Un simbol al longevității în captivitate
Larissa, considerată cea mai longevivă femelă de urs polar din lume aflată în captivitate, a murit la vârsta de 36 de ani, potrivit unui anunț făcut vineri, 10 iulie 2026, de reprezentanții Grădinii Zoologice din Neumünster, nordul Germaniei. Decizia de a o lăsa „să se stingă în liniște” a fost luată de îngrijitori în urma deteriorării accentuate a stării sale de sănătate, cauzată de vârsta înaintată și de lipsa oricăror perspective de recuperare, pentru a-i evita suferința inutilă, informează DPA și Agerpres.
Născută în 1990 la Grădina Zoologică din Rotterdam, Țările de Jos, Larissa a fost transferată în 2017 la Grădina Zoologică din Neumünster, un oraș situat lângă Kiel. Aici, ea a devenit rapid o favorită a publicului și un simbol al instituției, marcând istoria grădinii zoologice timp de mulți ani. Reprezentanții grădinii zoologice au declarat într-un comunicat că „Odată cu moartea Larissei, pierdem nu doar un animal extraordinar, ci și o personalitate care a marcat istoria grădinii noastre zoologice timp de mulți ani. Moartea ei lasă un mare gol – atât pentru întreaga noastră echipă, cât și pentru numeroasele persoane care i-au urmărit viața de-a lungul anilor”.
Longevitatea Larissei, de 36 de ani, depășește cu mult durata de viață obișnuită a urșilor polari, atât în sălbăticie, cât și în captivitate. Potrivit experților citați de HotNews, deși un urs polar poate atinge 30 de ani în sălbăticie, majoritatea exemplarelor din această specie trăiesc între 15 și 18 ani. În captivitate, durata medie de viață este, de asemenea, semnificativ mai mică decât vârsta atinsă de Larissa, ceea ce subliniază performanța remarcabilă a acesteia și calitatea îngrijirilor primite la Neumünster.
Moartea Larissei readuce în atenție provocările și responsabilitățile grădinilor zoologice în conservarea și bunăstarea speciilor pe cale de dispariție. Urșii polari (Ursus maritimus) sunt clasificați ca specie vulnerabilă de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) din 2015, principalii factori de risc fiind schimbările climatice și pierderea habitatului lor arctic. Populația globală de urși polari este estimată la aproximativ 22.000-31.000 de exemplare, conform datelor din 2020 ale Polar Bear Specialist Group.
Grădinile zoologice europene, precum cea din Neumünster, participă la Programele Europene de Reproducere a Speciilor Amenințate (EEP), coordonate de Asociația Europeană a Grădinilor Zoologice și Acvariilor (EAZA). Aceste programe vizează menținerea unor populații sănătoase și genetic diverse de animale în captivitate, servind ca rezervă genetică și ca ambasadori pentru speciile lor sălbatice. Larissa, prin longevitatea sa excepțională, a contribuit la conștientizarea publicului larg despre urșii polari și la eforturile de conservare a acestora.
Un aspect relevant este contrastul dintre durata de viață în sălbăticie și cea în captivitate. În timp ce în sălbăticie, urșii polari se confruntă cu provocări precum vânătoarea, lipsa hranei și condițiile climatice extreme, în captivitate beneficiază de îngrijiri medicale constante, hrană asigurată și un mediu protejat. Cu toate acestea, durata de viață a Larissei a depășit chiar și media superioară a celor mai longevive exemplare din captivitate, demonstrând un management excepțional al bunăstării animalului la Grădina Zoologică din Neumünster.
De ce contează
Moartea Larissei subliniază importanța grădinilor zoologice nu doar ca spații de divertisment, ci și ca instituții esențiale pentru conservarea biodiversității și educația publicului. Longevitatea ei excepțională atrage atenția asupra necesității unor standarde înalte de îngrijire a animalelor captive și a rolului lor în programele de reproducere a speciilor pe cale de dispariție. De asemenea, povestea Larissei servește ca un memento puternic al vulnerabilității urșilor polari în habitatul lor natural, aflat sub presiunea schimbărilor climatice, și al eforturilor continue necesare pentru protejarea lor.
În urma decesului Larissei, Grădina Zoologică din Neumünster va continua să își concentreze eforturile pe bunăstarea celorlalte animale și pe participarea la programele de conservare a speciilor. Rămâne de văzut cum va fi gestionat spațiul ocupat anterior de Larissa și dacă vor fi aduși alți urși polari în cadrul unor noi programe de reproducere sau de educație.
Experiența acumulată cu Larissa va fi, fără îndoială, valorificată în îngrijirea viitoarelor generații de urși polari, contribuind la o mai bună înțelegere a nevoilor și longevității acestei specii iconice.