Preocupări privind democrația turcă ignorate de dragul securității
Summitul NATO, găzduit la Ankara în perioada 7-8 iulie 2026, are loc într-o perioadă de relativă acalmie diplomatică pentru Turcia, la cinci ani după o criză majoră generată de expulzarea iminentă a 10 ambasadori occidentali. Aceștia fuseseră criticați aspru de președintele Recep Tayyip Erdogan pentru că au cerut eliberarea filantropului Osman Kavala, considerat de mulți un deținut politic. Tăcerea alianței cu privire la situația drepturilor și libertăților din Turcia, un aliat cheie, este un subiect de îngrijorare pentru opoziția turcă și grupurile pentru drepturile omului, care acuză Occidentul că prioritizează interesele de securitate în detrimentul principiilor democratice.
În 2021, o declarație comună a ambasadorilor din SUA, Franța, Germania, Canada și alte țări, solicitând eliberarea lui Osman Kavala, a stârnit furia președintelui Erdogan, care a ordonat declararea acestora drept „persona non grata”. Deși criza a fost evitată printr-o serie de declarații conciliatorii din partea ambasadorilor și o promisiune din partea lui Erdogan de mai multă prudență, incidentul a subliniat tensiunile existente. De atunci, și mai ales după invazia Rusiei în Ucraina în 2022, care a amplificat sentimentul de vulnerabilitate în Europa, Occidentul a evitat în mare parte exprimarea publică a îngrijorărilor privind drepturile omului în Turcia, concentrându-se pe consolidarea legăturilor de securitate cu această putere militară regională și un important exportator de arme, așa cum a relatat Reuters.
Această schimbare de direcție diplomatică va fi vizibilă la summitul din Ankara, unde liderii celor 32 de state membre NATO nu sunt așteptați să critice represiunea juridică fără precedent împotriva principalului partid de opoziție din Turcia, Partidul Popular Republican (CHP). Aceasta include arestarea primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu, principalul rival al lui Erdogan și candidatul prezidențial al CHP, potrivit unor diplomați occidentali și turci implicați în organizarea summitului. Sute de funcționari și membri aleși ai CHP au fost închiși în ultimii doi ani, iar liderul partidului a fost înlăturat, într-un proces pe care CHP îl numește „lovitură de stat judiciară”. Partidul AK al lui Erdogan, aflat la putere de 23 de ani, respinge aceste critici, afirmând că sistemul judiciar este independent.
Unii critici ai guvernului Erdogan consideră că această tăcere relativă a Occidentului încurajează derapajul autoritar, izolează opoziția turcă și ignoră principiile fondatoare ale NATO privind democrația și statul de drept. David Satterfield, fost ambasador al SUA la Ankara și actual director al Institutului Baker pentru Politici Publice, a declarat că „rămâne important ca Occidentul să continue să comenteze degradarea instituțiilor democratice din Turcia, deoarece direcția în care se îndreaptă țara nu este ireversibilă”. Satterfield a negat că susținerea sa pentru drepturile omului ar fi afectat relațiile comerciale fundamentale dintre SUA și Turcia, adăugând că decizia, luată în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Donald Trump, de a evita discutarea valorilor democratice nu a contribuit la îmbunătățirea relațiilor. Biroul lui Erdogan nu a răspuns la solicitările de comentarii cu privire la aceste opinii.
Preocupările privind libertatea presei au crescut de asemenea. Înaintea summitului NATO, zeci de jurnaliști turci de la instituții media independente nu au primit acreditare pentru a acoperi evenimentul, în timp ce autoritățile au reținut peste 200 de persoane invocând motive de securitate. Biroul lui Erdogan nu a comentat refuzul acreditărilor pentru presă, iar NATO a declarat că se bazează pe îndrumările țării gazdă în astfel de chestiuni. Întrebat dacă alianța intenționează să ridice problema încălcării drepturilor omului, un oficial NATO a făcut referire la o declarație anterioară privind importanța participării reporterilor, fără a aborda direct problema.
Puține capitale străine au comentat public represiunea împotriva CHP. Unii diplomați occidentali susțin că criticile deschise nu contribuie la atenuarea regreselor democratice și preferă să-și exprime îngrijorările în privat. Această abordare este criticată de experți precum Karol Wasilewski, șeful departamentului pentru Turcia, Caucaz și Asia Centrală al Centrului pentru Studii Estice din Varșovia. Wasilewski consideră că aliații occidentali „au renunțat într-o oarecare măsură la valori și preferă o relație tranzacțională... știind că Turcia este indispensabilă pentru apărarea Europei”. El adaugă că Ankara este conștientă că orice critică occidentală, inclusiv cea privind represiunea împotriva CHP, va fi atenuată și „nu se va traduce în acțiuni”.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că Osman Kavala și alți implicați în cazul său ar trebui eliberați, având în vedere probele insuficiente și scopul detenției sale de a-l reduce la tăcere. Kavala, încarcerat de aproape nouă ani, riscă închisoare pe viață pentru presupusa tentativă de răsturnare a guvernului, acuzație pe care o neagă. Deciziile instanțelor internaționale sunt, prin urmare, ignorate de sistemul judiciar turc, ceea ce subliniază tensiunile dintre angajamentele internaționale ale Turciei și practicile sale interne.
Acest summit marchează, de asemenea, prima vizită a lui Donald Trump în Turcia în calitate de președinte al SUA, fiind așteptată o întâlnire bilaterală cu Erdogan, pe care Trump îl numește frecvent „prieten”. Această relație personală contribuie la cele mai calde legături dintre SUA și Turcia din ultimii ani. Ankara dorește ca summitul să evidențieze unitatea alianței și să contribuie la extinderea parteneriatelor în industria de apărare. Șeful NATO, Mark Rutte, a anunțat că vor fi semnate acorduri în valoare de zeci de miliarde de dolari, subliniind importanța strategică a Turciei. Aliații privesc din ce în ce mai mult Turcia, care dispune de a doua cea mai mare armată din NATO și este unul dintre principalii exportatori de drone militare, ca pe un bastion împotriva agresiunii rusești pe flancul de sud-est. Această importanță strategică a crescut în ciuda tensiunilor anterioare, inclusiv amânarea de către Turcia a cererilor de aderare ale Suediei și Finlandei din 2022 pentru 2023, și a relației sale relativ cordiale cu Moscova.
De ce contează
Această abordare pragmatică a aliaților NATO față de Turcia subliniază o tensiune fundamentală între valorile democratice și interesele de securitate geopolitică. Tăcerea Occidentului riscă să legitimeze acțiunile autoritare ale regimului Erdogan și să izoleze opoziția democratică din Turcia. Pentru cetățenii turci, aceasta înseamnă o erodare continuă a libertăților și drepturilor fundamentale fără sprijin extern vizibil. Pe termen lung, ignorarea principiilor democratice într-un stat membru NATO poate slăbi coeziunea internă a alianței și credibilitatea sa globală în promovarea democrației și statului de drept, având implicații asupra stabilității regionale.
În concluzie, summitul NATO de la Ankara subliniază o realitate geopolitică complexă, în care importanța strategică a Turciei, în special pe flancul estic al NATO și ca putere militară, pare să primeze asupra preocupărilor legate de drepturile omului și regresul democratic. Rămâne de văzut dacă această strategie pe termen scurt, de prioritizare a securității, va avea consecințe pe termen lung asupra stabilității interne a Turciei și asupra coerenței valorilor în cadrul alianței. Întrebarea deschisă este dacă NATO își poate menține credibilitatea ca o alianță bazată pe valori democratice, în timp ce ignoră public provocările democratice ale unuia dintre membrii săi.
Viitoarele evoluții politice din Turcia și răspunsurile internaționale vor oferi claritate asupra echilibrului delicat dintre securitate și democrație în regiune.