Documentul din 1776, cu o poveste transatlantică, a fost uitat 250 de ani.
O copie extrem de rară a Declarației de Independență a Statelor Unite, datând din 1776, a fost descoperită în arhivele naționale britanice, la Kew, vestul Londrei. Această descoperire, făcută cu puțin timp înainte de celebrarea a 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență, pe 4 iulie, este considerată excepțională nu doar datorită rarității sale, ci și pentru povestea sa documentată pas cu pas. Saul Nassé, directorul executiv al Arhivelor Naționale britanice, a descris documentul drept „o amintire puternică a faptului că istoria Revoluției Americane este, în esență, una transatlantică”, potrivit Mediafax și The Guardian.
Descoperirea a fost făcută la sfârșitul lunii mai de Michael Scurr, un voluntar la The National Archives. Într-o dimineață obișnuită de joi, în timp ce inventaria corespondența Marinei Regale britanice din secolul al XVIII-lea, Scurr a desfăcut un document care începea cu celebrele cuvinte: „In Congress, July 4, 1776. A declaration by the representatives of the United States of America...”. Momentul a fost, așa cum a povestit el, „cu adevărat emoționant”, transformând o zi obișnuită într-una memorabilă.
Documentul aparține așa-numitei „Exeter printing”, una dintre primele ediții tipărite ale Declarației de Independență. Specialiștii estimează că au supraviețuit doar 11 exemplare ale acestei tipărituri, iar copia descoperită la Londra este singura cunoscută în afara Statelor Unite. Aceasta a fost tipărită în orașul Exeter, New Hampshire, între 16 și 19 iulie 1776, la doar câteva zile după adoptarea Declarației la Philadelphia, pe 4 iulie 1776. Aceste „broadsides”, cum erau numite la vremea respectivă, aveau rolul de a răspândi rapid vestea proclamării independenței, fiind distribuite larg și citite în public pentru a informa populația din colonii.
Graham Moore, specialist în documente istorice la The National Archives, a explicat că valoarea descoperirii depășește simpla raritate a exemplarului. „Este vorba despre știri în anul 1776”, a declarat Moore, subliniind rolul crucial al acestor tipărituri în circulația informațiilor. Istoricii cred că Eleazer Johnson, căpitanul navei americane Dalton, un susținător convins al cauzei americane, ar fi cumpărat exemplarul în Portsmouth, New Hampshire, înainte ca vasul să plece spre Europa. Johnson chiar a declarat în fața unei instanțe din Plymouth, Marea Britanie, că era cetățean al Statelor Unite ale Americii, o afirmație considerată trădare de Coroana britanică la acea vreme.
Copia a ajuns în arhivele britanice după ce nava americană Dalton, o navă corsar autorizată de Congresul Continental să atace nave britanice, a fost capturată de Marina Regală în largul coastelor Spaniei, în decembrie 1776. La bordul navei au fost găsite mai multe documente, inclusiv comisionul semnat de John Hancock, președintele Congresului Continental. În mod ironic, Declarația de Independență nu a fost considerată un document important la acea vreme, fiind înregistrată simplu drept „un alt document” și uitată în arhive timp de peste două secole și jumătate.
Echipajul navei Dalton, format din aproximativ 120 de oameni – americani, britanici, irlandezi, scoțieni, francezi și danezi – a fost dus în Anglia și închis la Old Mill Prison din Plymouth. Printre ei se afla și Daniel Cottle, descris în registrele vremii drept un marinar de culoare liber. Această mențiune oferă noi perspective asupra diversității etnice a celor implicați în Războiul de Independență al Statelor Unite. Graham Moore a explicat că prezența persoanelor de culoare libere în Revoluția Americană nu era neobișnuită, aceștia luptând de ambele părți ale conflictului. După capturarea navei, urma lui Daniel Cottle se pierde, însă cercetătorii speră să găsească mai multe informații, mai ales că majoritatea echipajului provenea din Newburyport, Massachusetts.
Amanda Bevan, șefa departamentului de documente juridice de la National Archives, își imaginează căpitanul Eleazer Johnson citind Declarația de Independență echipajului său înainte de plecare, explicându-le de ce își riscau viața pe mare. Această imagine subliniază importanța ideologică a documentului pentru cei care luptau pentru independența americană. Descoperirea, cu proveniența sa clară – de la tipografia din New Hampshire, la bordul unei nave americane, apoi capturată pe mare și ajungând în arhivele statului britanic – este considerată de specialiști o dovadă rară a modului în care istoria se poate dezvălui după secole de uitare.
De ce contează
Descoperirea acestei copii a Declarației de Independență este extrem de importantă nu doar pentru istorici, ci și pentru publicul larg, oferind o fereastră rară către modul în care informațiile circulau în timpul Revoluției Americane. Faptul că este singura copie cunoscută în afara SUA subliniază natura transatlantică a conflictului și modul în care evenimentele din America au rezonat în Europa. Ea aduce la lumină detalii despre diversitatea etnică a celor implicați în război și despre destinele individuale ale marinarilor, oferind o perspectivă mai umană asupra unui eveniment istoric major. De asemenea, subliniază rolul crucial al arhivelor în păstrarea și descoperirea unor fragmente esențiale ale istoriei.
În concluzie, această descoperire remarcabilă vine la un moment simbolic, chiar înainte de aniversarea a 250 de ani de la adoptarea Declarației de Independență. Ea nu doar îmbogățește colecția de documente istorice, ci și completează povestea modului în care idealurile revoluționare au fost răspândite și percepute. Rămâne de văzut dacă cercetările ulterioare vor reuși să reconstituie în totalitate destinele membrilor echipajului navei Dalton, în special pe cel al lui Daniel Cottle, oferind astfel o imagine și mai complexă a Războiului de Independență.
Această „amintire puternică” a istoriei transatlantice va continua să fie studiată, oferind noi perspective asupra evenimentelor care au modelat Statele Unite și relațiile sale cu Europa.