Act de demnitate democratică împotriva fascismului
Guvernul spaniol a decis demolarea monumentului dedicat legionarilor români Ion Moța și Vasile Marin, situat în Majadahonda, o localitate de lângă Madrid. Decizia, anunțată marți, 9 iulie 2026, de ministrul spaniol al Politicilor Teritoriale și al Memoriei Democratice, Ángel Víctor Torres, include monumentul în catalogul simbolurilor contrare Memoriei Democratice, calificând Garda de Fier drept „o organizație cu ideologie fascistă, ultranaționalistă și antisemită”.
„Îndepărtarea acestor vestigii este un act de demnitate democratică și o garanție că noile generații nu vor moșteni spații publice dominate de exaltarea urii și a dictaturii”, a afirmat ministrul Torres, citat de Noticias de Majadahonda. Această măsură nu vizează doar monumentul din Majadahonda, ci include și alte trei vestigii ale regimului franchist din Tenerife, Murcia și Almería, semnalând o acțiune amplă a guvernului spaniol de reconciliere cu trecutul său dictatorial.
Monumentul din Majadahonda a fost inaugurat în 1970 pentru a-i omagia pe Ion Moța și Vasile Marin, lideri ai Gărzii de Fier, care au murit în 1937 luptând alături de trupele franchiste în Războiul Civil Spaniol. Potrivit Ministerului spaniol, Garda de Fier a fost o organizație „colaboratoare a regimului nazist și responsabilă de persecuția și violența împotriva minorităților și a oponenților politici din România”. Această caracterizare subliniază natura profund controversată a monumentului și a ideologiei pe care o reprezenta.
Comisia tehnică de experți, responsabilă cu analiza acestor simboluri conform Decretului Regal 1040/25, a confirmat că monumentul „reprezintă o glorificare a fascismului european și a franchismului” și a fost, timp de decenii, un loc de adunare pentru grupuri de extremă dreaptă. Această constatare tehnică a oferit fundamentul legal și moral pentru decizia de demolare. În același context, Ministerul a precizat că investighează și alte vestigii, precum Crucea Eroilor din Cáceres și Monumentul dedicat victimelor navei „Crucero Baleares” din Palma, indicând o abordare sistematică a problematicii memoriei istorice.
Pe lângă monumentul legionarilor români, în catalogul simbolurilor ce urmează a fi înlăturate se numără Monumentul Victoriei din Santa Cruz de Tenerife, cunoscut popular sub numele de „Monumentul lui Franco”. Inaugurat în 1964 pentru a comemora victoria taberei rebele în Războiul Civil, acest monument fusese deja respins de Consiliul Patrimoniului Cultural din Insulele Canare, care a considerat că „nu există suficiente valori patrimoniale care să justifice conservarea unui monument al cărui scop esențial este glorificarea dictaturii”. Celelalte două decizii vizează inscripții în onoarea lui José Antonio Primo de Rivera din catedralele din Murcia și Almería, elemente care, conform Comisiei Tehnice, păstrează o semnificație de legitimare simbolică a dictaturii.
Monumentul din Majadahonda a fost construit inițial de comunități de exilați români și a beneficiat de sprijinul unor organizații românești din diaspora. De-a lungul timpului, a servit atât ca loc de comemorare pentru susținătorii Mișcării Legionare, cât și ca subiect de intense dispute politice și istorice. Relația legionarilor români cu regimul lui Franco a fost una strânsă; mulți dintre ei, inclusiv liderul Mișcării Legionare Horia Sima, au găsit refugiu în Spania după Al Doilea Război Mondial, de teama regimului comunist din România. Sima a trăit sub protecția lui Franco și a continuat să conducă organizația din exil, decedând la Madrid în 1993, la vârsta de 86 de ani. Această legătură istorică profundă între legionari și regimul franchist explică persistența simbolurilor lor în spațiul public spaniol până în prezent.
În Spania, dezbaterea privind monumentele legate de Războiul Civil și de dictatura lui Franco este una tensionată și continuă de ani buni. Legea Memoriei Democratice, adoptată în 2022, a oferit un cadru legal pentru înlăturarea simbolurilor de glorificare a dictaturii și pentru repararea memoriei victimelor. Această lege extinde și completează prevederile anterioare ale Legii Memoriei Istorice din 2007. Procesul de reinterpretare a trecutului dictatorial implică nu doar demolarea, ci și recontextualizarea sau transformarea unor spații publice, un efort similar cu cel depus în Germania post-nazistă sau în țările est-europene după căderea comunismului pentru a elimina simbolurile regimurilor totalitare.
Decizia Spaniei ridică, de asemenea, întrebări despre modul în care România își gestionează propriile vestigii istorice, inclusiv cele asociate cu Mișcarea Legionară sau cu regimul comunist. În timp ce Spania acționează ferm pentru a elimina glorificarea fascismului, în România există încă monumente și străzi care poartă numele unor personalități controversate. De exemplu, în București, strada Radu Gyr, legionar și poet, a generat dezbateri aprinse. Potrivit Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, Mișcarea Legionară a fost responsabilă pentru crime împotriva umanității și a avut un caracter profund antisemit, fapt recunoscut și de Parlamentul European prin rezoluțiile sale privind condamnarea regimurilor totalitare. Această comparație subliniază o diferență de abordare în gestionarea memoriei istorice între cele două țări, România fiind adesea criticată pentru ritmul lent al de-comunizării și al condamnării simbolurilor fasciste.
De ce contează
Decizia Spaniei de a demola monumentul legionarilor români de la Majadahonda reprezintă un pas semnificativ în procesul de reconciliere cu trecutul dictatorial și de consolidare a valorilor democratice. Prin eliminarea simbolurilor care glorifică fascismul și dictatura, Spania își reafirmă angajamentul față de memoria victimelor și față de educația noilor generații într-un spirit de respect și toleranță. Acest act transmite un mesaj puternic împotriva oricărei forme de extremism, reamintind că spațiile publice trebuie să reflecte valorile democratice și nu glorificarea urii și a violenței. Pentru România, această acțiune spaniolă ar putea servi drept un precedent important și un catalizator pentru o evaluare mai riguroasă a propriilor simboluri istorice controversate.
Pe termen scurt, decizia va duce la demolarea fizică a monumentului, o acțiune ce ar putea genera reacții diverse, atât de susținere, cât și de opoziție, în special din partea grupurilor de extremă dreaptă sau a anumitor segmente ale diasporei românești. Pe termen lung, această măsură contribuie la rescrierea peisajului memoriei istorice spaniole, aliniind-o la standardele europene de condamnare a regimurilor totalitare. Rămâne de văzut dacă această acțiune va inspira și alte state europene, inclusiv România, să își reevalueze propriile monumente și simboluri controversate, într-un efort de a consolida principiile democratice și de a preveni reînvierea ideologiilor extremiste.
Procesul de înlăturare a vestigiilor franchiste este unul complex, iar Ministerul spaniol a indicat că va continua să lucreze la studierea altor vestigii, sugerând că acesta este doar un pas dintr-un demers mai amplu.