Imagini din 2012, publicate de fostul ministru
Fostul ministru al Turismului, Elena Udrea, a lansat vineri, 10 iulie 2026, un atac public la adresa lui Ilie Bolojan, actual premier și fost primar al Oradei, acuzându-l că încearcă să-și șteargă urmele implicării în Uniunea Social Liberală (USL) și în campania pentru demiterea președintelui Traian Băsescu din 2012. Udrea a publicat o serie de imagini din acea perioadă, susținând că Bolojan nu ar dori să fie asociat cu parteneriatul PNL-PSD și cu susținerea referendumului din vara anului 2012. „Bolojan nu vrea să se știe că a fost USL-ist, partener cu PSD-ul, sub emblema căreia a câștigat alegerile locale în 2012. Dar mai ales, nu vrea să se știe că, alături de PSD, a luptat pentru demiterea lui Traian Băsescu, la Referendumul din 2012!!!!”, a declarat Udrea, conform postărilor sale online.
Potrivit Elenei Udrea, care a fost condamnată în dosarul „Gala Bute” și este o figură controversată a scenei politice, Ilie Bolojan ar fi organizat, în calitate de primar al Oradei la acea dată, mitingul USL din 23 iulie 2012, parte a campaniei pentru referendumul de demitere a președintelui Băsescu. Ea a relatat că, în urmă cu aproximativ o lună, a încercat să documenteze un articol pe această temă, dar a renunțat. Revenind asupra subiectului, Udrea afirmă că a constatat o „curățare” a internetului de anumite materiale din acea perioadă. „Operațiunea de imagine prin manipularea fraierilor de pe internet conține și curățarea netului de imaginile și declarațiile pe care le-a făcut, în 23 iulie 2012, la mitingul USL din campania de la Referendumul de demitere, pe care Bolojan l-a organizat la Oradea, unde era primar!!!”, a scris Udrea, adăugând că site-ul eBihoreanul ar fi fost „curățat”, dar că ea a „salvat” materialele.
Contextul politic din 2012 a fost unul extrem de tensionat. Referendumul din 29 iulie 2012 pentru demiterea președintelui Traian Băsescu a fost inițiat și susținut de majoritatea parlamentară de atunci, formată în principal din Uniunea Social Liberală (USL). Această alianță era compusă din Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Conservator (PC). Guvernul era condus la acea vreme de Victor Ponta (PSD), iar președintele interimar al României, după suspendarea lui Băsescu de către Parlament, a fost Crin Antonescu (PNL).
În vara anului 2012, Ilie Bolojan se afla la primul său mandat de primar al municipiului Oradea (2008-2012), fiind reales în funcție în iunie 2012, sub sigla USL, o alianță care domina atunci peisajul politic local și național. Critica adusă de Udrea vizează, în esență, o tentativă percepută de a șterge o parte a istoriei politice a lui Bolojan, în care acesta a colaborat strâns cu PSD pentru un scop politic major – demiterea președintelui în funcție. Această acuzație vine într-un moment în care, la nivel național, PNL și PSD sunt din nou parteneri de guvernare, însă discursul public al multor liberali încearcă să se distanțeze de colaborările anterioare cu social-democrații, în special cele din perioadele considerate controversate.
În ciuda eforturilor USL, referendumul din 2012 a eșuat din cauza prezenței scăzute la vot, sub pragul de 50% necesar validării conform legislației de atunci. Din totalul de 18.292.463 de alegători înscriși pe liste, doar 8.462.833 s-au prezentat la urne, reprezentând o prezență de 46,24% (sursa: BEC, 2012). Dintre aceștia, 7.403.836 (87,52%) au votat „DA” pentru demiterea președintelui, iar 843.896 (9,97%) au votat „NU”. Invalidarea referendumului a reprezentat o înfrângere majoră pentru USL și a marcat o perioadă de instabilitate politică prelungită.
Atacurile Elenei Udrea, care a avut o relație politică complexă și adesea tensionată cu Traian Băsescu, dar a fost și o colaboratoare apropiată a acestuia, pot fi interpretate ca o încercare de a influența percepția publică asupra unor figuri politice actuale. Narațiunea sa sugerează că Bolojan ar încerca să rescrie o parte a istoriei sale politice pentru a se alinia mai bine imaginii sale actuale, de politician reformator și eficient, adesea elogiat pentru performanțele administrative din Oradea și Bihor. Această tactică de a scoate la iveală „schelete din dulap” este frecventă în peisajul politic românesc, mai ales în perioade pre-electorale sau când anumiți lideri câștigă popularitate.
În finalul postării sale, Elena Udrea l-a parafraza pe fostul președinte Traian Băsescu, făcând trimitere la dezbaterea prezidențială din 2009 cu Mircea Geoană: „Ca să îl parafrazez pe Traian Băsescu în dezbaterea cu Mircea Geoană la prezidențialele din 2009, referindu-se la vizita acestuia la Vîntu în seara precedentă: «Nu vă mai place PSD-ul, domnule Bolojan? Dar când vă țineați de mână să îl demiteți pe Traian Băsescu, v-a plăcut?» De toată jena!” Această aluzie aduce în prim-plan nu doar trecutul politic al lui Bolojan, ci și ipocrizia percepută în discursul public al unor politicieni care își adaptează alianțele și narativele în funcție de conjunctura politică.
De ce contează
Acest episod contează pentru că readuce în discuție integritatea și consecvența liderilor politici români. Acuzațiile Elenei Udrea, indiferent de motivația lor, subliniază o problemă persistentă în politica românească: tendința de a „curăța” trecutul și de a ignora colaborările incomode. Pentru cetățeni, este esențial să cunoască întregul parcurs al politicienilor, inclusiv alianțele și deciziile din trecut, pentru a evalua credibilitatea și coerența acestora. Într-o democrație matură, transparența trecutului politic este fundamentală pentru o informare corectă a electoratului și pentru o dezbatere publică sănătoasă.
Rămâne de văzut dacă Ilie Bolojan va răspunde public acuzațiilor aduse de Elena Udrea și dacă aceste imagini și afirmații din 2012 vor influența percepția publică asupra sa. Acest incident ar putea redeschide dezbateri despre legitimitatea referendumului din 2012 și despre rolul PNL în acea perioadă. De asemenea, ar putea amplifica discuțiile despre manipularea informațiilor online și despre eforturile de a controla narativa publică.
În contextul actual, cu PNL și PSD din nou la guvernare, aceste acuzații subliniază tensiunile și contradicțiile inerente alianțelor politice din România, sugerând că trecutul, oricât de incomod, are tendința de a reveni în prim-plan.