Interpretare abuzivă a Codului Fiscal de către ANAF
O campanie națională de controale fiscale, declanșată de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), vizează firmele care au accesat fonduri europene nerambursabile, punând sub semnul întrebării aplicarea facilității de scutire de impozit pentru profitul reinvestit. Această acțiune a generat deja decizii de impunere de milioane de lei, deși legislația fiscală, în vigoare din 2014, nu prevede nicio limitare a facilității în funcție de sursa de finanțare a investițiilor. Potrivit Digi24 și Economica.net, companiile sunt acum sancționate pentru o interpretare a legii pe care însăși ANAF și Ministerul Finanțelor au validat-o anterior.
Controversa centrală se învârte în jurul Articolului 22 din Codul fiscal, care scutește de impozit profitul investit în echipamente și programe informatice puse în funcțiune. Normele metodologice de aplicare (HG 1/2016, pct. 11 alin. 2) stipulează explicit că profitul se determină „fără a lua în considerare sursele proprii sau atrase de finanțare” ale activelor. Cu toate acestea, inspectorii fiscali aplică o interpretare contrară, împărțind investiția după sursa banilor și anulând facilitatea pentru partea finanțată din granturi europene, conform HotNews.ro și Economica.net. Această abordare retroactivă contrazice nu doar litera legii, ci și răspunsurile scrise furnizate de ANAF și Ministerul Finanțelor contribuabililor, care confirmau aplicabilitatea facilității „indiferent de sursele de finanțare”.
Situația este agravată de calcularea unor accesorii semnificative. Pe lângă debitele principale, ANAF calculează dobânzi de 0,02% pe zi și penalități de întârziere de 0,01% pe zi. Mai mult, pentru sumele stabilite la control, poate fi aplicată penalitatea de nedeclarare de 0,08% pe zi, ajungând la un total de aproximativ 0,1% pe zi, echivalentul a circa 36,5% pe an. Dat fiind că interpretarea este schimbată retroactiv, afectând ani fiscali anteriori, accesoriile pot atinge frecvent 30-50% din debitul principal la momentul comunicării deciziei și, în timp, pot depăși debitul însuși. Pentru un IMM, o astfel de creanță neașteptată poate echivala cu o condamnare la insolvență sau faliment, subliniază Digi24.
Camera Consultanților Fiscali (CCF), organismul profesional care reunește consultanții fiscali din România, a semnalat oficial această problemă. Prin adresa nr. 10160/21.01.2026, CCF a sesizat Ministrul Finanțelor și Președintele ANAF, descriind „multiple verificări fiscale derulate la nivel național”, „numeroase sesizări primite de la membri” și „abordări neunitare și chiar contradictorii” în aplicarea art. 22. Documentul, public pe site-ul CCF din ianuarie 2026, a evidențiat chiar opinii contrare între structurile de asistență ale ANAF și Direcția de legislație din Ministerul Finanțelor, pe de o parte, și organele de control, pe de altă parte. CCF a cerut clarificare urgentă, suspendarea controalelor și sesizarea Comisiei Fiscale Centrale – un mecanism creat prin OMF 1059/2021 tocmai pentru rezolvarea unor astfel de divergențe, conform HotNews.ro și Economica.net.
În ciuda acestei sesizări inițiale, și a unei a doua adrese (nr. 10311/10.02.2026) transmisă de CCF la trei săptămâni distanță, la aproape șase luni de la prima intervenție, nu există nicio soluție publicată a Comisiei Fiscale Centrale și nicio clarificare oficială opozabilă structurilor de control. Mai mult, în Strategia fiscal-bugetară 2026-2028, publicată în martie 2026, Ministerul Finanțelor anunță o „analiză a eficienței scutirii de impozit pentru profitul reinvestit”, ceea ce, conform Digi24, sugerează o potențială restrângere a facilității în loc de o clarificare a aplicării sale actuale. Această lipsă de acțiune creează un vid legislativ în care fiecare echipă de control își aplică propria interpretare, generând insecuritate juridică, litigii costisitoare și blocaje de conturi pentru contribuabili.
Președintele ANAF, Adrian Nica, a declarat public la sfârșitul lunii ianuarie 2026, în cadrul unei conferințe de fiscalitate, că a „dispus întreruperea controalelor până la clarificarea situației”. Cu toate acestea, deciziile de impunere au continuat să fie emise până în prezent, chiar și după această promisiune publică, așa cum reiese din relatările HotNews.ro și Economica.net. Această situație demonstrează o discrepanță între declarațiile oficiale și practica administrativă, lăsând companiile într-o stare de incertitudine și sub presiunea unor obligații fiscale neașteptate.
Contextul economic este deja dificil pentru mediul de afaceri românesc. Cifrele oficiale ale Registrului Comerțului arată o presiune record: în 2025, 7.553 de firme și PFA-uri au intrat în insolvență/faliment (creștere de 3,84% față de 2024), 51.805 firme au fost dizolvate în primele 11 luni (plus 26,23% față de 2024), 19.586 și-au suspendat activitatea (plus 4,65%), iar 83.232 au fost radiate. Anul 2026 a început chiar mai prost, cu dizolvări crescând cu 20,73% și radieri cu peste 6% în primele patru luni față de aceeași perioadă din 2025, conform datelor citate de Digi24.
Într-un asemenea climat, acțiunea ANAF este considerată de mediul de afaceri drept contraproductivă. România a depus eforturi considerabile pentru a atrage fonduri europene, iar acum, prin această interpretare retroactivă, practic le impozitează, descurajând investițiile și crearea de locuri de muncă. Mesajul transmis antreprenorilor este că investiția cu sprijin european devine o țintă, nu un avantaj. Companiile afectate sunt determinate să utilizeze toate căile legale, inclusiv contestații administrative, acțiuni în contencios și, dacă va fi necesar, sesizarea instituțiilor europene, pentru a demonstra că facilitatea profitului reinvestit nu depinde de sursa banilor, așa cum prevede legea.
De ce contează
Această situație creează o insecuritate juridică profundă, descurajând investițiile și subminând încrederea antreprenorilor în stabilitatea fiscală a României. Anularea retroactivă a unei facilități fiscale esențiale pentru beneficiarii de fonduri europene nu doar că pune în pericol mii de IMM-uri, dar și compromite eforturile naționale de absorbție a fondurilor UE. Practic, statul român pedepsește inițiativa antreprenorială și utilizarea banilor europeni, transformând o oportunitate de dezvoltare într-un risc fiscal major. Consecințele se resimt direct în lichiditatea firmelor, în capacitatea lor de a se dezvolta și, implicit, în creșterea economică.
Soluționarea acestei crize nu necesită legi noi, ci respectarea legilor existente. Comisia Fiscală Centrală, prin OMF 1059/2021, are mandatul de a tranșa interpretările divergente printr-o soluție unitară, opozabilă tuturor structurilor ANAF. De asemenea, organele de control sunt obligate, conform Codului de procedură fiscală, să respecte opiniile scrise emise de propriile structuri de asistență și de Ministerul Finanțelor. Până la punerea în mișcare a acestor mecanisme, fiecare zi de inacțiune instituțională se traduce în acumularea de accesorii, blocarea conturilor și împingerea firmelor către insolvență, doar pentru că au investit.
Această situație nu doar că aduce prejudicii economice imediate, dar erodează și reputația României ca destinație sigură pentru investiții europene și locale, lăsând deschisă întrebarea dacă statul își dorește cu adevărat să sprijine mediul de afaceri sau să-l sufocă prin arbitrariu fiscal.