Decizie controversată după revenirea constantă a animalului
O ursoaică, identificată pe baza crotaliului, a fost eutanasiată în noaptea de miercuri spre joi, 8 spre 9 iulie 2026, în Poiana Brașov, lângă Hotelul Piatra Mare, după ce a revenit în repetate rânduri în stațiune, chiar și după o relocare anterioară. Decizia a fost luată de comisia de intervenție a Primăriei Brașov, care a invocat riscul repetat pentru siguranța turiștilor și a localnicilor. „Având în vedere că aceasta a fost alungată de mai multe ori și s-a constatat, în urma identificării după crotaliul pe care îl avea, că și anul trecut a mai fost capturată tot în Poiană, relocată și s-a întors în aceeași zonă, comisia a luat decizia eutanasierii ei”, a transmis Primăria Brașov, conform informațiilor citate de Digi24 și HotNews.
Această intervenție marchează al 11-lea exemplar de urs omorât de autorități în municipiul Brașov de la începutul anului 2026, o cifră confirmată de MEDIAFAX și Digi24. HotNews, pe de altă parte, menționa inițial că zece urși fuseseră omorâți „în ultima perioadă”, fără a preciza exact numărul total până la momentul eutanasierii recente. Multe dintre animalele eutanasiate sau împușcate în acest an fuseseră anterior capturate și relocate, dar reveniseră în zonele locuite, o problemă recurentă în gestionarea populației de urși din județ.
Brașovul se confruntă, în 2026, cu o creștere semnificativă a numărului de apariții ale urșilor în cartiere, în Poiana Brașov și în apropierea unităților de cazare. Această situație a generat un val de îngrijorare publică și a pus presiune pe autoritățile locale. Numai în luna mai a anului curent, au fost înregistrate peste 120 de apeluri la 112 privind prezența urșilor în municipiu, un record pentru zonă, inclusiv 25 de sesizări într-o singură noapte, conform Digi24 și MEDIAFAX. În aproximativ 70 dintre aceste cazuri, animalele nu au mai fost găsite la sosirea patrulelor, iar în alte aproximativ 50 de situații, urșii au fost alungați către pădure.
Problema suprapopulării urșilor în zona Brașovului este una de lungă durată. Potrivit estimărilor specialiștilor comunicate de municipalitate și citate de Digi24 și MEDIAFAX, în pădurile care aparțin municipiului Brașov trăiesc aproximativ 110 urși. Acest număr este considerabil mai mare decât cel considerat optim pentru această suprafață, estimat la aproximativ 12 exemplare. Această discrepanță uriașă subliniază presiunea ecologică și socială exercitată de prezența urșilor în proximitatea așezărilor umane. Conform Ordinului nr. 200/2023 al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, intervențiile de extragere prin relocare sau eutanasiere sunt permise doar în cazurile în care urșii reprezintă un pericol iminent pentru siguranța publică și nu pot fi alungați prin metode non-letale.
Un caz recent, pe 5 iulie, a implicat împușcarea unei alte ursoaice în vârstă de 11 ani, în zona străzii Jepilor din Brașov, după ce nu a reacționat la semnalizările acustice și a rămas în zonă, în timp ce alte ursoaice cu pui s-au retras, așa cum a relatat Gândul. Această intervenție a avut loc în urma monitorizării prezenței mai multor urși în zonă, inclusiv a unor ursoaice cu pui. Aceste evenimente multiple demonstrează că deciziile de eutanasiere nu sunt luate izolat, ci fac parte dintr-o strategie mai largă de gestionare a faunei sălbatice, adesea criticată de organizațiile pentru protecția animalelor, care susțin că relocarea ar trebui să fie prioritară și că măsurile preventive, precum gestionarea deșeurilor, sunt insuficiente.
Situația din Brașov reflectă o problemă la nivel național. România găzduiește aproximativ 60% din populația de urși bruni din Europa, potrivit datelor Eurostat din 2023, estimată la peste 8.000 de exemplare, în timp ce capacitatea optimă a habitatului este considerată mult mai mică. Această densitate mare, combinată cu fragmentarea habitatelor și accesul la surse de hrană antropice, determină frecvente conflicte om-urs. Experți în conservare, precum biologul Mircea Goga de la Asociația pentru Protecția Urșilor Bruni, au declarat anterior că relocarea nu este întotdeauna o soluție pe termen lung, deoarece urșii au o memorie excelentă și tind să se întoarcă la sursele de hrană familiare, indiferent de distanța relocării, mai ales dacă acestea sunt atractive (cum ar fi tomberoanele de gunoi din orașe sau zonele turistice).
Contrastând cu alte țări europene, unde managementul faunei sălbatice implică adesea zone tampon mai extinse și politici de coexistență bazate pe educație și prevenție, România se luptă să găsească un echilibru. Spre exemplu, în state precum Slovenia sau Croația, unde există de asemenea populații semnificative de urși, se pune un accent mai mare pe măsuri de prevenție, cum ar fi gardurile electrice și containerele de gunoi rezistente la urși, precum și pe campanii de conștientizare publică. Lipsa unor astfel de infrastructuri și campanii la scară largă în România contribuie la escaladarea conflictelor și la decizii drastice de eutanasiere.
De ce contează
Acest incident subliniază o problemă complexă și persistentă în România: gestionarea conflictelor dintre oameni și urși. Deciziile de eutanasiere, deși justificate de autorități prin prisma siguranței publice și a lipsei de alternative eficiente, generează dezbateri intense și ridică semne de întrebare privind strategiile de conservare și coexistență. Eutanasierea repetată a urșilor care revin în zonele locuite indică o ineficiență a măsurilor preventive și a relocării ca soluție pe termen lung, având implicații majore asupra biodiversității și a percepției publice asupra faunei sălbatice. Lipsa unui plan coerent și finanțat adecvat pentru gestionarea deșeurilor și educația populației va duce la continuarea acestor tragedii.
Pe termen scurt, autoritățile locale din Brașov vor continua probabil să aplice măsuri de intervenție rapidă în cazurile de apariție a urșilor în zonele populate. Însă, pe termen lung, este necesară o strategie națională integrată, care să includă nu doar intervenții de urgență, ci și măsuri preventive robuste, cum ar fi gestionarea riguroasă a deșeurilor, educarea populației și implementarea unor soluții de descurajare non-letale. De asemenea, este crucială o reevaluare a politicilor de relocare și a capacității de suport a habitatelor, pentru a identifica soluții viabile care să reducă conflictele și să asigure coexistența sustenabilă între oameni și fauna sălbatică.
Se așteaptă o reacție mai fermă din partea Ministerului Mediului privind revizuirea legii vânătorii și a cotelor de intervenție.