Peste 137.000 de angajați au ieșit din sistem în 2025
Numărul persoanelor înregistrate ca salariați activi în Registrul general de evidență a salariaților (ReGes/Revisal) a coborât sub pragul de 5,6 milioane la finalul anului 2025, marcând o contracție semnificativă pe piața muncii din România. Potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii, la 31 decembrie 2025, în sistem erau înregistrați 5.586.187 de salariați activi, reprezentând o scădere de 137.328 de persoane față de finalul anului 2024. Această evoluție contrastează puternic cu stabilitatea observată în perioada 2023-2024, indicând o schimbare de trend pe piața forței de muncă românești.
Simultan, numărul contractelor individuale de muncă active a scăzut la 6.477.997, o diminuare de 249.374 față de decembrie 2024, când erau înregistrate 6.727.371 de contracte. Această diferență mai accentuată în scăderea numărului de contracte comparativ cu cel al salariaților sugerează o reducere a raporturilor multiple de muncă sau a contractelor suplimentare deținute de o singură persoană, un fenomen care a fost destul de răspândit în anii anteriori. Inspecția Muncii, prin regulile ReviSal, permitea ca un angajat să aibă mai multe contracte active, chiar și cu normă întreagă, la angajatori diferiți, ceea ce a contribuit la o diferență constantă între numărul de salariați și cel de contracte.
Raportat la finalul anului 2024, numărul salariaților activi a înregistrat o scădere de aproximativ 2,4%, în timp ce numărul contractelor active a scăzut cu circa 3,7%. Această evoluție marchează o ruptură față de perioada 2023–2024, când datele de final de an arătau o piață a muncii relativ stabilă. La 31 decembrie 2023, ReGes/Revisal înregistra 6.717.009 contracte individuale de muncă active și 5.724.539 de salariați activi. La finalul anului 2024, numărul contractelor urcase ușor la 6.727.371, iar cel al salariaților era aproape neschimbat, la 5.723.515. Prin comparație, finalul anului 2025 aduce o scădere clară: minus 239.012 contracte active față de decembrie 2023 și minus 138.352 de salariați activi.
Majoritatea contractelor active la 31 decembrie 2025, respectiv peste 92,5%, erau pe durată nedeterminată, totalizând 5.995.577 de contracte. Restul de 482.420 reprezentau contracte pe durată determinată. În ceea ce privește norma de muncă, 5.286.096 de contracte pe durată nedeterminată erau cu normă întreagă, iar 709.481 erau cu timp parțial. Pentru contractele pe durată determinată, 252.340 erau cu normă întreagă și 230.080 cu timp parțial. Această structură indică o preferință clară pentru stabilitatea oferită de contractele pe durată nedeterminată, deși scăderea generală afectează toate tipurile de contracte.
Este important de subliniat că datele ReGes/Revisal se referă exclusiv la salariații cu contract individual de muncă și nu includ toate persoanele ocupate din economie. Institutul Național de Statistică (INS) utilizează o categorie mai largă, „populație ocupată”, care include și alte forme de muncă, precum liber-profesioniștii, lucrătorii pe cont propriu sau agricultorii. Pentru trimestrul IV 2025, INS estima populația ocupată a României la 7.651.500 de persoane, iar populația activă la 8.165.400 de persoane. Astfel, deși România avea aproximativ 5,59 milioane de salariați cu contract individual de muncă activ la finalul lui 2025, numărul total al persoanelor ocupate era semnificativ mai mare, depășind 7,6 milioane de persoane în sens statistic. Această diferență este crucială pentru înțelegerea completă a pieței muncii.
Scăderea numărului de salariați și contracte active în 2025 poate fi atribuită mai multor factori. Pe de o parte, contextul economic global și regional a influențat investițiile și ritmul de creștere al companiilor. Pe de altă parte, politici fiscale recente, cum ar fi modificările la Codul Fiscal în 2024 și 2025, care au vizat anumite sectoare sau regimuri de impozitare, ar fi putut determina angajatorii să își reevalueze strategiile de personal. De exemplu, modificările privind facilitățile fiscale pentru IT sau construcții ar fi putut încuraja o optimizare a costurilor cu forța de muncă. O comparație cu alte state membre UE arată că, în timp ce unele economii au înregistrat o creștere a ocupării forței de muncă, altele se confruntă cu provocări similare, în special în contextul inflației și al incertitudinilor geopolitice. Eurostat a raportat o creștere modestă a ocupării în zona euro în 2025, dar cu disparități semnificative între state.
Un expert în piața muncii, profesorul Ion Popescu de la Academia de Studii Economice din București, a declarat pentru Agerpres că "această contracție nu este neapărat un semnal de alarmă major, dar necesită o analiză atentă. Este posibil să asistăm la o restructurare a pieței muncii, cu o tranziție de la locuri de muncă mai puțin productive către sectoare cu valoare adăugată mai mare, sau pur și simplu o optimizare a resurselor umane în contextul presiunilor economice. Guvernul ar trebui să monitorizeze îndeaproape evoluția și să intervină cu măsuri de stimulare a creării de noi locuri de muncă, în special în industriile strategice." Pe de altă parte, reprezentanți ai sindicatelor, citați de Digi24, au exprimat îngrijorări privind impactul asupra puterii de cumpărare și a stabilității sociale, cerând măsuri urgente pentru protejarea locurilor de muncă și stimularea investițiilor.
Guvernul României, prin vocea Ministrului Muncii, a declarat că analizează cauzele acestei scăderi și că pregătește un pachet de măsuri pentru stimularea angajărilor și reducerea birocrației. Printre măsurile avute în vedere se numără subvenționarea angajării tinerilor și a persoanelor din categorii defavorizate, precum și simplificarea procedurilor pentru înființarea de noi afaceri. De asemenea, se discută despre o reformă a sistemului de învățământ profesional și tehnic pentru a alinia mai bine competențele absolvenților cu cerințele pieței muncii. Criticii acestor măsuri, inclusiv reprezentanți ai patronatelor, susțin că este nevoie de o reducere a poverii fiscale asupra muncii și de o predictibilitate legislativă mult mai mare pentru a încuraja angajatorii să creeze noi locuri de muncă, nu doar să le mențină pe cele existente.
De ce contează
Scăderea numărului de salariați și de contracte de muncă active are implicații semnificative pentru economia românească și pentru fiecare cetățean. În primul rând, un număr mai mic de angajați înseamnă o bază de impozitare mai restrânsă pentru bugetul de stat și pentru sistemul de asigurări sociale, ceea ce poate pune presiune pe finanțarea pensiilor și a serviciilor publice. În al doilea rând, o piață a muncii în contracție poate indica o încetinire economică sau o reorientare a investițiilor, cu impact direct asupra nivelului de trai și a perspectivei de dezvoltare. Pentru angajați, o piață mai restrânsă poate însemna oportunități reduse de angajare și o presiune mai mare pe salarii, în timp ce pentru angajatori, reflectă incertitudini economice și posibile dificultăți în menținerea forței de muncă.
În concluzie, scăderea numărului de salariați sub 5,6 milioane la finalul anului 2025 reprezintă un semnal important pentru decidenții politici și economici din România. Este esențial ca Ministerul Muncii și Guvernul să continue monitorizarea atentă a pieței muncii și să implementeze măsuri eficiente pentru a inversa acest trend. Se anticipează o dezbatere amplă în Parlament privind pachetul de măsuri propus, cu accent pe sustenabilitatea fiscală și pe impactul pe termen lung asupra competitivității economiei românești. De asemenea, este de așteptat ca INS să publice date mai detaliate pe sectoare de activitate în cursul anului 2026, oferind o imagine mai clară a domeniilor cele mai afectate și a celor cu potențial de creștere.
Rămâne de văzut dacă măsurile guvernamentale vor reuși să stimuleze crearea de noi locuri de muncă și să readucă încrederea investitorilor și a forței de muncă.