Reduceri americane, răspuns rapid european
Europenii completează reprezintă subiectul principal al acestui articol. Aliații europeni din NATO au reușit să acopere, în mare măsură, golurile lăsate de Statele Unite în planurile de apărare ale Alianței, o evoluție rapidă confirmată joi, 2 iulie 2026, de Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR), generalul american Alexus G. Grynkewich. Acesta a subliniat că Alianța caută acum soluții pentru deficiențele rămase în câteva domenii cheie, conform relatărilor Agerpres și Reuters.
Decizia Washingtonului, comunicată aliaților în luna mai, de a-și diminua rezerva de capabilități militare angajate în cadrul NATO în caz de criză, a generat inițial întrebări urgente. Această mișcare are ca scop eliminarea treptată a unei „codependențe nesănătoase” față de forțele SUA, având în vedere că Statele Unite se confruntă cu potențialul unor conflicte simultane în mai multe teatre de operațiuni, a argumentat generalul Grynkewich. Administrația Trump a cerut explicit ca toate forțele retrase de Statele Unite să fie înlocuite de aliații europeni și Canada.
„În doar câteva săptămâni, aliații europeni au umplut în mare măsură golurile lăsate de reducerile SUA în NATO Force Model”, a declarat generalul Grynkewich pentru Reuters. NATO Force Model este un cadru esențial care stabilește modul în care Alianța organizează, pregătește și comandă forțele naționale pentru apărare colectivă și gestionarea crizelor. El a adăugat că „în acele puține domenii în care (...) nu au în prezent o capacitate similară de înlocuit ne uităm la capabilități alternative cu efect echivalent”.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a confirmat la mijlocul lunii iunie că alte state membre și-au suplimentat contribuțiile la forțele de criză ale Alianței pentru a umple „o mare parte” din lacune, deși nu a oferit detalii specifice. O sursă NATO, citată miercuri de Reuters, a precizat că la summitul Alianței de la Ankara, programat pentru 7-8 iulie, se va anunța oficial că membrii europeni au acoperit aproape toate golurile.
Washingtonul nu a dezvăluit public detalii precise despre reducerile decise, dar informații obținute de Reuters de la o sursă militară arată că acestea privesc, printre altele, avioanele de realimentare în zbor, avioanele de vânătoare, dronele și navele de luptă. De exemplu, numărul avioanelor de vânătoare americane F-15 și F-15E disponibile pentru NATO va scădea cu o treime, ajungând la 99 de aparate. Numărul dronelor MQ-4 și MQ-9 Reaper se va reduce la jumătate, la 12 unități. Aeronavele de realimentare în zbor KC-135 și KC-46 vor scădea de la 79 la 63.
Mai mult, doar un bombardier strategic și un portavion vor fi alocate NATO, în loc de două. Principalul deficit pe care NATO încă depune eforturi să-l acopere este tocmai în domeniul bombardierelor strategice, conform sursei Reuters. Numărul avioanelor de patrulare maritimă scade de la 26 la 15, iar cel al distrugătoarelor de la 17 la 9. Unicul submarin purtător de rachete de croazieră este eliminat complet din angajamentele militare ale SUA față de NATO.
Această reconfigurare a angajamentelor americane vine într-un context geopolitic complex, marcat de escaladarea tensiunilor în diverse regiuni ale lumii. Deși decizia SUA de a-și realoca resursele poate fi interpretată ca o presiune asupra aliaților europeni pentru a-și asuma o responsabilitate mai mare, răspunsul rapid al acestora demonstrează o capacitate crescută de coordonare și angajament. În ultimul deceniu, România, de exemplu, și-a crescut constant bugetul alocat apărării, atingând ținta NATO de 2% din PIB, și chiar depășind-o în ultimii ani, conform datelor Ministerului Apărării Naționale din 2025. Această tendință este vizibilă și la nivel european, unde multe state membre au început să investească mai mult în propriile capacități militare după anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și, mai ales, după invazia pe scară largă a Ucrainei din 2022.
De ce contează
Această evoluție este crucială pentru securitatea europeană, indicând o maturizare a conceptului de apărare colectivă în cadrul NATO. Reducerea dependenței de capabilitățile americane forțează statele europene să-și consolideze propriile armate și să investească masiv în echipamente moderne. Aceasta nu doar că distribuie mai echitabil povara apărării transatlantice, dar și crește autonomia strategică a Europei, transformând-o într-un pilon de securitate mai robust și mai independent, capabil să răspundă eficient amenințărilor regionale și globale.
Următorul pas va fi summitul NATO de la Ankara, unde se așteaptă anunțuri oficiale privind progresele europene și planurile concrete pentru acoperirea deficitelor rămase. Liderii statelor membre vor trebui să detalieze modul în care vor fi integrate noile capabilități europene în structura de comandă a NATO și să stabilească un calendar clar pentru modernizarea și interoperabilitatea forțelor.
Rămâne de văzut dacă statele europene vor reuși să mențină ritmul investițiilor și să dezvolte capabilități echivalente, în special în domenii complexe precum bombardierii strategici, pentru a asigura o apărare colectivă fără vulnerabilități semnificative pe termen lung.