înaintate, similar modului în care medicii tratează tensiunea arterială crescută sau valorile mari ale colesterolului. Cercetarea continuă va trebui să clarifice legătura cauzală exactă și să dezvolte instrumente de predicție a riscului individual.
Întrebările rămân deschise privind impactul pe termen foarte lung al acestor modificări structurale și emoționale asupra funcțiilor cognitive complete, odată cu înaintarea în vârstă a foștilor sportivi.