Instituții publice au direcționat persoane vulnerabile
Renate Weber, Avocatul Poporului, a declarat că autoritățile statului au avut o responsabilitate majoră în cazul așezământului neautorizat de la Dumbrava, județul Bihor, administrat de Viorel Pașca. Potrivit unui interviu acordat HotNews, Weber susține că instituții publice ar fi trimis acolo persoane vulnerabile, deși locația nu funcționa ca serviciu social autorizat. „Problema centrală identificată de Avocatul Poporului a fost chiar rolul instituțiilor statului, despre care spun că au fost cumva complice”, a afirmat Renate Weber.
Investigația Avocatului Poporului a demarat în primăvara anului 2025, ca parte a unei anchete mai ample privind lipsa locurilor în centrele pentru persoane cu dizabilități. Reprezentanții instituției au început verificările în urma relatărilor despre modul în care bolnavi și persoane vulnerabile din mai multe județe ajungeau la casele lui Viorel Pașca. Primele vizite la fața locului nu au fost edificatoare, deoarece reprezentantele Avocatului Poporului ar fi fost conduse doar în zonele pe care Pașca a dorit să le arate. Ulterior, analiza a fost extinsă pe măsură ce s-au înmulțit informațiile despre persoane trimise la Dumbrava fără o cunoaștere clară a destinației.
Practica descoperită de Avocatul Poporului era mult mai răspândită decât un simplu caz local. Renate Weber a descris situația, conform HotNews, ca fiind una în care unele spitale trimiteau pacienți la Dumbrava, iar Poliția ar fi dus acolo persoane fără adăpost din zone îndepărtate ale țării. Weber a caracterizat locul drept „ca o colonie”, sugerând că autoritățile fie nu s-au implicat suficient, fie au contribuit prin pasivitate la menținerea acestei situații. Într-o adresă transmisă în iunie 2025 Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), Avocatul Poporului consemna că în centrul neautorizat se aflau 329 de persoane, dintre care peste 70% proveneau din alte județe, iar 79% ar fi fost aduse cu ambulanța. Documentul sublinia că, în lipsa locurilor disponibile în centre rezidențiale publice, persoane vulnerabile erau direcționate din spitale către județul Bihor.
Serviciul de Ambulanță Bihor a confirmat pentru Avocatul Poporului că pacienții ajungeau în centrele lui Viorel Pașca la solicitarea medicilor din spitalele în care erau internați. Printre unitățile medicale menționate în documentele Avocatului Poporului se numără și trei spitale din București: Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul Pantelimon”, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC Osteoarticular „Foișor”. Renate Weber a subliniat că, în cazul persoanelor care afirmau că au venit de bunăvoie, instituția nu putea interveni peste voința lor. Însă, situația se schimbă radical atunci când este vorba despre persoane fără discernământ, cu nevoi speciale sau trimise de instituții publice către un loc neautorizat.
Avocatul Poporului a pus sub semnul întrebării ideea că toate persoanele ajunse la Dumbrava ar fi fost acolo voluntar. „Nu toată lumea era acolo de bunăvoie”, a afirmat Weber, argumentând că nu toate cazurile puteau fi explicate prin consimțământ, mai ales când era vorba despre pacienți transferați de spitale sau oameni ai străzii duși de Poliție din alte zone ale țării. Problema, în opinia sa, nu era doar lipsa de locuri în sistemul public, ci și acceptarea de către instituții a unei soluții informale – trimiterea oamenilor într-un spațiu care nu avea autorizație de funcționare ca serviciu social. Avocatul Poporului a transmis adrese prin care a cerut spitalelor să nu mai transfere legal pacienți către astfel de centre neautorizate.
Renate Weber a explicat că Avocatul Poporului nu avea atribuții de sancționare directă, ci putea sesiza autoritățile competente. În acest caz, constatările au fost transmise către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, precum și spitalelor implicate în transferuri. Întrebată despre raportul dintre responsabilitatea lui Viorel Pașca și cea a statului, Weber a precizat că aspectele penale trebuie clarificate de ancheta DIICOT în curs. Cu toate acestea, ea a insistat că responsabilitățile administrative ar fi trebuit stabilite cu mult timp înainte, deoarece Pașca a fost lăsat să funcționeze ani de zile fără autorizație. „Niciodată nimeni nu a făcut nimic”, a adăugat Avocatul Poporului.
Weber nu a exclus ipoteza ca Viorel Pașca să fi pornit de la intenția de a ajuta oameni abandonați de sistem, dar a accentuat că acest lucru nu elimină responsabilitatea autorităților care au permis funcționarea unui asemenea mecanism în afara cadrului legal. În opinia sa, răspunderea nu poate fi plasată exclusiv în sarcina lui Pașca, deoarece statul a știut, a tolerat și a folosit, prin propriile instituții, această soluție informală, transformând-o într-o practică sistemică. Această situație subliniază o deficiență majoră în sistemul de asistență socială din România, unde lipsa acută de locuri în centrele autorizate, estimată la mii de locuri la nivel național conform rapoartelor din 2024 ale Ministerului Muncii, a condus la apariția și perpetuarea unor astfel de așezăminte neautorizate.
Declarațiile lui Renate Weber vin în contextul dosarului DIICOT privind casele administrate de Viorel Pașca în Bihor. Procurorii îl acuză pe acesta și pe apropiații săi de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de persoane, respectiv complicitate la trafic de persoane, în legătură cu modul în care ar fi fost gestionate persoanele vulnerabile adăpostite la Dumbrava. Viorel Pașca și membrii familiei sale au negat acuzațiile, susținând că au îngrijit oameni abandonați de sistem, trimiși inclusiv de instituții ale statului. Tribunalul București a respins inițial cererea DIICOT de arestare preventivă și a dispus cercetarea lor sub control judiciar, o decizie care, la momentul relatărilor, nu era definitivă.
De ce contează
Acest caz subliniază o problemă sistemică profundă în România: incapacitatea statului de a oferi servicii sociale adecvate pentru persoanele vulnerabile. Faptul că instituții publice au direcționat pacienți și persoane fără adăpost către un centru neautorizat indică o complicitate instituțională gravă și o eludare a legii. Consecințele se răsfrâng direct asupra vieții și demnității cetățenilor, care, în loc să primească îngrijire și protecție, sunt expuși unor riscuri majore. Această situație erodează încrederea publică în instituțiile statului și scoate în evidență necesitatea urgentă a reformării sistemului de asistență socială.
Situația de la Dumbrava ridică semne de întrebare serioase cu privire la modul în care autoritățile române gestionează cazurile persoanelor cu dizabilități și ale celor vulnerabile. Rămâne de văzut dacă ancheta penală va aduce la lumină toate responsabilitățile individuale și instituționale și dacă vor fi luate măsuri concrete pentru prevenirea unor situații similare. Este esențial ca Ministerul Muncii și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități să implementeze un plan național coerent pentru dezvoltarea de centre rezidențiale autorizate și pentru monitorizarea strictă a tuturor serviciilor sociale, astfel încât niciun cetățean să nu mai fie abandonat sau direcționat către structuri ilegale.
De asemenea, este imperios necesară o campanie de informare publică despre drepturile persoanelor vulnerabile și despre modalitățile legale de accesare a serviciilor de asistență socială.