O fosilă reinterpretată rescrie istoria carnivorelor miocene
Cercetători spanioli au anunțat descoperirea unei noi specii de mamifer carnivor, denumită „câine-urs”, cu o vechime estimată la 15,9 milioane de ani. Această descoperire, detaliată de Euronews și preluată de Mediafax, provine dintr-un craniu fosilizat găsit inițial în anii 1990, în timpul săpăturilor de la situl Els Casots din Spania. La momentul inițial al descoperirii, oamenii de știință au catalogat eronat specimenul ca aparținând unui exemplar deja cunoscut din genul Paludocyon, o ipoteză bazată pe rămășițe fragmentare găsite în regiune și în alte țări. "Am crezut inițial că este un exemplar comun, dar o reevaluare atentă a dezvăluit unicitatea sa," a declarat un membru al echipei de cercetare, subliniind importanța revizuirii continue a colecțiilor paleontologice.
Situl fosil Els Casots s-a impus de-a lungul timpului ca un reper fundamental pentru perioada miocenă în Europa, oferind o perspectivă valoroasă asupra faunei antice. Craniul a rămas depozitat timp de aproape două decenii, fără a fi supus unei analize aprofundate. Abia în 2014, în contextul pregătirii unei teze de doctorat, un cercetător a reexaminat craniul și a realizat că acesta nu corespunde descrierilor speciilor cunoscute. Această reevaluare a marcat începutul unei investigații de doi ani, care a culminat cu confirmarea existenței unei specii complet noi.
Noua specie a fost denumită Paludocyon moyasolai, în onoarea paleontologului Salvador Moyà-Solà, recunoscând contribuțiile sale semnificative în domeniu. Spre deosebire de alte exemplare din genul Paludocyon, care puteau atinge dimensiunile unui leu sau tigru și o greutate de aproape 200 de kilograme, acest "câine-urs" nou descoperit era semnificativ mai mic. Conform estimărilor cercetătorilor, avea dimensiunea unui câine mare, cântărind între 50 și 70 de kilograme, și era probabil mai puțin musculos decât rudele sale gigantice. Această diferență de dimensiune a fost unul dintre primele indicii că specimenul nu aparținea unei specii deja descrise.
Rămășițele recuperate includ craniul, o mare parte a dentiției și un molar inferior izolat, un material suficient pentru a oferi detalii esențiale despre anatomia și dieta animalului. Un aspect notabil care a atras atenția echipei a fost dezvoltarea neobișnuită a molarilor posteriori: un al doilea molar superior deosebit de lat și un al treilea molar mai mare decât media genului. Această structură dentară sugerează o dietă variată, indicând că Paludocyon moyasolai era un vânător mezocarnivor, capabil să captureze pradă mică și mijlocie, precum căprioare primitive, bovide și porci ancestrali. Cu toate acestea, nu era cel mai puternic prădător din mediul său, ceea ce sugerează o nișă ecologică specifică.
Mediul în care trăia acest "câine-urs" acum aproximativ 15,9 milioane de ani, în timpul Miocenului, era radical diferit de peisajul actual al Peninsulei Iberice. Zona era o lagună puțin adâncă, înconjurată de o pădure tropicală luxuriantă, un ecosistem bogat populat de crocodili, șerpi, pești și o diversitate remarcabilă de mamifere. Acest mediu acvatic a jucat un rol crucial în conservarea excepțională a fosilelor. După moartea animalelor, corpurile lor au fost prinse în noroiul de pe fundul lagunei, protejându-le de descompunere și permițând o conservare aproape intactă a structurilor osoase, un fenomen rar și valoros pentru paleontologi. Această particularitate a sitului Els Casots îl face un loc de referință mondial pentru studiul acestei noi specii.
Descoperirea Paludocyon moyasolai se integrează într-un efort de cercetare mai amplu, vizând înțelegerea modului în care comunitățile de carnivore mari erau organizate și interacționau în Peninsula Iberică în timpul Miocenului. Aceasta aduce noi date despre diversitatea faunistică a acelei perioade și contribuie la completarea arborelui filogenetic al carnivorelor. În plus, evidențiază importanța reanalizării colecțiilor muzeale existente, unde specimenele pot ascunde încă secrete nedescoperite, așteptând o nouă perspectivă științifică. În România, deși nu au fost descoperite specii similare de "câine-urs", siturile paleontologice din depresiunea Hațeg sau de la Ohaba-Ponor au oferit fosile unice de dinozauri și mamifere miocene, demonstrând o bogată istorie geologică și faunistică, comparabilă în complexitate cu cea iberică.
De ce contează
Această descoperire este crucială pentru înțelegerea evoluției mamiferelor carnivore și a ecosistemelor miocene din Europa. Reinterpretarea unui specimen vechi subliniază valoarea colecțiilor paleontologice existente și necesitatea reexaminării periodice a acestora. Ea oferă noi perspective asupra diversității biologice trecute și a modului în care speciile s-au adaptat la medii în schimbare. Pentru public, ea ilustrează procesul dinamic al științei, unde ipotezele sunt constant testate și revizuite, aducând la lumină noi capitole din istoria vieții pe Pământ.
Următorii pași pentru cercetători includ analize detaliate ale altor fosile din situl Els Casots, în căutarea unor noi indicii despre comportamentul, dieta și relațiile ecologice ale Paludocyon moyasolai cu alte specii contemporane. De asemenea, vor fi efectuate studii comparative cu fosile de carnivore din alte regiuni miocene ale Europei pentru a stabili conexiuni biogeografice și a înțelege mai bine migrațiile și dispersia acestor animale. Această muncă va contribui la o imagine mai completă a paleobiogeografiei și paleoecologiei continentului, deschizând noi direcții de cercetare și posibile noi descoperiri în anii următori.
Este posibil ca analize ADN, dacă materialul o permite, să ofere și mai multe detalii despre filogenia acestei specii.