Dezechilibre externe persistente, doar Grecia stă mai rău
România s-a clasat pe locul al doilea în Uniunea Europeană în ceea ce privește deficitul de cont curent în primul trimestru al anului 2026, înregistrând un minus de 5,3 miliarde de euro. Această performanță plasează țara noastră imediat după Grecia, care a raportat un deficit de 6,6 miliarde de euro, conform datelor publicate vineri, 3 iulie 2026, de Eurostat. Situația subliniază o persistență a dezechilibrelor externe, cu România alăturându-se Greciei, Croației și Bulgariei în grupul statelor membre cu cele mai mari deficite.
Analiza detaliată a Eurostat indică zece state membre cu deficite de cont curent în primele trei luni ale anului, în timp ce șaisprezece țări au înregistrat excedente. Datele pentru Franța nu au fost disponibile în acest raport. Pe lângă România și Grecia, Croația a înregistrat un deficit de 3,4 miliarde de euro, iar Bulgaria de 2,4 miliarde de euro. Această poziționare a României, repetată în rapoartele recente, este un semnal de alarmă pentru stabilitatea macroeconomică pe termen lung, arătând o dependență continuă de finanțarea externă.
La polul opus, cele mai mari excedente de cont curent au fost consemnate de Germania, cu un plus impresionant de 61,8 miliarde de euro, Țările de Jos (26,3 miliarde de euro) și Irlanda (17,4 miliarde de euro). Pe lista statelor cu excedent se mai regăsesc Danemarca (9,2 miliarde de euro), Spania (8,9 miliarde de euro), Suedia (8,8 miliarde de euro) și Austria (7,3 miliarde de euro). Aceste cifre ilustrează o diviziune clară în cadrul blocului comunitar, cu economii puternic exportatoare generând surplusuri semnificative, în timp ce altele se confruntă cu presiuni de finanțare externă.
La nivelul întregii Uniuni Europene, primul trimestru din 2026 a adus un excedent de cont curent de 113,4 miliarde de euro, echivalentul a 2,4% din PIB. Această valoare reprezintă o creștere față de trimestrul al patrulea din 2025, când excedentul fusese de 99,2 miliarde de euro (2,1% din PIB). Această îmbunătățire la nivelul UE a fost susținută, în principal, de o creștere a excedentului pe zona serviciilor, care a urcat de la 43,9 miliarde de euro la 52,1 miliarde de euro.
În contrast, excedentul pe zona bunurilor s-a redus de la 89 de miliarde de euro la 66,7 miliarde de euro, indicând o reorientare a dinamicii comerțului extern al UE. De asemenea, soldul veniturilor primare a trecut de la un deficit de 4,3 miliarde de euro în T4 2025 la un excedent de 25,3 miliarde de euro în T1 2026. Pe de altă parte, deficitul pe zona veniturilor secundare s-a adâncit ușor, de la 29,4 miliarde de euro la 30,7 miliarde de euro în aceeași perioadă. Aceste ajustări interne arată o anumită reziliență a economiei europene, chiar dacă nu toate statele membre beneficiază în egală măsură.
Uniunea Europeană a înregistrat cele mai mari excedente de cont curent în relația cu Regatul Unit (72,8 miliarde de euro), Elveția (38,7 miliarde de euro), Brazilia (11,1 miliarde de euro) și Canada (10,1 miliarde de euro). Pe de altă parte, cele mai mari deficite au fost consemnate în relația cu China (66,3 miliarde de euro), Statele Unite (15,8 miliarde de euro), centrele financiare offshore (1,5 miliarde de euro) și India (1,1 miliarde de euro). Această structură a relațiilor comerciale și financiare externe a UE subliniază dependența de anumite piețe și parteneri.
Persistența deficitului de cont curent al României la un nivel atât de ridicat, fiind al doilea din UE, este un indicator al unor vulnerabilități structurale. Acesta reflectă un decalaj semnificativ între economiile mature, orientate spre exporturi cu valoare adăugată mare, și cele cu o bază industrială mai puțin diversificată și o dependență mai mare de importuri. Deși guvernul a inițiat reforme, cum ar fi cele din PNRR, impactul lor asupra reducerii dezechilibrelor externe este încă limitat, iar presiunea asupra leului și a ratei inflației rămâne o preocupare centrală pentru Banca Națională a României.
De ce contează
Acest deficit ridicat de cont curent al României este un indicator crucial al sănătății economice. El arată că țara consumă și importă mai mult decât produce și exportă, finanțând diferența prin împrumuturi externe. Pe termen lung, acest lucru poate duce la o creștere a datoriei externe, o vulnerabilitate sporită la șocurile economice globale și o presiune constantă asupra cursului de schimb. Pentru cetățenii obișnuiți, aceasta se poate traduce prin inflație mai mare, costuri de finanțare mai ridicate și o putere de cumpărare erodată, afectând direct nivelul de trai și stabilitatea economică personală și națională.
Perspectiva pe termen mediu indică necesitatea unor măsuri fiscale și structurale mai ferme pentru a corecta aceste dezechilibre. Guvernul României se confruntă cu provocarea de a stimula producția internă, de a crește competitivitatea exporturilor și de a atrage investiții directe străine care să genereze valoare adăugată. Fără o abordare coerentă și susținută, riscul ca România să rămână un importator net de capital și bunuri, cu un deficit de cont curent persistent, este semnificativ.
Monitorizarea atentă a politicilor fiscale și monetare, alături de implementarea reformelor structurale, va fi esențială pentru a îmbunătăți poziția externă a țării și a asigura o creștere economică durabilă în anii următori.