Schimbare constituțională pentru descurajarea Rusiei
Lituania, o țară baltică membră NATO, ia în considerare eliminarea interdicției constituționale privind găzduirea de arme nucleare și baze militare străine, o decizie strategică menită să întărească descurajarea în fața amenințărilor rusești. Această inițiativă, anunțată de președintele Gitanas Nauseda vineri, 3 iulie 2026, vine la scurt timp după ce Finlanda, o altă vecină a Rusiei, a luat o decizie similară. Potrivit unui raport al postului de radio de stat LRT, citat de Euronews, Nauseda a declarat că articolul 137 din Constituția Lituaniei, care interzice explicit desfășurarea armelor de distrugere în masă și înființarea de baze militare străine, a devenit „depășit” și „învechit” în contextul geopolitic actual.
Președintele Nauseda a subliniat că liderii politici de top ai țării baltice au căzut de acord în principiu asupra necesității modificării Constituției. „Constituția noastră a fost scrisă când circumstanțele geopolitice erau total diferite”, a afirmat Nauseda, reflectând o schimbare profundă de percepție a securității regionale. Mișcarea Lituaniei urmează exemplul Finlandei, care a votat recent pentru ridicarea interdicției de lungă durată privind armele nucleare, permițând țării să primească, să transporte și să faciliteze circulația acestora pe teritoriul său, ca parte a apărării aliate. Această nouă măsură finlandeză a intrat în vigoare miercuri, 1 iulie 2026, și a provocat reacții virulente din partea Rusiei.
Contextul regional este tensionat, Lituania fiind înconjurată de un arsenal nuclear desfășurat în exclava rusă Kaliningrad și în Belarus, cel mai puternic aliat al Moscovei. Țara baltică găzduiește deja un grup de luptă multinațional NATO, cu o prezență permanentă de până la 5.000 de soldați germani, conform informațiilor din sursele citate. Această prezență militară, deși semnificativă, este considerată insuficientă de către autoritățile lituaniene pentru a contracara pe deplin amenințarea percepută din partea Rusiei. Decizia Finlandei de a permite arme nucleare pe teritoriul său a generat furie la Moscova, prim-vicepreședintele Comitetului de Apărare al Dumei de Stat a Rusiei, Aleksey Zhuravlyov, acuzând Finlanda că devine „o a doua Ucraină” și amenințând deschis cu distrugerea unei jumătăți din țară. Astfel de declarații amplifică presiunea asupra statelor baltice de a-și reconsidera politicile de apărare.
Opțiunea Lituaniei de a permite amplasarea de arme nucleare și baze străine este o decizie cu implicații majore pentru arhitectura de securitate a Europei de Est. Deși nu există un consens general în cadrul NATO privind staționarea permanentă de arme nucleare în statele membre noi, discuțiile pe această temă s-au intensificat după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. Potrivit unei analize a Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din 2023, o astfel de decizie ar putea fi văzută ca o escaladare de către Rusia, dar și ca o măsură esențială de descurajare pentru statele de pe flancul estic al NATO, care se simt direct amenințate. Diferența crucială față de situația Finlandei este că, în cazul Lituaniei, este vorba despre o modificare constituțională, iar procesul legislativ ar putea fi mai complex. Rămâne de văzut dacă schimbarea va fi făcută printr-un vot parlamentar, similar cu Finlanda, sau dacă va fi necesar un referendum național, o opțiune care ar implica o dezbatere publică mai amplă și un sprijin popular mai puternic.
În contextul istoric, Lituania a fost sub ocupație sovietică până în 1990, iar teama de o potențială agresiune rusă este adânc înrădăcinată în conștiința națională. Aderarea la NATO în 2004 a reprezentat o ancoră de securitate, dar evenimentele recente au demonstrat că această ancoră trebuie consolidată. Potrivit Eurostat, cheltuielile militare ale Lituaniei au crescut constant în ultimii ani, atingând aproximativ 2,5% din PIB în 2025, depășind ținta NATO de 2%. Această creștere reflectă angajamentul țării față de propria apărare și față de alianță. Pe lângă consolidarea militară directă, Finlanda a anunțat planuri de a colabora cu firma americană de apărare Lockheed Martin pentru a construi la Tampere primul centru de întreținere din Europa pentru sistemele de rachete cu lansare multiplă (MLRS), o inițiativă care ar putea servi ca model pentru Lituania în dezvoltarea infrastructurii sale de apărare.
Această decizie potențială a Lituaniei subliniază o schimbare fundamentală în politica de securitate a țărilor baltice și nordice, determinată de agresiunea rusă. Deschiderea către găzduirea armelor nucleare și a bazelor străine reprezintă o recunoaștere a faptului că vechile garanții nu mai sunt suficiente și că o descurajare credibilă necesită măsuri mai radicale. Această abordare, deși controversată, este văzută ca o modalitate de a echilibra balanța de putere regională și de a trimite un mesaj clar Moscovei că orice agresiune împotriva unui stat membru NATO va întâmpina o ripostă fermă. Integrarea în structurile de apărare avansate ale NATO, inclusiv potențialul de găzduire a unor capabilități nucleare, este percepută ca o măsură necesară pentru a asigura stabilitatea și suveranitatea pe termen lung a Lituaniei.
De ce contează
Decizia Lituaniei de a-și modifica Constituția pentru a permite arme nucleare și baze militare străine este crucială pentru securitatea regională și europeană. Aceasta semnalează o escaladare a tensiunilor cu Rusia și o redefinire a strategiilor de descurajare pe flancul estic al NATO. Pentru cetățenii lituanieni, înseamnă o consolidare a apărării naționale, dar și o potențială creștere a riscurilor în cazul unui conflict. Pentru NATO, deschide calea pentru o prezență militară mai robustă, dar ridică și întrebări despre coeziunea internă și răspunsul la amenințările rusești. Pe termen lung, această mișcare ar putea remodela echilibrul de putere în Marea Baltică și influența politica externă a altor state din regiune.
Următorul pas pentru Lituania va fi stabilirea modalității de modificare a Constituției, fie printr-un vot parlamentar, fie printr-un referendum, o decizie care va depinde de consensul politic intern și de amploarea sprijinului public. Indiferent de metodă, procesul va fi probabil unul intens dezbătut, atât pe plan intern, cât și pe scena internațională. Se așteaptă ca Rusia să reacționeze ferm la o astfel de decizie, similar cu reacția la mișcarea Finlandei, potențial prin noi amenințări sau prin consolidarea prezenței sale militare în Kaliningrad și Belarus.
Întrebarea fundamentală rămâne dacă aceste măsuri de descurajare vor reuși să stabilizeze regiunea sau, dimpotrivă, vor alimenta o nouă cursă a înarmărilor, transformând Marea Baltică într-o zonă de confruntare militară intensificată.