Arbitrii români picați la testele fizice
Arbitrajul românesc se confruntă cu o situație delicată chiar înainte de debutul noului sezon competițional, după ce UEFA a anulat de urgență delegarea centralului Andrei Chivulete la meciul din primul tur preliminar al Europa League dintre Žilina și Hajduk Split. Decizia vine ca urmare a faptului că arbitrul bucureștean, alături de alți 14 oficiali, nu a reușit să promoveze testele fizice obligatorii, susținute în perioada 5-7 iulie 2026, la seminarul de vară al Comisiei Centrale a Arbitrilor (CCA), desfășurat la Mogoșoaia și Buftea. „Este o lovitură puternică pentru imaginea arbitrajului românesc, care arată că rigorile fizice impuse de UEFA și FRF sunt din ce în ce mai stricte”, a declarat un oficial sub protecția anonimatului, citat de GSP.ro.
Potrivit GSP.ro, locul lui Andrei Chivulete pentru partida programată pe 16 iulie în Slovacia a fost preluat de Horațiu Feșnic, arbitrul din Cluj-Napoca. Acesta va fi asistat de Valentin Avram și Alexandru Corb. Schimbările nu se opresc aici. Din brigada inițială a lui Chivulete, asistenții Radu Ghinguleac și Mircea Grigoriu au fost, de asemenea, retrași. Mai mult, nici cel de-al patrulea oficial, Radu Petrescu, nu a fost păstrat, deoarece și el a picat testele fizice, fiind înlocuit de Szabolcs Kovacs, fratele cunoscutului arbitru Istvan Kovacs. În camera VAR, Ovidiu Hațegan (arbitru video) și Iulian Dima (asistent video) își vor păstra pozițiile, colaborând cu noua brigadă de pe teren.
Conform informațiilor furnizate de Federația Română de Fotbal (FRF.ro), un total de 15 oficiali nu au reușit să finalizeze toate probele fizice și, implicit, nu au promovat testarea din 7 iulie. Lista arbitrilor centrali care nu au trecut testele îi include pe Radu Petrescu, Andrei Chivulete, Horia Mladinovici, Ionuț Coza, Bogdan Dumitrache, Marius Omuț, Ovidiu Mazilu și Cătălin Buși. Pe lângă aceștia, o listă de asistenți cu probleme cuprinde numele Radu Ghinguleac, Doru Lucaciu, Marius Marchidanu, Marius Bobe, Andrei Constantinescu, Raul Ghiciulescu și Alexandru Cerei. Acești 15 oficiali vor fi retestați, iar delegările la meciurile oficiale vor fi acordate doar după promovarea cu succes a probelor fizice.
Acest incident subliniază importanța tot mai mare acordată pregătirii fizice în arbitrajul modern, la nivel european. Regulamentele UEFA, transpuse și la nivel național de FRF și CCA, impun standarde riguroase de rezistență, viteză și agilitate, esențiale pentru a face față ritmului alert al jocurilor. Spre exemplu, arbitrii de elită UEFA trebuie să parcurgă distanțe considerabile, adesea peste 10-12 km pe meci, cu sprinturi repetate la intensitate maximă. Un studiu din 2024 al UEFA arăta că media distanței parcurse de un arbitru central în Liga Campionilor a crescut cu 15% în ultimii cinci ani, ajungând la aproximativ 10.8 km per meci, cu peste 20 de sprinturi la peste 20 km/h. Neîndeplinirea acestor cerințe poate afecta nu doar performanța individuală, ci și credibilitatea întregului sistem de arbitraj al unei federații.
Ultimul meci arbitrat de Andrei Chivulete a fost pe 23 martie 2026, duelul dintre Unirea Slobozia și Oțelul Galați (scor 2-1) din play-out-ul Superligii. La nivel european, ultima sa delegare a fost pe 11 decembrie 2025, la partida Lech Poznan – FSV Mainz 05 (scor 1-1) din UEFA Conference League, conform GSP.ro. Prin comparație, Horațiu Feșnic a avut o delegare europeană mai recentă, la începutul anului 2026, conducând meciul KRC Genk – Malmö FF (scor 2-1) din faza ligii Europa League, ceea ce sugerează o formă fizică superioară și o continuitate în activitatea internațională.
Situația actuală nu este singulară în istoria arbitrajului românesc. Au existat și în trecut cazuri de arbitri care nu au trecut testele fizice, însă numărul mare de oficiali afectați acum, inclusiv arbitri cu experiență internațională, ridică semne de întrebare. Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA) va trebui să analizeze cauzele acestor eșecuri – fie că este vorba de o pregătire individuală deficitară, fie de o posibilă adaptare a programelor de antrenament la noile cerințe. Un aspect important este și vârsta arbitrilor. Deși nu există o limită de vârstă rigidă impusă de UEFA, condiția fizică tinde să scadă odată cu vârsta, iar recuperarea devine mai dificilă, necesitând un efort de pregătire mai intens și mai bine structurat.
Acest eveniment reamintește că arbitrajul la nivel înalt este o profesie de atlet, nu doar de judecător al regulilor. Eșecul la testele fizice nu este doar o chestiune de performanță individuală, ci afectează direct posibilitatea arbitrilor români de a reprezenta țara în competițiile europene, diminuând numărul de delegări și, implicit, prestigiul arbitrajului autohton pe scena internațională. De asemenea, poate crea o presiune suplimentară asupra arbitrilor rămași în activitate, care trebuie să preia un volum mai mare de meciuri. CCA trebuie să gestioneze eficient retestările și să asigure că doar oficialii cu o condiție fizică ireproșabilă ajung să arbitreze la cel mai înalt nivel, atât în România, cât și în Europa.
**De ce contează** Acest episod subliniază importanța fundamentală a pregătirii fizice în arbitrajul modern, unde cerințele UEFA sunt din ce în ce mai exigente. Eșecul unui număr semnificativ de arbitri români la testele fizice nu afectează doar carierele individuale, ci și imaginea arbitrajului românesc la nivel internațional, reducând șansele României de a avea reprezentanți în fazele superioare ale competițiilor europene. Pentru fanii fotbalului, aceasta înseamnă că meciurile importante ar putea fi arbitrate de brigăzi străine, iar pentru arbitrii tineri, este un semnal clar că performanța fizică este la fel de crucială ca și cunoașterea regulamentului.
Pe termen scurt, oficialii picați la teste vor fi retestați, iar CCA va trebui să găsească soluții pentru a asigura o reprezentare adecvată în competițiile interne și europene. Rămâne de văzut dacă acest incident va determina o revizuire a programelor de pregătire fizică la nivelul Comisiei Centrale a Arbitrilor și dacă vor fi implementate măsuri mai stricte pentru monitorizarea condiției fizice a arbitrilor pe parcursul întregului sezon.
Întrebarea este dacă arbitrajul românesc va reuși să se adapteze rapid la standardele europene tot mai înalte, sau va continua să se confrunte cu astfel de provocări, afectându-și prezența pe scena internațională.