Canicula a dublat consumul european în șase ani
Consumul de energie al gospodăriilor din Uniunea Europeană, destinat funcționării aparatelor de aer condiționat, aproape s-a dublat în ultimii șase ani, atingând 80.400 terajouli (TJ) în 2024, față de 40.500 TJ în 2018. Această creștere semnificativă, conform datelor publicate de Eurostat miercuri, 8 iulie 2026, subliniază impactul valurilor de căldură asupra cererii de energie la nivel rezidențial.
„Creșterea constantă a consumului de energie pentru răcire reflectă nu doar îmbunătățirea nivelului de trai, ci și o adaptare necesară la schimbările climatice, cu veri tot mai fierbinți în Europa”, a declarat un purtător de cuvânt Eurostat, citat în raport. Această tendință este vizibilă în majoritatea statelor membre, cu excepția unor mici scăderi în 2020 și 2023, de 2,5% și, respectiv, 1,9% față de anii precedenți.
La nivelul Uniunii Europene, principalii consumatori de energie pentru răcirea spațiilor în 2024 au fost Italia, cu 26.300 TJ, Spania, cu 14.300 TJ, și Grecia, cu 11.900 TJ. Aceste țări, cunoscute pentru climatul lor mediteraneean, demonstrează o dependență crescută de sistemele de climatizare. În contrast, România a înregistrat o creștere mai modestă, de la 1.045 TJ în 2018 la 1.137 TJ în 2024, indicând o tendință ascendentă, dar la o scară mult mai redusă comparativ cu statele din sudul Europei. Această diferență poate fi atribuită, în parte, climei temperate a României, dar și unei penetrări mai scăzute a sistemelor de aer condiționat în gospodării până recent.
Analizând ponderea energiei utilizate pentru răcire în consumul final al gospodăriilor, se observă disparități majore. Cipru și Malta se situează pe primele locuri, cu 16%, respectiv 15% din consumul total de energie al gospodăriilor alocat răcirii. Grecia urmează cu 7,4%, în timp ce Spania și Italia au ponderi mai mici, de 2,5% și, respectiv, 2,3%. Aceste cifre, deși pot părea contradictorii cu volumele absolute de consum, relevă intensitatea utilizării aerului condiționat în raport cu alte nevoi energetice ale gospodăriilor din aceste țări insulare și peninsulare, unde verile sunt extrem de toride și prelungite. Pentru România, datele specifice privind ponderea procentuală nu au fost detaliate în mod explicit, însă, având în vedere consumul total relativ redus, este de așteptat ca și ponderea să fie sub media UE.
Comparativ, în 2024, principala utilizare a energiei de către gospodării în UE a fost pentru încălzirea locuințelor, reprezentând 61,5% din consumul final de energie în sectorul rezidențial. Încălzirea apei a reprezentat 15,6%. Cumulat, încălzirea spațiilor și a apei a constituit 77,1% din energia finală consumată de gospodăriile din UE. Această statistică subliniază că, deși răcirea devine o preocupare tot mai mare, încălzirea rămâne dominantă în balanța energetică a gospodăriilor europene, o realitate valabilă și în România, unde iernile sunt adesea geroase.
Experți în energie, precum Dr. Elena Popescu de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Energie (ICEMENERG) din România, subliniază că „impactul creșterii consumului pentru răcire asupra sistemului energetic național nu este încă la fel de pronunțat ca în țările mediteraneene, dar se observă o tendință accelerată. Pe măsură ce numărul aparatelor de aer condiționat crește, mai ales în aglomerările urbane, rețelele de distribuție vor fi supuse unor presiuni suplimentare în perioadele de vârf de consum estival.” Această analiză sugerează că, deși România nu este încă un lider în consumul de energie pentru răcire, ritmul de creștere este constant și necesită o planificare atentă a infrastructurii energetice.
De ce contează
Creșterea consumului de energie pentru răcirea locuințelor are implicații majore pentru rețelele energetice, politicile de mediu și costurile suportate de consumatori. Pe de o parte, impune necesitatea unor investiții sporite în capacități de producție și distribuție a energiei electrice, precum și în soluții de stocare. Pe de altă parte, accentuează urgența adoptării unor măsuri de eficiență energetică și de promovare a surselor regenerabile, pentru a contracara amprenta de carbon crescută. Pentru cetățeni, aceasta înseamnă facturi mai mari la energie și o presiune pe bugetele familiale, în special pentru cei cu venituri reduse, care ar putea fi nevoiți să aleagă între confort și costuri.
În perspectiva viitorului, tendința de creștere a consumului de energie pentru răcire este previzibilă, având în vedere proiecțiile privind schimbările climatice și intensificarea fenomenelor meteorologice extreme, inclusiv a valurilor de căldură. Comisia Europeană, prin Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD), încurajează soluții de răcire pasivă și sisteme de climatizare eficiente energetic. Rămâne de văzut în ce măsură statele membre, inclusiv România, vor reuși să implementeze aceste măsuri și să echilibreze cererea crescută cu o tranziție energetică durabilă, fără a compromite stabilitatea rețelelor sau accesibilitatea costurilor pentru populație.
Dezvoltarea rețelelor inteligente și promovarea tehnologiilor de răcire ecologice vor fi esențiale în gestionarea acestei provocări energetice în deceniile următoare.