Sute de milioane de euro amenzi, risc de faliment local
România se află în pragul unei amenzi istorice din partea Uniunii Europene, care ar putea avea un impact devastator asupra bugetelor locale. Ilie Vlaicu, directorul general al Aquatim, operatorul regional de apă din Timiș, a avertizat că penalitățile impuse în dosarul de infringement privind infrastructura de apă și canalizare vor fi transferate direct către primăriile vizate, unele dintre acestea riscând falimentul în fața unor sancțiuni ce pot ajunge la 120.000 de euro pe zi. Declarațiile au fost făcute într-o emisiune la Tele Europa Nova, în contextul preluării de către Aquatim a serviciului de apă și canalizare din Lugoj, o localitate cu deficiențe majore în epurarea apelor uzate.
Potrivit lui Ilie Vlaicu, România și-a asumat, la aderarea la Uniunea Europeană în 2007, angajamentul de a atinge un grad de conformitate de aproximativ 95% pentru rețelele de apă și canalizare. Acest obiectiv nu a fost îndeplinit, ceea ce a dus la inițierea procedurii de infringement. Comisia Europeană a trimis România și Bulgaria în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pe 14 noiembrie 2024, pentru nerespectarea integrală a obligațiilor de colectare și epurare prevăzute în Directiva 91/271/CEE privind tratarea apelor urbane reziduale. Această directivă vizează protejarea sănătății umane și a mediului prin asigurarea colectării și epurării adecvate a apelor uzate urbane înainte de deversare.
Termenele de conformare au fost depășite cu mult. Bulgaria ar fi trebuit să se conformeze până la 31 decembrie 2010, în timp ce România avea termen limită 31 decembrie 2015. În cazul României, situația este critică: 150 de aglomerări urbane cu peste 10.000 de locuitori nu îndeplinesc cerințele privind sistemele de colectare, 154 de aglomerări nu epurează corespunzător apele uzate, iar 155 de aglomerări nu asigură o epurare mai riguroasă în zonele sensibile. Aceste cifre sunt mult mai mari decât cele din Bulgaria, unde 10 aglomerări au probleme cu colectarea, 20 cu epurarea și 30 cu epurarea în zone sensibile. Lugojul, unde Aquatim a preluat recent serviciile, este una dintre cele aproximativ 150 de localități din România aflate în această situație, conform directorului Aquatim.
Procedura de infringement împotriva României a început cu o scrisoare de punere în întârziere în iunie 2018, urmată de o scrisoare suplimentară în octombrie 2020 și un aviz motivat în februarie 2022. Scrisoarea suplimentară a inclus aglomerări urbane care inițial nu fuseseră vizate. Comisia Europeană a considerat eforturile autorităților române și bulgare ca fiind insuficiente până în prezent, motiv pentru care a escaladat cazul la Curtea de Justiție a UE. Apele uzate necolectate sau neepurate reprezintă un risc serios pentru sănătatea publică și pot polua semnificativ lacurile, râurile, solul, apele subterane și cele costiere.
Ilie Vlaicu a subliniat că amenzile vor fi considerabile, estimând că o problemă nerezolvată poate atrage o penalitate inițială de 1.200.000 de euro, la care se adaugă amenzi zilnice de 120.000 de euro până la remedierea situației. Având în vedere că rezolvarea acestor deficiențe poate dura 3-4 ani, costurile totale ar putea ajunge la sute de milioane de euro, sume care, odată transferate primăriilor, ar putea însemna falimentul acestora. Această abordare, prin care costurile sunt descentralizate către comunitățile locale, este menită să responsabilizeze administrațiile care nu au utilizat eficient resursele pentru investiții în infrastructură.
Contextul istoric al acestei probleme este adânc înrădăcinat în perioada post-aderare, când România, la fel ca Bulgaria, a beneficiat de derogări pentru a se conforma directivei. Aceste derogări au oferit un răgaz, însă lipsa de progres susținut a condus la situația actuală. Comparativ cu alte state membre care au aderat în același val, precum Croația sau chiar Ungaria, care au înregistrat progrese mai rapide în modernizarea infrastructurii de apă și canalizare, România a rămas în urmă, conform datelor Eurostat din 2023 privind acoperirea cu servicii de apă potabilă și canalizare.
Problema este complexă și implică nu doar lipsa investițiilor, ci și capacitatea administrativă redusă a unor primării de a implementa proiecte complexe, precum și dificultăți în accesarea fondurilor europene. Deși au existat programe de finanțare, cum ar fi Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020 și actualul Program Dezvoltare Durabilă (PDD) 2021-2027, absorbția fondurilor în acest sector a fost adesea sub potențial, din cauza întârzierilor birocratice, a lipsei de expertiză tehnică și a capacității limitate de cofinanțare a autorităților locale. Această situație contrastează cu eforturile considerabile depuse de operatori regionali precum Aquatim, care încearcă să preia și să remedieze situații critice în localități cu probleme.
De ce contează
Această potențială amendă istorică are implicații directe și grave pentru cetățenii români și pentru dezvoltarea locală. Pe lângă povara financiară enormă care va lovi bugetele primăriilor, afectând capacitatea acestora de a investi în alte servicii publice esențiale, există și un risc major pentru sănătatea publică și mediu. Lipsa infrastructurii adecvate de apă și canalizare contribuie la poluarea resurselor de apă, la răspândirea bolilor și la degradarea ecosistemelor. De asemenea, reputația României la nivel european este afectată, demonstrând o incapacitate de a respecta angajamentele asumate la aderare, ceea ce poate influența negativ viitoarele negocieri și accesări de fonduri.
Concluzie
Situația actuală subliniază o problemă sistemică de lungă durată în România, care necesită o abordare strategică și coordonată la nivel național și local. Pentru a evita falimentul primăriilor și consecințele ecologice și sanitare, este imperativ ca autoritățile centrale și locale să accelereze implementarea proiectelor de infrastructură de apă și canalizare. Acest lucru implică nu doar alocarea de fonduri, ci și simplificarea procedurilor, creșterea capacității administrative și o monitorizare riguroasă a progresului.
Rămâne de văzut dacă guvernul va interveni cu un plan de urgență pentru a sprijini primăriile afectate și pentru a evita acumularea unor amenzi care ar putea destabiliza complet finanțele publice locale, sau dacă va lăsa comunitățile să suporte singure povara acestei întârzieri cronice în modernizarea infrastructurii esențiale.