Miliarde de lei în joc, conflict constituțional
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a reluat joi, 9 iulie 2026, procesul împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor, privind plata unor drepturi salariale restante către magistrați. Aceste sume, care se ridică la aproximativ 4,8 miliarde de lei, provin din majorări salariale stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Dosarul se află acum în faza de recurs, după ce magistrații au obținut o victorie în primă instanță la Curtea de Apel București (CAB). Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat că „instanța de judecată s-a substituit puterii executive și legislative în materie bugetară și a gestionării finanțelor publice”, motiv pentru care Guvernul a sesizat Curtea Constituțională.
Decizia Curții de Apel București, pronunțată pe 5 mai, a obligat Guvernul și Ministerul Finanțelor să efectueze plățile restante, inclusiv prin rectificare bugetară. Mai mult, instanța a stabilit un termen de 10 zile pentru executarea hotărârii, odată ce aceasta va deveni definitivă, impunând penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Această acțiune în instanță a fost inițiată de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, iar procesul pe fond a fost soluționat în timp record, chiar de la primul termen, de judecătoarea Ramona Bușu de la Curtea de Apel București, potrivit informațiilor difuzate de mai multe surse, inclusiv Digi24 și HotNews.
Sumele în discuție sunt considerabile, ajungând la aproximativ 4,8 miliarde de lei, o cifră confirmată de premierul interimar Bolojan. Proiectul de buget transmis Parlamentului de Ministerul Finanțelor în martie 2026 prevedea deja aproape 5 miliarde de lei (echivalentul a circa 1 miliard de euro) pentru Înalta Curte, reprezentând o creștere de aproximativ 50% față de anul precedent. Aceste fonduri suplimentare erau destinate, în mare parte, acoperirii restanțelor salariale. Discrepanța minoră între cele 4,8 miliarde menționate de Bolojan și cele aproape 5 miliarde prevăzute în bugetul ICCJ ar putea indica o estimare ușor diferită sau includerea altor cheltuieli suplimentare în cadrul bugetului general al Înaltei Curți.
Originea acestor restanțe se regăsește în anul 2023, când Înalta Curte și Parchetul General au decis majorarea salariilor judecătorilor și procurorilor cu 25%, pentru a se alinia unor decizii definitive ale instanțelor. Această majorare a fost stabilită cu aplicabilitate retroactivă, începând cu anul 2018. Cu toate acestea, Guvernul a ales să amâne o parte din aceste plăți, redirecționând fondurile, în valoare de 1,1 miliarde de lei, către un pachet de ajutoare sociale promovat de PSD. Această decizie a Executivului a generat un conflict deschis cu puterea judecătorească, culminând cu acțiunea în instanță a ICCJ.
În cererea sa de chemare în judecată, Înalta Curte a argumentat că neplata acestor sume restante aduce atingere dreptului de proprietate al judecătorilor, mulți dintre aceștia deținând titluri executorii neexecutate de peste zece ani. Mai mult, ICCJ a acuzat Guvernul că, prin refuzul de a plăti, încalcă principiul separației puterilor în stat și subminează legitimitatea și autoritatea hotărârilor judecătorești. Această poziție subliniază gravitatea situației și percepția magistraților asupra unei ingerințe a Executivului în funcționarea Justiției.
Guvernul, prin vocea premierului interimar Ilie Bolojan, a răspuns prin sesizarea Curții Constituționale pe 2 iulie, invocând un conflict juridic de natură constituțională. Argumentul Executivului este că instanța și-a depășit competențele, substituindu-se puterii executive și legislative în materie bugetară. Bolojan a subliniat că, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și Codului administrativ, elaborarea proiectului bugetului de stat, rectificările bugetare și alocarea sumelor din fondul de rezervă bugetară reprezintă atribute exclusive și suverane ale puterii executive și legislative. Această dispută evidențiază tensiunile privind limitele constituționale ale fiecărei puteri în stat, mai ales în contextul gestionării resurselor financiare publice.
Un astfel de conflict nu este izolat în peisajul european. În țări precum Polonia sau Ungaria, au existat de asemenea tensiuni semnificative între puterea judecătorească și cea executivă privind independența justiției și controlul bugetar. De exemplu, decizii ale Curții Europene de Justiție au vizat adesea încercările guvernelor de a influența sistemele judiciare naționale. În România, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, alături de Constituție, garantează independența magistraților, inclusiv în privința drepturilor salariale, care nu pot fi diminuate. Acest caz particular, însă, escaladează disputa la un nivel constituțional, punând sub semnul întrebării echilibrul puterilor în stat și interpretarea prerogativelor bugetare.
De ce contează
Acest proces are implicații profunde pentru stabilitatea financiară a statului și pentru independența Justiției. Pe de o parte, plata celor 4,8 miliarde de lei ar pune o presiune semnificativă asupra bugetului de stat, putând afecta alte sectoare esențiale sau necesită o rectificare bugetară substanțială. Pe de altă parte, refuzul plății ar putea submina încrederea în statul de drept și în autoritatea deciziilor judecătorești, creând un precedent periculos. Soluționarea acestui conflict va stabili un etalon important pentru relația dintre puterile statului și va influența percepția publică asupra capacității sistemului judiciar de a-și impune drepturile legitime.
Următoarea etapă a procesului va fi judecarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie care va fi crucială. Concomitent, Curtea Constituțională va trebui să se pronunțe asupra conflictului juridic de natură constituțională sesizat de Guvern. Această decizie va clarifica limitele competențelor fiecărei puteri în materie bugetară și judiciară. Indiferent de rezultat, cazul va genera dezbateri intense despre independența Justiției, responsabilitatea fiscală și echilibrul constituțional.
Rămâne de văzut dacă se va ajunge la o soluție de compromis sau dacă una dintre puteri va prevala, cu consecințe pe termen lung pentru funcționarea statului român.