Campanie sub pragul conflictului, expunând vulnerabilități
Rusia ar fi utilizat nave din așa-numita „flotă din umbră” pentru a lansa drone deasupra teritoriului european, într-o campanie extinsă de spionaj care a perturbat aviația civilă, a vizat obiective militare și a testat capacitățile de apărare aeriană ale statelor membre NATO. Această informație provine dintr-un raport detaliat al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) din Londra, publicat la 2 iulie 2026, care analizează 144 de incidente cu drone în 13 țări europene, înregistrate între august 2024 și februarie 2026, potrivit Mediafax și HotNews.
Potrivit IISS, campania rusă a fost concepută pentru a rămâne sub pragul care ar declanșa un răspuns colectiv al NATO, reprezentând un „eșec strategic” pentru Europa, prin expunerea vulnerabilităților apărării aeriene a continentului, care rămâne preponderent orientată spre amenințările convenționale. Mareșalul John Stringer, comandant suprem adjunct al forțelor aliate ale NATO în Europa, a declarat pentru Associated Press că, deși atribuirea directă către Moscova este dificilă, activitatea se încadrează în tiparul campaniei de perturbare atribuită Rusiei după invazia Ucrainei din 2022. El a subliniat că fiecare stat membru trebuie să decidă cum răspunde unor astfel de amenințări, dar a remarcat o creștere a seriozității cu care multe țări tratează aceste riscuri.
Raportul IISS menționează că Rusia și-a lansat, în general, dronele de pe nave din „flota fantomă” – adică nave cu proprietari greu de identificat, folosite de Moscova pentru a ocoli sancțiunile occidentale – de pe nave de marfă aflate în apropierea țărmului sau de pe ambarcațiuni mici. Institutul a analizat rutele acestor nave și a concluzionat că este foarte probabil ca ele să fi servit drept platforme de lansare. Printre exemplele citate se numără nava Vezhen, anterior asociată cu avarierea unui cablu în Marea Baltică, care a navigat în cercuri în largul Irlandei în ziua vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski. De asemenea, nava Boracay a fost semnalată în zona în care dronele au fost observate deasupra Danemarcei.
Campania de spionaj a vizat o gamă largă de țări, inclusiv Germania, Franța, Belgia, Țările de Jos, Marea Britanie și Danemarca, și s-a intensificat la sfârșitul anului 2025, când mai multe aeroporturi europene au fost temporar închise. Obiectivele au inclus instalații militare, cum ar fi baza Forțelor Aeriene ale SUA din Ramstein (Germania), bazele armatei germane din Manching și Neuburg an der Donau, precum și baza aeriană Kleine Brogel din Belgia, unde se presupune că sunt depozitate arme nucleare americane. De asemenea, au fost vizate obiective nucleare din Marea Britanie, Franța, Belgia și Țările de Jos, precum și infrastructura critică, incluzând porturi, instalații energetice și situri industriale. Numărul incidentelor a crescut puternic la sfârșitul anului 2025, când mai multe aeroporturi europene au fost închise temporar.
Conform IISS, Germania a fost cea mai afectată, înregistrând 58 de incidente, urmată de Belgia cu 25 de incidente. Mai puțin de jumătate dintre incidentele documentate au avut loc deasupra unor instalații militare, iar aproximativ 20% deasupra aeroporturilor civile, multe dintre acestea fiind nevoite să-și suspende temporar activitatea. Un sfert dintre incursiunile dronelor rusești au vizat infrastructura critică. Această activitate sporită a dronelor este, de asemenea, o consecință a expulzării unui număr mare de diplomați ruși din Europa după 2022, ceea ce a limitat activitatea rețelelor tradiționale de spionaj ale Moscovei.
România a fost, de asemenea, menționată în raportul IISS. În septembrie 2025, o dronă rusească de atac de tip kamikaze (Geran) a pătruns în spațiul aerian românesc, avansând aproximativ 10 km în interiorul teritoriului și evoluând timp de aproape 50 de minute înainte de a dispărea de pe radare la circa 20 km sud-vest de Chilia Veche. Două avioane F-16 românești, ridicate de la Baza Aeriană Fetești, au interceptat și urmărit drona. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a confirmat că piloții „au fost foarte aproape de a o doborî”, având autorizația legală conform noii Legi nr. 73/2025. Totuși, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a invocat riscul inacceptabil ca resturile căzute sau unda de șoc a unei explozii să rănească civilii – care fuseseră deja avertizați prin sistemul RO-Alert – drept motiv principal pentru reținerea manifestată. Acest incident a avut loc la doar câteva zile după ce forțele poloneze au doborât drone rusești, evidențiind diferențe semnificative în răspunsurile naționale și interpretările protocolului Alianței. Contrastul dintre România și Polonia a fost rapid amplificat de operațiunile informaționale rusești, care au prezentat NATO ca o organizație nehotărâtă, incapabilă să-și protejeze membrii din Est.
Președintele rus Vladimir Putin a declarat în luna mai a anului curent că Rusia nu desfășoară o campanie de sabotaj împotriva Europei. Cu toate acestea, doar Suedia a acuzat direct Rusia după ce o dronă militară, lansată de pe o navă rusească de spionaj, s-a îndreptat spre un portavion francez. Această reținere în atribuirea directă de către majoritatea statelor NATO, combinată cu răspunsurile naționale variate, subliniază dificultatea de a formula un răspuns colectiv coerent la o campanie care operează sub pragul unui conflict deschis, dar care erodează securitatea și încrederea.
De ce contează
Această campanie de spionaj cu drone, desfășurată de Rusia folosind „flota din umbră”, relevă vulnerabilități critice în apărarea aeriană europeană și în capacitatea NATO de a răspunde unitar la amenințări hibride. Incidentele repetate, inclusiv cele care au vizat infrastructura civilă și militară, arată o strategie rusă de testare a limitelor și de exploatare a fisurilor în coeziunea Alianței. Pentru cetățenii europeni, implicațiile sunt directe: perturbări ale transportului aerian, riscuri de securitate pentru infrastructura critică și o presiune constantă asupra guvernelor de a-și moderniza și coordona mai bine sistemele de apărare. Lipsa unui răspuns unitar și rapid poate încuraja Moscova să continue și să intensifice astfel de acțiuni, cu consecințe pe termen lung asupra stabilității regionale.
Concluzie Raportul IISS subliniază o provocare complexă pentru NATO și Uniunea Europeană. Pe lângă modernizarea sistemelor de apărare aeriană, este esențială dezvoltarea unei strategii comune pentru a contracara amenințările hibride și a navelor din „flota din umbră”. Urmează o perioadă în care statele membre vor trebui să decidă dacă vor continua să trateze aceste incidente ca pe evenimente izolate sau dacă vor adopta o abordare colectivă, cu protocoale clare de răspuns.
Întrebarea rămâne dacă lecțiile învățate din aceste 144 de incidente vor duce la o consolidare reală a apărării europene sau dacă diviziunile interne, exploatate de propaganda rusă, vor persista, lăsând spațiu pentru noi provocări de securitate în viitorul apropiat.